Marcu 3

Marcu

Capitol 4

1

Isus a început iarăș să învețe pe norod lîngă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S`a suit și a șezut într`o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe țărm lîngă mare.

2

Apoi a început să -i învețe multe lucruri în pilde; și, în învățătura pe care le -o dădea, le spunea:

3

Ascultați! Iată, sămănătorul a ieșit să samene.

4

Pe cînd sămăna, o parte din sămînță a căzut lîngă drum: au venit păsările și au mîncat -o.

5

O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n`avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentrucă n`a dat de un pămînt adînc;

6

dar, cînd a răsărit soarele, s`a pălit; și, pentrucă n`avea rădăcină, s`a uscat.

7

O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat -o, și n`a dat roadă.

8

O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălța și creștea; și a adus: una treizeci, alta șaizeci, și alta o sută.``

9

Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.``

10

Cînd a fost singur, ceice erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde.

11

,,Vouă,`` le -a zis El, ,,v`a fost dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu; dar pentru ceice sînt afară din numărul vostru, toate lucrurile sînt înfățișate în pilde;

12

pentruca, ,,măcar că privesc, să privească și să nu vadă, și măcar că aud, să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, și să li se ierte păcatele.``

13

El le -a mai zis: ,,Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde?``

14

Sămănătorul samănă Cuvîntul.

15

Cei înfățișați prin sămînța căzută lîngă drum, sînt aceia în cari este sămănat Cuvîntul; dar dupăce l-au auzit, vine Satana îndată, și ia Cuvîntul sămănat în ei.

16

Tot așa, cei înfățișați prin sămînța căzută în locurile stîncoase, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie;

17

dar n`au rădăcină în ei, ci țin pînă la o vreme; și cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el.

18

Alții sînt cei înfățișați prin sămînța căzută între spini; aceștia sînt cei ce aud Cuvîntul;

19

dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, și -l fac astfel neroditor.

20

Alții apoi sînt înfățișați prin sămînța căzută în pămînt bun. Aceștia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, și fac roadă: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.``

21

El le -a mai zis: ,,Oare lumina este adusă ca să fie pusă supt baniță, sau supt pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeșnic?

22

Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, și nimic tăinuit, care nu va ieși la lumină.

23

Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.``

24

El le -a mai zis: ,,Luați seama la ce auziți. Cu ce măsură veți măsura, vi se va măsura: și vi se va da și mai mult.

25

Căci celui ce are, i se va da; dar dela celce n`are, se va lua și ce are.``

26

El a mai zis: ,,Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci cînd aruncă un om sămînța în pămînt;

27

fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămînța încolțește și crește fără să știe el cum.

28

Pămîntul rodește singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grîu deplin în spic;

29

și cînd este coaptă roada, pune îndată secerea în ea, pentrucă a venit secerișul.``

30

El a mai zis: ,,Cu ce vom asemăna Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfățișa?

31

Se aseamănă cu un grăunte de muștar, care, cînd este sămănat în pămînt, este cea mai mică dintre toate semințele de pe pămînt;

32

dar, după ce a fost sămănat, crește și se face mai mare decît toate zarzavaturile, și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot face cuiburi la umbra lui.``

33

Isus le vestea Cuvîntul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să -L priceapă.

34

Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, cînd era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

35

În aceeaș zi, seara, Isus le -a zis: ,,Să trecem în partea cealaltă.``

36

Dupăce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, și așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte corăbii.

37

S`a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, așa că mai că se umplea corabia.

38

Și El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deșteptat, și I-au zis: ,,Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?``

39

El S`a sculat, a certat vîntul, și a zis mării: ,,Taci! Fără gură!`` Vîntul a stat, și s`a făcut o liniște mare.

40

Apoi le -a zis: ,,Pentruce sînteți așa de fricoși? Tot n`aveți credință?``

41

I -a apucat o mare frică, și ziceau unii către alții: ,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar și vîntul și marea?``

Marcu 5