Iov 8

Iov

Capitol 9

1

Iov a luat cuvîntul și a zis:

2

,,Știu bine că este așa. Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?

3

Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n`ar putea să răspundă la unul singur.

4

A Lui este înțelepciunea, și atotputernicia: cine I s`ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

5

El mută deodată munții, și -i răstoarnă în mînia Sa.

6

Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii.

7

Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare; și ține stelele supt pecetea Lui.

8

Numai El întinde cerurile, și umblă pe înălțimile mării.

9

El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară și Ralițele, și stelele din ținuturile de miazăzi.

10

El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.

11

Iată, El trece pe lîngă mine, și nu -L văd, se duce și nu -L zăresc.

12

Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?``

13

Dumnezeu nu-Și întoarce mînia; supt El se pleacă toți sprijinitorii mîndriei.

14

Și eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg?

15

Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului.

16

Și chiar dacă m`ar asculta, cînd Îl chem, tot n`aș putea crede că mi`a ascultat glasul;

17

El, care mă izbește ca într`o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile,

18

care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.

19

Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?

20

Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi; și oricît de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.

21

Nevinovat! Sînt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.

22

Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s`o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat.

23

Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat.

24

Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?

25

Zilele mele aleargă mai iuți decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;

26

trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se răpede asupra prăzii.

27

Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea, și să fiu voios,`

28

sînt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat.

29

Și dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba?

30

Chiar dacă m`aș spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aș curăți mînile cu leșie,

31

Tu tot m`ai cufunda în mocirlă, de s`ar scîrbi pînă și hainele de mine!

32

Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, și să mergem împreună la judecată.

33

Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-și pună mîna peste noi amîndoi.

34

Să-Și tragă însă varga deasupra mea, și să nu mă mai turbure spaima Lui.

35

Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine.

Iov 10