2 Samuel 21

2 Samuel

Capitol 22

1

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmașilor lui și din mîna lui Saul.

2

El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu.

3

Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea... care mă mîntuiește, turnul...... meu cel înalt și scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

4

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, și sînt izbăvit de vrămașii mei.

5

Căci valurile morții mă înconjuraseră, șivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

6

legăturile mormîntului mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră.

7

În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi -a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

8

Atunci pămîntul s`a cutremurat și s`a clătinat, temeliile cerului s`au mișcat și s`au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

9

Fum se ridica din nările Lui, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țîșneau din ea.

10

A plecat cerurile, și S`a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

11

Călărea pe un heruvim, și sbura, venea pe aripile vîntului;

12

era înconjurat cu întunerecul ca și cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape și cu nori întunecoși.

13

Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

14

Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

15

a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a aruncat fulgerul, și i -a pus pe fugă.

16

Fundul mării s`a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

17

El și -a întins mîna de sus din înălțime, m`a apucat, m`a scos din apele cele mari;

18

m`a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei cari erau mai tari decît mine.

19

Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

20

El m`a scos la loc larg. El m`a mîntuit, pentrucă mă iubește.

21

Domnul mi -a răsplătit după nevinovăția mea, mi -a făcut după curăția mînilor mele;

22

căci am păzit căile Domnului, nu m`am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.

23

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, și nu m`am depărtat dela legile Lui.

24

Am fost fără vină înaintea Lui, m`am păzit de fărădelegea mea.

25

De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăția mea, după curăția mea înainte Lui.

26

Cu cel bun Tu ești bun, cu omul drept Te porți după dreptate,

27

cu cel curat ești curat, cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui.

28

Tu mîntuiești pe poporul care se smerește, și cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

29

Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

30

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

31

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrșite, cuvîntul Domnului este curățit; El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.

32

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Și cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

33

Dumnezeu este cetățuia mea cea tare, și El mă călăuzește pe calea cea dreaptă....

34

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, și El mă așează pe locurile mele cele înalte.

35

Îmi deprinde mînile la luptă, și brațele mele întind arcul de aramă.

36

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, și ajung mare prin bunătatea Ta.

37

Lărgești drumul supt pașii mei, și picioarele mele nu se clatină.

38

Urmăresc pe vrăjmașii mei, și -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

39

Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

40

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

41

Faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și nimicesc pe ceice mă urăsc.

42

Se uită în jurul lor, și nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

43

Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe ulițe.

44

Mă scapi din neînțelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoșteam îmi este supus.

45

Fiii străinului mă lingușesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

46

Fiii străinului leșină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetățuie.

47

Trăiască Domnul, și binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

48

Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

49

și care mă face să scap de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai pesus de protivnicii mei, mă izbăvești de omul asupritor.

50

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Și voi cînta spre slava Numelui Tău.

51

El dă mari izbăviri împăratului Său, și arată milă unsului Său: lui David, și seminței... lui, pentru totdeauna.``

2 Samuel 23