Marcu 5

Marcu

Capitol 6

1

Isus a plecat de acolo, și S`a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

2

Cînd a venit ziua Sabatului, a început să învețe pe norod în sinagogă. Mulți, cînd Îl auzeau, se mirau și ziceau: ,,De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înțelepciune este aceasta, care I -a fost dată? Și cum se fac astfel de minuni prin mînile Lui?

3

Nu este acesta tîmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sînt surorile Lui aici între noi?`` Și găseau o pricină de poticnire în El.

4

Dar Isus le -a zis: ,,Un prooroc nu este disprețuit decît în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.``

5

N`a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Și -a pus mînile peste cîțiva bolnavi, și i -a vindecat.

6

Și se mira de necredința lor.

7

Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, și a început să -i trimeată doi cîte doi, dîndu-le putere asupra duhurilor necurate.

8

Le -a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag; să n`aibă nici pîne, nici traistă, nici bani de aramă la brîu;

9

să se încalțe cu sandale, și să nu se îmbrace cu două haine.

10

Apoi le -a zis: ,,În orice casă veți intra, să rămîneți acolo pînă veți pleca din locul acela.

11

Și, dacă în vreun loc nu vă vor primi, și nu vă vor asculta, să plecați de acolo, și să scuturați îndată praful de supt picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pămîntul Sodomei și Gomorei decît pentru cetatea aceea.``

12

Ucenicii au plecat, și au propovăduit pocăința.

13

Scoteau mulți draci, și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi, și -i vindecau.

14

Impăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; și a zis: ,,Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea lucrează aceste puteri prin el.``

15

Alții ziceau: ,,Este Ilie.`` Iar alții ziceau: ,,Este un prooroc ca unul din prooroci.``

16

Dar Irod, cînd a auzit lucrul acesta, zicea: ,,Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morți.``

17

Căci Irod însuș trimesese să prindă pe Ioan, și -l legase în temniță, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă.

18

Și Ioan zicea lui Irod: ,,Nu-ți este îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău!``

19

Irodiada avea necaz pe Ioan, și voia să -l omoare. Dar nu putea,

20

căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl știa om neprihănit și sfînt; îl ocrotea, și, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neștiind ce să facă; și -l asculta cu plăcere.

21

Totuș a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod își prăznuia ziua nașterii, și a dat un ospăț boierilor săi, mai marilor oastei și fruntașilor Galileii.

22

Fata Irodiadei a intrat la ospăț, a jucat, și a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Împăratul a zis fetei: ,,Cere-mi orice vrei, și-ți voi da.``

23

Apoi a adăugat cu jurămînt: ,,Ori ce-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea.``

24

Fata a ieșit afară, și a zis mamei sale: ,,Ce să cer? Și mamă-sa i -a răspuns: ,,Capul lui Ioan Botezătorul.``

25

Ea s`a grăbit să vină îndată la Împărat, și i -a făcut următoarea cerere: ,,Vreau să-mi dai îndată, într`o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.``

26

Împăratul s`a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale și din pricina oaspeților, n`a vrut să zică nu.

27

A trimes îndată un ostaș de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostașul de pază s`a dus și a tăiat capul lui Ioan în temniță,

28

l -a adus pe o farfurie, l -a dat fetei, și fata l -a dat mamei sale.

29

Ucenicii lui Ioan, cînd au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, și l-au pus într`un mormînt.

30

Apostolii s`au adunat la Isus, și I-au spus tot ce făcuseră și tot ce învățaseră pe oameni.

31

Isus le -a zis: ,,Veniți singuri la o parte, într`un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.`` Căci erau mulți cari veneau și se duceau, și ei n`aveau vreme nici să mănînce.

32

Au plecat dar cu corabia, ca să se ducă într`un loc pustiu, la o parte.

33

Oamenii i-au văzut plecînd, și i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetățile, și au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.

34

Cînd a ieșit din corabie, Isus a văzut mult norod; și I s`a făcut milă de ei, pentrucă erau ca niște oi cari n`aveau păstor; și a început să -i învețe multe lucruri.

35

Fiindcă ziua era pe sfîrșite, ucenicii s`au apropiat de El și I-au zis: ,,Locul acesta este pustiu și ziua este pe sfîrșite.

36

Dă-le drumul să se ducă în cătunele și satele de primprejur, ca să-și cumpere pîne, fiindcă n`au ce mînca.``

37

,,Dați-le voi să mănînce``, le -a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: ,,Oare să ne ducem să cumpărăm pîni de două sute de lei, și să le dăm să mănînce?``

38

Și El i -a întrebat: ,,Cîte pîni aveți? Duceți-vă de vedeți.`` S`au dus de au văzut cîte pîni au, și au răspuns: ,,Cinci, și doi pești.``

39

Atunci le -a poruncit să -i așeze pe toți, cete-cete, pe iarba verde.

40

Și au șezut jos în cete de cîte o sută și de cîte cincizeci.

41

El a luat cele cinci pîni și cei doi pești. Și -a ridicat ochii spre cer, și a rostit binecuvîntarea. Apoi a frînt pînile și le -a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea și cei doi pești, i -a împărțit la toți.

42

Au mîncat toți și s`au săturat;

43

și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu fărămituri de pîne și cu ce mai rămăsese din pești.

44

Cei ce mîncaseră pînile, erau cinci mii de bărbați.

45

Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, și să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.

46

Dupăce Și -a luat rămas bun dela norod, S`a dus în munte, ca să Se roage.

47

Cînd s`a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe țărm.

48

A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vîslirea, căci vîntul le era împotrivă. Și într`a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblînd pe mare, și voia să treacă pe lîngă ei.

49

Cînd L-au văzut ei umblînd pe mare, li s`a părut că este o nălucă, și au țipat;

50

pentrucă toți L-au văzut, și s`au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei, și le -a zis: ,,Îndrăzniți, Eu sînt, nu vă temeți!``

51

Apoi S`a suit la ei în corabie, și a stat vîntul. Ei au rămas uimiți și înmărmuriți,

52

căci nu înțeleseseră minunea cu pînile, fiindcă le era inima împietrită.

53

După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului, și au tras la mal.

54

Cînd au ieșit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,

55

au alergat prin toate împrejurimile, și au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.

56

Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi pe piețe, și -L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți cîți se atingeau de El, erau tămăduiți.

Marcu 7