Psalmii 87

Psalmii

Capitol 88

1

(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreților. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi și noapte strig înaintea Ta!

2

S`ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

3

căci mi s`a săturat sufletul de rele, și mi se apropie viața de locuința morților.

4

Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

5

Stau întins printre cei morți, ca cei uciși și culcați în mormînt, de cari nu-Ți mai aduci aminte, și cari sînt despărțiți de mîna Ta.

6

M`ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

7

Mînia Ta mă apasă, și mă năpădești cu toate valurile Tale. -

8

Ai îndepărtat dela mine pe toți prietenii mei, m`ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis și nu pot să ies.

9

Mi se topesc ochii de suferință; în toate zilele Te chem, Doamne, și-mi întind mînile spre Tine!

10

Oare pentru morți faci Tu minuni? Sau se scoală morții să Te laude? -

11

Se vorbește de bunătatea Ta în mormînt, și de credincioșia Ta în Adînc?

12

Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, și dreptatea Ta în țara uitării?

13

Doamne, eu își cer ajutorul, și dimineața rugăciunea mea se înalță la Tine.

14

Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Fața Ta?

15

Din tinereță, sînt nenorocit și trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, și nu știu ce să mai fac.

16

Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

17

Ele mă înconjoară toată ziua, ca niște ape, mă înfășoară toate deodată.

18

Ai depărtat dela mine pe prieteni și tovarăși; și cei de aproape ai mei s`au făcut nevăzuți.

Psalmii 89