Cintarea cintarilor 7

Cintarea cintarilor

Capitol 8

1

O! de ai fi fratele meu, care a supt la țîțele mamei mele! Cînd te-aș întîlni în uliță, te-aș săruta, și nimeni nu m`ar ținea de rău.

2

Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele; ea m`ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.

3

Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu, și dreapta lui să mă îmbrățișeze! -

4

Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea. -

5

Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei și zicînd: ,,Te-am trezit supt măr; acolo te -a născut mamă-ta, acolo te -a născut și te -a făcut ea.`` -

6

Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.

7

Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și rîurile n`ar putea s`o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n`ar avea de cît dispreț.

8

Avem o soră micuță, care n`are încă țîțe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni pețitorii?

9

Dacă este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar dacă este ușă, o vom închide cu o scîndură de cedru. -

10

Eu sînt un zid, și țîțele mele sînt ca niște turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

11

Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat -o unor păzitori; și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

12

Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli, și două sute fie celor ce păzesc rodul! -

13

Tu, care locuiești în grădini, niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău: binevoiește și fă-mă să -l aud! -

14

Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munții plini de mirozne

Isaia 1