Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNDRUMARE, REGULATOR, ÎNDREPTĂTOR, ÎNDREPTA, ÎNDRUMĂTOR, ÎNDRUMAR, CĂLĂUZĂ, CĂLĂUZI, CĂLĂUZITOR, CONDUCE ... Mai multe din DEX...

ÎNDRUMA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNDRUMÁ, îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ** Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrúm] - În + drum.

Sursa : DEX '98

 

A îndrumaa dezorienta

Sursa : antonime

 

ÎNDRUMÁ vb. v. apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni.

Sursa : sinonime

 

ÎNDRUMÁ vb. 1. v. călăuzi. 2. v. dirija. 3. v. ghida. 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (înv.) a tocmi. (O \~ pe calea cea bună.) 5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povățui, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a \~ bine în viață.) 6. v. sfătui. 7. v. pregăti.

Sursa : sinonime

 

îndrumá vb., ind. prez. 1 sg. îndruméz/îndrúm, 3 sg. și pl. îndrumeáză/îndrúmă, perf. s. 1 sg. îndrumái

Sursa : ortografic

 

A ÎNDRUM//Á \~éz tranz. 1) A orienta indicând direcția necesară; a îndrepta. 2) A susține cu sfaturi, cu recomandări; a învăța; a sfătui; a povățui. \~ pe calea cea bună. [Și îndrum] /în + drum

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruÎNDRUMA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentruÎNDRUMA.

Alexandru Macedonski - Ospățul lui Pentaur

Alexandru Macedonski - Ospăţul lui Pentaur Ospățul lui Pentaur de Alexandru Macedonski Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată În inscripții hieratici răspândite cu belșug Prin al soarelui praf de aur scânteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stâlpi de umbră priveghează, Pe când flăcări parcă urcă din nisipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adâncimi ce-nfricoșează Întunericu-l frământă cu năluci de aur stins. Sfinxi pe socluri de-alabastru așezați pe două rânduri, De la scara care duce pe platforma de porfir, Roși de vânturi, arși de soare, dar senini de orice gânduri, S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. Dar în sala hipostilă, împrejurul unei mese, Pentaur, poet și preot, stă cu oaspeți numeroși, Cupe de-onix se ridică, daruri scumpe, lui trimese De Ramses și de curtenii cei avuți și generoși. Dintr-o singură fereastră cade-o trâmbă luminoasă, Ce-nfășoară comesenii într-un nimb strălucitor, Fundul templului se pierde sub un strat de umbră groasă, Ce pe zei adăpostește de-orice gând pângăritor. Robi frumoși cu piepturi goale și cu ochi șireți de vulpe Ies fantastic ici și colo din noptosul labirint, Au tunici ...

 

Alexei Mateevici - Basarabenilor

Alexei Mateevici - Basarabenilor Basarabenilor de Alexei Mateevici Să știți: de nu veți ridica Din sânul vostru un proroc, În voi viața va seca, Zadarnic soarta veți ruga, Căci scoși veți fi atunci din joc Și-ți rămânea făr' de noroc. Din cheag de lacrimi, de dureri, Din trăsnet de mânie sfântă, Și din nădejdi și zbuciumări, Din năzuinți și frământări El trebui facla să-și aprindă Și-n el pe toți să vă cuprindă. Și-n țara voastră va purcede Pe drum de spini și chinuire Cu gloata celor cari l-or crede; Și duh aprins de înnoire Va duce-n propovăduire. El jalea vechilor câmpii Numa-ntr-o lacrimă va strânge, Din spic, din strugurul de vii În stropi va scurge ape vii: Din spic — sudori, din viță — sânge Le va sorbi și nu-ți mai plânge, C-atunci sorbiții stropi vor arde Din țară toată vrăjmășia, Clevetitori, dușmani de moarte, Și cei cu limbi în două sparte Atunci vor căuta frăția Și lepăda-vor viclenia. Și toți veți fi un gând ș-un nume Și înfrățiți veți făuri Un viitor mai bun în lume, Iar el va ști să vă îndrume Acolo, unde va zări ...

 

Cincinat Pavelescu - Lui A. Simu (Pavelescu, 2)

Cincinat Pavelescu - Lui A. Simu (Pavelescu, 2) Lui A. Simu de Cincinat Pavelescu O viață-ntreagă-ai simulat Ca inocența să-ți maschezi, Dar azi, spre Bellu îndrumat, Ești sincer, nu mai Simu-

 

Cincinat Pavelescu - Păsările nopții

Cincinat Pavelescu - Păsările nopţii Păsările nopții de Cincinat Pavelescu Într-o zi vulturul mândru, Rege-al culmilor cărunte, Toate păsările lumii Le-adună p-un vârf de munte, Și le zise: Mi-este milă De eterna voastră noapte... Tremurați în fund de cuiburi Speriate d-orice șoapte, Pe când eu, dacă furtuna Peste fruntea mea s-abate, Fac din ochii mei oglinda Trăsnetelor scăpărate. De la îngeri smuls-a Domnul Pene mândre pentru voi, Ca să vă târâți aripa Murdărită prin noroi? Hai! spălați-le-n seninul De pe culmile înalte! Pe albaștrii munți din zare Zborul vostru să tresalte. Mai lăsați pădurea sumbră, Cuibul, streșina ruină, Și zburați din întuneric Către viață și lumină. Ceru-nalt e lumea-n care Suferinți și păsuri nu-s; De muriți suind acolo, Cel puțin cădeți de sus. Hai, urmați-mă și-n aripi De vă-ncredeți cum mă-ncrez, Către soare zborul vostru Voi căta să-l îndrumez. Într-un fior de bucurie Un stol voios de zburătoare, O rândunică, niște mierle, Un grangur, o privighetoare Deschiseră-aripile-n dorul Acestui zbor către azur, Când bufnița și liliacul Grăiră mândrului vultur: Vrei să ne scoți din umbra-n care ...

 

Dimitrie Anghel - Dantura

Dimitrie Anghel - Dantura Dantura de Dimitrie Anghel Din volumul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Minerva , III, 1046, 14 nov. 1911, p. 1. A moșteni implică un cadavru, evocă un catafalc, făclii aprinse care ard și flutură, coroane și discursuri de multe ori ; și cu toate acestea, ce dulce lucru e a moșteni. Ce voluptate e să te găsești stăpîn pe un lucru de-a gata muncit, să devii proprietar în cursul unei nopți, să deschizi uși și sertare care ți-erau străine, să-ți predai la intrare pălăria și pardesiul unui servitor ce ți se înclină și să-ți asculți singur zgomotul pașilor ce trezesc ecourile propriului tău eu , care se va așeza și etala fără nici o discuție, în locul binevoitorului de cujus , care a fost așa de gentil să se strămute într-o proprietate în adevăr inalienabilă. En rîd, și cu toate acestea fiecăruia îi se poate întîmpla o asemenea năpastă, să muncească pentru un altul. Unii se conving devreme că banul odată agonisit muncește singur pentru tine și că telepatii ciudate și afinități nebănuite există între ban și ban. Încredințați de aceasta, pîna ce ajung să aibă ...

 

Dimitrie Anghel - Fantome, 2

Dimitrie Anghel - Fantome, 2 Fantome de Dimitrie Anghel Publicată în Cumpăna , I, 11, 5 februarie 1910, p. 171—173 E un amurg de toamnă tîrzie. Soarele scăpătat, cu discul pe jumătate după dealuri, aruncă razele pieziș, depărtările se estompează și o negură albăstrie îndepărtează colinele. În tăcerea aceasta divină care te-mpresoară, nu poți ști ce clipă anume arată ceasul în curgerea vremii. Un sentiment de veșnicie te cuprinde. Pe tăpșanul întins al Copoului, nu e nimeni la această oră. Purpura însîngerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie, cetatea veche a lașului, cu albele turnuri și turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline de flori, stă pitit și abia își trimite murmurul pînă aci. Departe, dealurile Cetățuii și Galatei adună ultimele raze de soare pe coperișurile cetăților bătrîne. Și în singurătatea asta a înserării, deodată o umbră de om ieșit ca din pămînt, ca o arătare, a început să plîngă un cîntec trist de vioară. Cu hainele vechi în bătaia vîntului, zgribulit, cu o bărbie violetă înțepenită de coșul uscat al vioarei, cu pletele în neorînduială peste ochi, cu un umăr mai ridicat ...

 

Dimitrie Anghel - Oglinda fermecată

Dimitrie Anghel - Oglinda fermecată Oglinda fermecată de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Un vis simbolic", în Tribuna , XV, 159, 22 iul. [4 aug.] 1911, p. 2. Astă-noapte m-am trezit brusc din somn. Un vis straniu mă purtase pe tărîmuri necunoscute, pe care nici nu le-am văzut, nici nu m-am încumetat să le bănuiesc vreodată... În rama ferestrei împodobite de perdele albe, cerul vînăt se ofilea peste arborii mari și o singură stea, albă ca o crizantemă uriașă, mai licărea stăruitoare departe, peste marea de coperișuri, în afundul nemărginirii. Natura aevea pe care o priveam acum trezit din somn mi se părea străină. Arborii nu erau așa în visul meu, nici vînătul cer care se ofilea și în nemărginirea căruia înflorea o stea albă ca o crizantemă, nici fața mea pală pe care o resfrîngea apa albăstruie a oglinzii în orele acestea tîrzii de noapte. Un tril însă căuta să mă cheme la realitate. O păsăruică, înșelată de acest zor de ziuă timpurie, îngăima undeva, în negrul unui umbrar, o sfioasă chemare, la care nu răspundea nimeni. Un vînt apoi, ca trecerea unui demon nevăzut căruia i-ar fi fost frică singur în văzduh, ...

 

Dimitrie Anghel - Oscar Wilde

Dimitrie Anghel - Oscar Wilde Oscar Wilde de Dimitrie Anghel Publicată în Ramuri , VI, 3 [20], 24 oct. 1910. p. 33—35. Gîndesc la soarta scriitorilor noștri, ce tristă și sarbădă este pe lîngă aceea a scriitorilor din țări străine. Unde-i vremea cînd vechii trubaduri străbăteau lumea, ducînd cuvintele înaripate și sonore din oraș în oraș, din castel în castel ? Unde sunt serbările acele fastuoase, în care se dădea lupta pentru frumos, unde mai sunt jutele și turnois -urile de aezi inspirați care veneau să se măsoare în puterea cîntecului, unde mai e melancolicul Wolfram să-și suspine, înstrunindu-și harfa, romanța la stea, ori impetuosul Tannhäuser să preamărească voluptatea amorului... S-a perdut obiceiul serbărilor de mult. În vastele săli goale în care locuiesc baronii ori prinții noștri, nu se obișnuiesc serbări, pe înaltul scărilor de marmoră nu mai stă cel ce ținea în mîna lui ridicată șoimul pe care magnați și seniori se întreceau să-l ieie, ca un semn că-și iau asupră-și toate cheltuielile serbărilor. Viața noastră e mizeră și cenușie, izvoarele de inspirație nu le putem lua decît din cărți, ochii noștri nu se pot înveseli de fastul ...

 

Traian Demetrescu - Călugărul

Traian Demetrescu - Călugărul Călugărul de Traian Demetrescu Călugărul din vechiul schit O zi la el ne-a găzduit Și de-ale lumii mi-a vorbit Iar cînd să plec, l-am întrebat: „Ce soartă rea te-a îndrumat Să cați un loc printre sihaștrii?â€� El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri!â€� Călugarul din vechiul schit De-un dor ascuns a-nebunit, Atunci tovarășii lui buni Într-un ospiciu l-au lăsat. L-am revăzut, l-am întrebat: „Ce te-a adus printre nebuni? Eu te știam printre sihaștriâ€� El mi-a răspuns: „Doi ochi albaștri!

 

Traian Demetrescu - Farmec

... o focu de muiere,      Pe semne că m-a fermecat: Din bun creștin mă-nchin cu stînga, Și tot la ea m-ași îndruma

 

Elena Liliana Popescu - Imn Libertății

Elena Liliana Popescu - Imn Libertăţii Imn Libertății de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Luptătorule, în bătălia decisivă care te așteaptă , ai un singur adversar: tu însuți. Pentru a învinge ai un singur aliat: Tu însuți. I Doamne, nu-mi lua povara încă, al frământării minții chin. Mă zbat înlănțuit de stâncă, silit să-ndur un crunt destin Sunt osândit în veșnicie plătind păcatul făptuit – Secret păzit cu strășnicie, când lumii l-am destăinuit Credeam că sunt învingătorul ursit să schimb fixate legi și pentru om ocrotitorul Eu, Prometeu, zeu peste regi. Și cum pe vremuri neofitul voind să-și dovedească arta a încercat, nefericitul, pecetluindu-și astfel soarta, La fel, eu, încercându-mi forța nebănuind deloc urmarea încrezător adus-am torța aprinsă, săvârșind eroarea Și-am semănat nenorocirea în lumea fără de credință ce-a transformat descoperirea într-o amară biruință. II De multe veacuri, carne vie e pieptul meu însângerat, sortit în preajma lui să fie doar vulturul înfometat... Pe-a suferinței strună vântul, prietenu-mi nedespărțit, îmi însoțește jalnic cântul, un geamăt surd, înăbușit. Din când în când un glas șoptește marcând o trecere în timp ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruÎNDRUMA

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentruÎNDRUMA.

Eclesiastul Capitol 4

Eclesiastul Capitol 4 Eclesiastul 3 Eclesiastul Capitol 4 1 M`am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; și iată că cei apăsați varsă lacrămi, și nu este nimeni să -i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, și n`are cine să -i mîngîie! 2 Și am găsit că morții, cari au murit mai înainte, sînt mai fericiți decît cei vii, cari sînt încă în viață. 3 Dar mai fericit decît amîndoi am găsit pe celce nu s`a născut încă, fiindcă n`a văzut toate relele cari se petrec supt soare. 4 Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt. 5 Nebunul își încrucișează mînile, și își mănîncă însăș carnea lui. 6 Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă și goană după vînt. 7 Am mai văzut o altă deșertăciune supt soare. 8 Un om este singur singurel, n`are nici fiu, nici frate, și totuș munca lui n`are sfîrșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății, și nu se gîndește: ,, ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruÎNDRUMA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentruÎNDRUMA.

ÎNDRUMARE

... ÎNDRUMÁRE , îndrumări , s . f . Acțiunea de a ( se ) îndruma ; îndreptare , dirijare ; călăuzire . V. îndruma

 

REGULATOR

REGULATÓR , - OÁRE , regulatori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care regulează , sistematizează , care stabilește regularitatea unei mișcări sau a unei funcții ; care îndrumează sau conduce . 2. S . n . Aparat sau instalație care efectuează un proces de reglare . 3. S . n . ( Jur . ; în sintagma ) Regulator de competență = act prin care organul de jurisdicție superior celor între care s - a ivit un conflict de competență stabilește care dintre ele este competentă să judece conflictul . 4. S . m . și f . Persoană care stabilește , îndrumează sau conduce un sistem de

 

ÎNDREPTĂTOR

ÎNDREPTĂTÓR , - OÁRE , îndreptători , - oare , adj . ( Și substantivat ; înv . ) Care îndreaptă , îndrumează ; călăuzitor . - Îndrepta + suf . -

 

ÎNDREPTA

... corecta purtările . II. 1. Refl . A porni într - o anumită direcție . 2. Tranz . A arăta cuiva drumul bun ; a îndruma

 

ÎNDRUMĂTOR

ÎNDRUMĂTÓR , - OÁRE , îndrumători , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care îndrumează , orientează ;

 

ÎNDRUMAR

... ÎNDRUMÁR s . n . ( Rar ) Îndrumător . - Îndruma

 

CĂLĂUZĂ

CĂLĂÚZĂ , călăuze , s . f . 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a - i arăta drumul și spre a - i da indicațiile sau explicațiile necesare ; ghid . 2. Persoană care îndrumează într - o acțiune , într - un domeniu de cercetare etc . ; conducător , îndrumător . 3. Îndreptar , ghid . [ Var . : călăúz s .

 

CĂLĂUZI

... CĂLĂUZÍ , călăuzesc , vb . IV . Tranz . 1. A conduce pe cineva pe un drum . 2. A îndruma

 

CĂLĂUZITOR

CĂLĂUZITÓR , - OÁRE , călăuzitori , - oare , adj . Care călăuzește , care îndrumează ; îndrumător . [ Pr . : - lă - u - ] - Călăuzi + suf . -

 

CONDUCE

... CONDÚCE , condúc , vb . III . 1. Tranz . A îndruma un grup de oameni , o instituție . o organizație etc . , având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv . 2. Refl . A se ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...