Apocalipsa 15

Apocalipsa

Capitol 16

1

Și am auzit un glas tare, care venea din Templu, și care zicea celor șapte îngeri: ,,Duceți-vă, și vărsați pe pămînt cele șapte potire ale mîniei lui Dumnezeu!``

2

Cel dintîi s`a dus și a vărsat potirul lui pe pămînt. Și o rană rea și dureroasă a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei și cari se închinau icoanei ei.

3

Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Și marea s`a făcut sînge, ca sîngele unui om mort. Și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare.

4

Al treilea a vărsat potirul lui în rîuri și în izvoarele apelor. Și apele s`au făcut sînge.

5

Și am auzit pe îngerul apelor zicînd: ,,Drept ești Tu, Doamne, care ești și care erai! Tu ești Sfînt, pentrucă ai judecat în felul acesta.

6

Fiindcă aceștia au vărsat sîngele sfinților și al proorocilor, le-ai dat și Tu să bea sînge. Și sînt vrednici.``

7

Și am auzit altarul zicînd: ,,Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevărate și drepte sînt judecățile Tale!``

8

Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Și soarelui i s`a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.

9

Și oamenii au fost dogoriți de o arșiță mare, și au hulit Numele Dumnezeului care are stăpînire peste aceste urgii, și nu s`au pocăit ca să -I dea slavă.

10

Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Și împărăția fiarei a fost acoperită de întunerec. Oamenii își mușcau limbile de durere.

11

Și au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor și din pricina rănilor lor rele, și nu s`au pocăit de faptele lor.

12

Al șaselea a vărsat potirul lui peste rîul cel mare, Eufrat. Și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților, cari au să vină din Răsărit.

13

Apoi am văzut ieșind din gura balaurului, și din gura fiarei, și din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semănau cu niște broaște.

14

Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, și cari se duc la împărații pămîntului întreg, ca să -i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. -

15

,,Iată, Eu vin ca un hoț. Ferice de celce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!`` -

16

Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreiește se cheamă Armaghedon.

17

Al șaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: ,,S`a isprăvit!``

18

Și au urmat fulgere, glasuri, tunete, și s`a făcut un mare cutremur de pămînt, așa de tare, cum, de cînd este omul pe pămînt, n`a fost un cutremur așa de mare.

19

Cetatea cea mare a fost împărțită în trei părți, și cetățile Neamurilor s`au prăbușit. Și Dumnezeu Și -a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să -i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui.

20

Toate ostroavele au fugit, și munții nu s`au mai găsit.

21

O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentrucă această urgie era foarte mare.

Apocalipsa 17