Numeri 36

Deuteronomul

Capitol 1

1

Iată cuvintele pe cari le -a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustie, într`o cîmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab.

2

(Dela Horeb pînă la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile).

3

În al patruzecilea an, în luna unsprezecea, în ziua întîi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel și le -a spus tot ce -i poruncise Domnul să le spună.

4

Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul Amoriților, care locuia la Hesbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot și la Edrei.

5

Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta și a zis:

6

Domnul, Dumnezeul nostru, ne -a vorbit la Horeb, zicînd: ,,Ați locuit destulă vreme în muntele acesta.

7

Întoarceți-vă, și plecați; duceți-vă la muntele Amoriților și în toate împrejurimile: în cîmpie, pe munte, în vale, în partea de miază-zi, pe țărmul mării, în țara Cananiților și în Liban, pînă la rîul cel mare, rîul Eufrat.

8

Vedeți, v`am pus țara înainte; intrați și luați în stăpînire țara pe care domnul a jurat părinților voștri, Avraam, Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.``

9

În vremea aceea, v`am spus: ,,Eu nu văpot purta singur.

10

Domnul, Dumnezeul vostru, v`a înmulțit, și azi sînteți foarte mulți la număr, ca stelele cerului.

11

Domnul, Dumnezeul părinților voștri, să vă mărească de o mie de ori pe atît, și să vă binecuvinteze, după cum a făgăduit!

12

Cum aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre?

13

Luați din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, și -i voi pune în fruntea voastră.``

14

Voi mi-ați răspuns, și ați zis: ,,Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.``

15

Am luat atunci pe căpeteniile semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, și căpetenii peste zece, ca dregători în semințiile voastre.

16

Am dat, în acelaș timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: ,,Să ascultați pe frații voștri, și să judecați după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.

17

Să nu căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Și cînd veți găsi o pricină prea grea, s`o aduceți înaintea mea, ca s`o aud.``

18

Așa v`am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveați de făcut.

19

Am plecat din Horeb, și am străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care ați văzut -o; am luat drumul care duce în muntele Amoriților, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Cades-Barnea.

20

Și eu v`am zis: ,,Ați ajuns la muntele Amoriților pe care ni -l dă Domnul, Dumnezeul nostru.

21

Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îți pune țara înainte; suie-te, ia -o în stăpînire, cum ți -a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme, și nu te înspăimînta.``

22

Voi v`ați apropiat cu toții de mine, și ați zis: ,,Să trimetem niște oameni înaintea noastră, ca să iscodească țara, și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăților în cari vom ajunge.``

23

Părerea aceasta mi s`a părut bună; și am luat doisprezece oameni dintre voi, cîte un om de fiecare seminție.

24

Ei au plecat, au trecut muntele, și au ajuns pînă la valea Eșcol, și au iscodit țara.

25

Au luat în mîni din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă, și au zis: ,,Bună țară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru.``

26

Dar voi n`ați vrut să vă suiți în ea, și v`ați răsvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru.

27

Ați cîrtit în corturile voastre, și ați zis: ,,Pentrucă ne urăște, de aceea ne -a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mînile Amoriților și să ne nimicească.

28

Unde să ne suim? Frații noștri ne-au muiat inima, zicînd: ,,Poporul acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decît noi; cetățile sînt mari și întărite pînă la cer; ba încă, am văzut acolo și copii de ai lui Anac.``

29

Eu v`am zis: ,,Nu vă spăimîntați, și nu vă fie frică de ei.

30

Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta El însuș pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi subt ochii voștri în Egipt.

31

Apoi în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te -a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut pînă la sosirea voastră în locul acesta.``

32

Cu toate acestea, voi n`ați avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru,

33

care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într`un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuiați să mergeți, și ziua într`un nor.

34

Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S`a mîniat, și a jurat, zicînd:

35

,,Niciunul din bărbații cari fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri,

36

afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers, o voi da lui și copiilor lui, pentrucă a urmat în totul calea Domnului.``

37

Domnul S`a mîniat și pe mine, din pricina voastră, și a zis: ,,Nici tu nu vei intra în ea.

38

Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întărește -l, căci el va pune pe Israel în stăpînirea țării aceleia.

39

Și pruncii voștri, despre cari ați zis: ,,Vor fi de jaf!`` și fiii voștri, cari nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le -o voi da, și ei o vor stăpîni.

40

Dar voi, întoarceți-vă înapoi, și plecați în pustie, în spre marea Roșie.``

41

Voi ați răspuns, și mi-ați zis: ,,Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom bate, cum ne -a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.`` Și v`ați încins fiecare armele, și v`ați încumetat să vă suiți pe munte.

42

Domnul mi -a zis: ,,Spune-le: ,Nu vă suiți și nu vă luptați, căci Eu nu sînt în mijlocul vostru; nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri.``

43

Eu v`am spus, dar n`ați ascultat; ci v`ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, și v`ați suit semeți pe munte.

44

Atunci Amoriții, cari locuiesc pe muntele acesta, v`au ieșit înainte, și v`au urmărit ca albinele; v`au bătut din Seir, pînă la Horma.

45

La întoarcerea voastră, ați plîns înaintea Domnului; dar Domnul nu v`a ascultat glasul, și n`a luat aminte la voi.

46

Și așa ați rămas la Cades, unde ați stat multă vreme.

Deuteronomul 2