2 Corinteni 6

2 Corinteni

Capitol 7

1

Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, și să ne ducem sfințirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu.

2

Înțelegeți-ne bine! N`am nedreptățit pe nimeni, n`am vătămat pe nimeni, n`am înșelat pe nimeni.

3

Nu spun aceste lucruri ca să vă osîndesc, căci am spus mai înainte că sînteți în inimile noastre pe viață și pe moarte.

4

Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sînt plin de mîngîiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.

5

Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n`a avut nicio odihnă. Am fost necăjiți în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri.

6

Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriți, ne -a mîngîiat prin venirea lui Tit.

7

Și nu numai prin venirea lui, ci și prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat și el de voi. El ne -a istorisit despre dorința voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre rîvna voastră pentru mine, așa că bucuria mea a fost și mai mare.

8

Măcar că v`am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; și chiar dacă mi-ar fi părut rău-căci văd că epistola aceea v`a întristat (măcarcă pentru puțină vreme) -

9

totuș, acum mă bucur, nu pentrucă ați fost întristați, ci pentrucă întristarea voastră v`a adus la pocăință. Căci ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca să n`aveți nicio pagubă din partea noastră.

10

În adevăr, cînd întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăință care duce la mîntuire, și de care cineva nu se căiește niciodată; pe cînd întristarea lumii aduce moartea.

11

Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Și ce cuvinte de desvinovățire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorință aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate voi ați arătat că sînteți curați în privința aceasta.

12

Așa că, dacă v`am scris nu v`am scris nici din pricina celuice a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.

13

De aceea am fost mîngîiați. Dar, pe lîngă mîngîierea aceasta a noastră, ne-am bucurat și mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toți.

14

Și dacă m`am lăudat puțin cu voi înaintea lui, n`am fost dat de rușine. Ci, după cum în orice lucru v`am spus adevărul, tot așa și lauda noastră cu voi înaintea lui Tit, s`a adeverit.

15

El are o și mai mare dragoste pentru voi, cînd își aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, și de primirea pe care i-ați făcut -o, cu frică și cu cutremur.

16

Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privințele.

2 Corinteni 8