Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎMBÂCSI, ÎNDESARE, ÎMBÂCSIT, ÎMPÂSLI, ÎNȚESA, ÎNȚESAT, ÎNDESAT, ÎNDOPA, ÎNFUNDA, ÎNGRĂMĂDIT, ȚIGĂNUȘ ... Mai multe din DEX...

ÎNDESA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. Tranz. A apăsa, a presa ca încapă cât mai mult într-un spațiu restrâns, a vârî cu forța (într-un spațiu limitat); a înghesui, a bucși. ** A face cât mai compact (un material). 2. Tranz. A-și așeza pălăria, căciula, șapca, trăgând-o cât mai mult pe cap. 3. Refl. (Despre o mulțime de persoane sau de lucruri în mișcare) A se aduna, a se îngrămădi unul lângă altul, unul peste altul; a se înghesui. ** (Pop.) A se grăbi, a da zor. - Lat. in-de(n)sare.

Sursa : DEX '98

 

ÎNDESÁ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. îmbulzi. 3. a se băga, a se îmbulzi, a se înghesui, a se îngrămădi, a se vârî. (Nu mai \~ așa în mine!) 4. a băga, a înfunda, a trage, a vârî. (\~ căciula pe cap.) 5. v. bătători. 6. v. tasa.

Sursa : sinonime

 

îndesá (a înghesui) vb., ind. prez. 1 sg. îndés, 3 sg. și pl. îndeásă; ger. îndesând

Sursa : ortografic

 

A SE ÎNDESÁ îndés intranz. fam. (despre ființe) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se înghesui; a se îmbulzi. /<lat. inde[n]sare

Sursa : NODEX

 

A ÎNDESÁ îndés tranz. 1) (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca încapă mai mult); a înghesui; a ticsi. \~ rufele într-un sac. 2) (căciula, pălăria etc.) A trage peste urechi, peste ochi. /<lat. inde[n]sare

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruÎNDESA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 86 pentruÎNDESA.

Ștefan Octavian Iosif - Romeo și Julieta

Ştefan Octavian Iosif - Romeo şi Julieta Romeo și Julieta de William Shakespeare Traducere de Ștefan Octavian Iosif . ACTUL I PROLOGUL (Intră Corul) CORUL                                                                     Aicea, în Verona-ncântătoare,                                                                     A două neamuri mândre veche ură                                                                     A izbucnit din nou, prin certuri care                                                                     Să curgă sânge mult de frați făcură.                                                                     Din cele două case-ndușmănite                                                                     Ies doi îndrăgostiți loviți de soarte,                                                                     Și vrajba cu nenorociri cumplite                                                                     Sfârșește prin a tinerilor moarte.                                                                     Iubirea lor cu soartă-ngrozitoare                                                                     Și ura ce nu poate fi-mpăcată                                                                     Decât cu moartea scumpelor odoare,                                                                     Pe scenă-n două ceasuri vi se-arată.                                                                     De-aveți răbdare s-ascultați acestea,                                                                     Ne-om strădui să-nfățișăm povestea. SCENA I O PIAȚĂ PUBLICà – SAMSON ȘI GREGORIO SAMSON                                                           Pe legea mea, Gregorio, să nu le mai permitem să ne ia de sus. GREGORIO                                                           Nu, firește, căci am rămânea jos. SAMSON                                                           Vreau să spun că dacă ne-or mai lua la vale, să ne ținem la înălțime. GREGORIO                                                           Da, numai băga de seamă, să nu ajungi la înălțimea furcilor. SAMSON                                                           Eu, când mă scoate cineva din țâțâni, nu știu multe. GREGORIO                                                           Și eu nu știu multe care să te scoată din țâțâni. SAMSON                                                           O javră din casa ...

 

Alecu Russo - Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj

Alecu Russo - Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj Cugetări scrise în închisoarea de la Cluj de Alecu Russo Fiecare revoluție trebuie să nască un adevăr pe lume, și fiecare criză prin care a trecut omenirea a produs un bine sau germenul unui bine, dar nimic până acum nu a putut să desființeze falsul patriotism. Falsul patriotism este masca egoismului în timpurile de tulburare. Aceia care speculă libertățile popoarelor, care nu au alte principii decât interesul personal, alt Dumnezeu decât pe sine însuși, altă profesie de credință decât noi prin noi și pentru noi ; aceia care nu cred nici în popor, nici în libertate, nici în sacrificiuri, nici în devotament, se acoperă cu haina patriotismului în zile de lupte, în zilele cele mari ale popoarelor. Ei par că fac sacrificiuri, dar nu sacrifică nimica, ci pun la dobândă. * Frazele sunătoare ale acelor ce grăiesc mult ascund adeseori precugetări urâcioase. Adevărații oameni ai poporului, aceia care gândesc ca dânsul, vorbesc puțin, lucrează cât pot și plâng, când alții tot grăiesc! Poporul suferă și geme, poporul lucrează, poporul nu grăiește decât prin tăcerea lui. Când adevărații oameni ai poporului au grăit și cu umărul poporului ...

 

Alexei Mateevici - La noul-Neamț

Alexei Mateevici - La noul-Neamţ La noul-Neamț de Alexei Mateevici (Clipe trăite) Clopotnița înaltă domnește-mprejurimea Tihnitei mănăstiri, Și plopii de la Nistru privesc în adâncimea Măreței oglindiri. Intrăm. Portarul-frate ne-arată găzduirea, Înalt și somnoros... Răcoarea ne cuprinde, și toată mănăstirea Ne pare-un rai frumos. Ne hodinim. Dar somnul nu poate să mă fure Și mă mai duc prin vii. Se coace poama. Cântec răsună prin pădure, Și ziua-i la chindii. Mă-ntorc. Aproape-i slujba și frații se adună De prin chilii ieșind. Chemarea își îndeamnă a clopotului strună... Lumini în hram s-aprind. Mă duc pe la egumen. La slujbă se gătește După un somn ușor... Dar bucurie mare că știu moldovenește: — Bătrânu-i vorbitor. Frumos moșneag bătrânul. Știut-a și pe tata Și pe bunelul meu. Biblioteca? Veche-i. (El totdeauna-i gata Cu ajutorul său.) Destul îi de bogată... A fost și mai avută, Dar cărți s-au mai furat; I-i jale de-un Apostol făcut cu mare trudă, Dar șters de-un învățat. Era nerânduială. Acuma-i mai cuminte Monahul pus la cărți. Ar' să-mi arate mâine cucernicul părinte Din ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei

Dimitrie Bolintineanu - Apa Bârsei Apa Bârsei de Dimitrie Bolintineanu Ca un fluviu d-aur, splendidă lumină, Peste patru taberi, varsă luna plină. Turcii și tătarii somnului se dau; Ungurii, la mese, grijile-nșelau. Astfel prin furtună, printre nopți, pe mare Lopătarii varsă tânăra cântare. Dar Șerban nu doarme, căci dulcele somn Rar răsfață geana unui mare domn. Grijile, în horă, turbure se duce Încotro lumina mai splendidă luce. Către astea, cântul păsării prin flori Spune că se varsă fragedele zori. Domnul către ceruri-nalță rugăciune, Apoi dă semnalul, trompeta răsună. Lupta se începe, cetele tătare Pasă înainte, strigă cu turbare. Turcii le sprijină; turcii și tătari Se îndes, s-amestec... Sprinteni armăsari Nechează, spumează... Armele răsună; Tremură pământul... Muntele detună, Soarele pălește... Apele roșesc... Păsările-n aer zborul lor opresc. Omul se îmbată d-omenescul sânge... Muma către sânu-i copilașul strânge. Ungurii rezistă furiei cei vii, Dar cum în suflarea negrei vijelii Arborii rezistă, câteva minute, Apoi își sfărâmă crăcile bătute, Astfel stau maghiarii cu-nfocatul dor, Cu puterea dalbă sufletelor lor. Dar-necați d-a noastră crâncenă putere, Iată că se pleacă, bărbăția piere. Dar atunci începe cruda măcelare. Furia scăpată, urlă cu turbare. Caii ...

 

Emil Gârleanu - Luptătorii

Emil Gârleanu - Luptătorii Luptătorii de Emil Gârleanu Soarta se vede că-i menise așa: să fie vecini și să fie dușmani. Și-amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, uneori sure, ca oțelul. Și penele lungi, mlădioase, și întoarse ca niște arcuri, ale cozii, cu sclipiri albăstrii, ce se stingeau îndată. Numai deasupra capului cu ochii neliniștiți ca niște gâze, creasta plecată, ștrengărește, roșie, aprinsă ca para focului. Celălalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al omătului de curând căzut; alb gulerul, cu vârfurile penelor puțin-puțin gălbui, ca suflate cu aur; albă coada bogată-n pene, ușoară, răsfirată. Și, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și roșie ca o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu-i adusese încă față-n față, ...

 

George Topîrceanu - Plouă...

George Topîrceanu - Plouă... Plouă... de George Topîrceanu Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată soarele sărac. De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă, N-apuci a scoate nasul din cerdac, Că până la întoarcere, — te udă. Există și răstimpuri când se moaie, Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus, Și cerul câte-oleacă, spre apus, Se luminează puțintel — a ploaie. Atunci se cheamă că e timp frumos (Măcar că tot mai cade-un pic de bură), Dar fumul din ogeac se lasă-n jos, Și porcul umblă tot cu paiu-n

 

Gheorghe Asachi - Învățătorul și urmașii săi

Gheorghe Asachi - Învăţătorul şi urmaşii săi Învățătorul și urmașii săi de Gheorghe Asachi Alegorie Cătră-apostolii săi zis-au dinioară Domnul lor: Cel ce vra a fi cu mine de-astăzi fie-mi următori. Calea noastră va să fie Spre cerească-mpărăție... Un stol mare, strigând, vine: Unde-i merge, noi cu tine! Cu un zâmbet Domnul pasă Înainte prin pustiu, Călătorii se îndeasă Să s-adăpe la vreun riu. Vântul cald, focosul soare A lor frunte a umplut De arine, de sudoare, Deși nu prea le-au plăcut, Pănă-n seară a suferit. Umbra când i-a răcorit, Doar aicea vom mânea, Între dânșii toți șoptea. Însă Domnul urma-n cale Preste râpi și preste vale, Pe loc unde rareori A pășit cu călători. Următorii suspinau, De spini unii s-aninau, Zicând: Pasă cel ce-a vre Pe această cale gre! Altul șede peste-o piatră Cugetând la a sa vatră, Unul pe iarbă s-întinde, Altul gustă a lui merinde, Din drum alții se abat, Însă Domnu-i neschimbat; În tunericul pământ Nici le zice vrun cuvânt Apoi când ...

 

Gheorghe Asachi - Minciunile

... ce cu ochii văd, Pipăind abie le cred. D-oameni îns-atunci o ceată, De minciuni nouă-nsătată, Case și copii lăsa, La cules se îndesa. Mândru-i fiecare spic, Dar denuntru nu-i nemic. De-a gusta toți să îmbie; Altul pune în cutie Trufandale înfoiete, La ținuturi ...

 

Gheorghe Asachi - Momița la bal masche

Gheorghe Asachi - Momiţa la bal masche Momița la bal masche de Gheorghe Asachi Un filozof, ce aflasă A științelor secret, De pe lume adunasă, Pentru public cabinet, Dupre sistematic plan: Scoice, pești din ocean, Fiare, paseri cu verzi pene, Bolovani și buruiene, Crocodili de pe la Nil Și tablo de Rafail. Iar apoi cel învățat, De un gust, de o capriță, Pentru sine-au cumpărat Mare, tânără momiță. Care-i zic orangutan Și-i de țărmul african. În cărți ziua îngropat Și-n negrală împlântat, După lucru-ostenitor Iubea șaga uneori, Și, lăsând doparte tomul, Învățatul meu, ca omul, Să se poată răsufla, Cu momița se giuca. Deci, voios vrând să petreacă Sara unui carnaval, Pus-au straie ca să facă Cei momițe pentru bal, Ca s-o ducă acolo Mascuită-n domino. În costium înaurit Contrabandu-au mistuit; A ei ceafă-i învălită Cu o freză încrețită, Pune-n capul cel flocos Un beret cu fiong tufos, Mijlocul cu brâu încinge, Și în scarpe talpa-i strânge, Brânca-ascunde în mănuși; Nasul, roș ca pipăruș, Ș-a ei bot, să nu-l cunoască, Le acopere cu mască. Așa merg, fără ciocoi, La ...

 

Gheorghe Asachi - Musca și carul

Gheorghe Asachi - Musca şi carul Musca și carul de Gheorghe Asachi La ocazia compunerei Regulamentului organic București, 1830 La amiază, pe căldură, Se urcau pe drum la munte Șase harnici cai de frunte Înhămați la o trăsură. Spre-a o face mai ușoară, Toți drumeții se coboară; Caii însă asudau, Opinteau și iar mai stau, Când o muscă foarte iute Au venit să le agiute. Bâzâind pe ii îndeamnă Și prin aer drum l însamnă; Unde coama nu agiunge Pe rând caii tot împunge. Carul dacă naintează, Crede că-nsași ea l-au tras, Și-nmândrită-apoi s-așază Cărăușului pe nas. Iar de stă la vre o râpă, Musca-atunci se face foc: Zboară,-mpunge,-njură, țipă Că stau roatele pe loc, Ca bătrânul capitan, Ce în cruntă bătălie Cătră un asalt îmbie Pe aprodu al său oștean. Mai oftează musca mică Că povara nu-i rădică Și că dintre călători Nu-i dă nime agiutori, Dar l-a sa bâzâitură Nici pic caii iau aminte, Ci pășind tot înainte Suie-n deal cea grea trăsură. Atunci musca, stând, li zice: Să ne răsuflăm aice Dup-atâta osteneală! Ș-apoi fără de sfială Li ...

 

Gheorghe Asachi - Soarele și negura

... Toate-n aburi se prefac. Deci aceste-aburele Agiungând la-naltul lor, Uitând chiar, ca inimi rele, Cui datoare-s cu noroc, S-aduna, se îndesa, Ca-nchegându-se în nor Doar să poată-ntuneca Pe-a lor binefăcător. Însă-atuncea dreptul soare La-ngiosita cea estime Zisu-i ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruÎNDESA

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentruÎNDESA.

Luca Capitol 6

Luca Capitol 6 Luca 5 Luca Capitol 6 1 Într`o zi de Sabat, s`a întîmplat că Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grîu, le frecau cu mînile, și le mîncau. 2 Unii dintre Farisei le-au zis: ,,Pentruce faceți ce nu este îngăduit să faceți în ziua Sabatului?`` 3 Isus le -a răspuns: ,,Oare n`ați citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el, și cei ce erau împreună cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pînile pentru punerea înaintea Domnului, a mîncat din ele, și a dat și celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănînce decît preoții?`` 5 Și le zicea: ,,Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.`` 6 În altă zi de Sabat, s`a întîmplat că Isus a intrat în sinagogă, și învăța pe norod. Acolo era un om, care avea mîna dreaptă uscată. 7 Cărturarii și Fariseii pîndeau pe Isus, să vadă dacă -l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să - ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruÎNDESA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 47 pentruÎNDESA.

ÎMBÂCSI

... 2. Tranz . ( Reg . ) A umple ceva , îndesând sau înghesuind . - În + bâcsi ( reg . " a umple , a ticsi , a îndesa

 

ÎNDESARE

... ÎNDESÁRE , îndesări , s . f . Acțiunea de a ( se ) îndesa ; înghesuire , îngrămădire . - V. îndesa

 

ÎMBÂCSIT

ÎMBÂCSÍT , - Ă , îmbâcsiți , - te , adj . 1. Care este plin , înțesat de praf , de murdărie sau de miasme . 2. ( Reg . ) Care este umplut peste măsură ;

 

ÎMPÂSLI

ÎMPÂSLÍ , împâslesc , vb . IV . 1. Refl . ( Despre tricotaje de lână ) A se face des , îndesat ca pâsla . 2. Tranz . ( Despre păr sau barbă ) A acoperi fața , crescând des ( ca pâsla ) . - În +

 

ÎNȚESA

... ÎNȚESÁ , înțés , vb . I . Tranz . A vârî , a băga într - un spațiu redus ; a îndesa

 

ÎNȚESAT

ÎNȚESÁT , - Ă , înțesați , - te , adj . Înghesuit , îndesat ; plin , ticsit . - V.

 

ÎNDESAT

ÎNDESÁT , - Ă , îndesați , - te , adj . 1. Foarte plin , cu conținutul presat ; îngrămădit . înghesuit ; 2. Greu , puternic . apăsat . 3. Compact , dens , masiv . 4. ( Despre ființe ) Mic și

 

ÎNDOPA

... refl . ( Fam . ) A ( se ) hrăni peste măsură ; a ( se ) supraalimenta , a ( se ) ghiftui . 2. Tranz . ( Reg . ) A îndesa

 

ÎNFUNDA

... 2. Refl . ( Despre drumuri , suprafețe etc . ) A se închide , a se sfârși . 3. Tranz . A vârî , a îndesa

 

ÎNGRĂMĂDIT

ÎNGRĂMĂDÍT , - Ă , îngrămădiți , - te , adj . 1. Care este adunat laolaltă în număr prea mare ; înghesuit , îndesat , învălmășit . 2. ( Fam . ; despre oameni ) Prost ( 1 ) ;

 

ȚIGĂNUȘ

ȚIGĂNÚȘ , țigănuși , s . m . 1. Diminutiv al lui țigan ( I 1 ) ; țigănaș , țigănel . 2. Pasăre de baltă cu picioarele înalte , cu ciocul lung și încovoiat în jos , cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii ( Plegadis falcinellus ) . 3. Pește răpitor cu corpul scurt și îndesat , de culoare închisă , stropit cu puncte negre ( Umbra krameri ) . - Țigan + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...