Romani 2

Romani

Capitol 3

1

Care este deci întîietatea Iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur?

2

Oricum, sînt mari. Și mai întîi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu.

3

Și ce are a face dacă unii n`au crezut? Necredința lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu?

4

Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și toți oamenii să fie găsiți mincinoși, după cum este scris: ,,Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, și să ieși biruitor cînd vei fi judecat.``

5

Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cînd Își deslănțuiește mînia? (Vorbescîn felul oamenilor.)

6

Nicidecum! Pentrucă, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?

7

Și dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu strălucește și mai mult spre slava Lui, dece mai sînt eu însumi judecat ca păcătos?

8

Și de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osînda acestor oameni este dreaptă.

9

Ce urmează atunci? Sîntem noi mai buni decît ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toți, fie Iudei, fie Greci, sînt supt păcat,

10

după cum este scris: ,,Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar.

11

Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

12

Toți s`au abătut, și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

13

Gîtlejul lor este un mormînt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; supt buze au venin de aspidă;

14

gura le este plină de blestem și de amărăciune;

15

au picioarele grabnice să verse sînge;

16

prăpădul și pustiirea sînt pe drumul lor;

17

nu cunosc calea păcii;

18

frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.``

19

Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sînt supt Lege, pentruca orice gură să fie astupată, și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.

20

Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

21

Dar acum s`a arătat o neprihănire (Grecește: dreptate), pe care o dă Dumnezeu, fără lege-despre ea mărturisesc Legea și proorocii-

22

și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.

23

Căci toți au păcătuit, și sînt lipsiți de slava lui Dumnezeu.

24

Și sînt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.

25

Pe El Dumnezeu L -a rînduit mai dinainte să fie, prin credința în sîngele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea în delungei răbdări a lui Dumnezeu;

26

pentruca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel în cît, să fie neprihănit, și totuș să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.

27

Unde este dar pricina de laudă? S`a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinței.

28

Pentrucă noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.

29

Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este și al Neamurilor? Da, este și al Neamurilor;

30

deoarece Dumnezeu este unul singur și El va socoti neprihăniți, prin credință, pe cei tăiați împrejur, și tot prin credință și pe cei netăiați împrejur.

31

Deci, prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Romani 4