Daniel 7

Daniel

Capitol 8

1

În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.

2

Cînd am avut vedenia aceasta, mi s`a părut că eram la capitala Susa, în ținutul Elam; și în timpul vedeniei mele, mă aflam lîngă rîul Ulai.

3

Am ridicat ochii, m`am uitat, și iată că într`un rîu stătea un berbece, și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celălalt, și cel mai înalt a crescut cel din urmă.

4

Am văzut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nici o fiară nu putea să -i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine -i cădea în mînă; ci el făcea ce voia, și a ajuns puternic.

5

Pe cînd mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap dela apus, și a cutreierat toată fața pămîntului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi.

6

A venit pînă la berbecele care avea coarne, și pe care -l văzusem stînd în rîu, și s`a repezit asupra lui cu toată puterea lui.

7

L-am văzut cum s`a apropiat de berbece, s`a arunct încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, și i -a frînt amîndouă coarnele, fără ca berbecele să i se fi putut împotrivi; l -a trîntit la pămînt, și l -a călcat în picioare, și nimeni n -a scăpat pe berbece din mîna lui.

8

Țapul însă a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot i s`a frînt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor.

9

Dintr`unul din ele a crescut un corn mic, care s`a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, și spre țara cea minunată.

10

S`a înălțat pînă la oștirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oștirea aceasta și din stele, și le -a călcat în picioare.

11

S`a înălțat pînă la căpetenia oștirii, i -a smuls jertfa necurmată, și i -a surpat locul locașului său celui sfînt.

12

Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, și a izbutit în ce a început.

13

Am auzit pe un sfînt vorbind; și un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: ,,În cîtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urîciunea pustiirii? Pînă cînd va fi călcat în picioare sfîntul Locaș și oștirea?``

14

Și el mi -a zis: ,,Pînă vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfîntul Locaș va fi curățit!``

15

Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, și căutam s`o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva, care avea înfățișarea unui om.

16

Și am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat și a zis: ,,Gavrile, tîlcuiește -i vedenia aceasta.``

17

El a venit atunci lîngă locul unde eram; și la apropierea lui, m`am înspăimîntat, și am căzut cu fața la pămînt. El mi -a zis: ,,Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfîrșitului!``

18

Pe cînd îmi vorbea el, am căzut cu fața la pămînt leșinat. El m`a atins, și m`a așezat iarăș în picioare în locul în care mă aflam.

19

Apoi mi -a zis: ,,Iată, îți arăt ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfîrșitului.

20

Berbecele, pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sînt împărații Mezilor și Perșilor.

21

Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împărat.

22

Cele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frînt, sînt patru împărății, cari se vor ridica din neamul acesta, dar cari nu vor avea atîta putere.

23

La sfîrșitul stăpînirii lor, cînd păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean.

24

El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuș; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților.

25

Din pricina propășirii lui și izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe mulți oameni cari trăiau liniștiți, și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mîni omenești.

26

Iar vedenia cu serile și diminețile, de cari a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremi îndepărtate.``

27

Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m`am sculat și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa.

Daniel 9