Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNFURIAT, ÎNFURIERE, ÎNDÂRJI, ÎNDRĂCI, ÎNTĂRÂTAT, ÎNVRĂJBI, ÎNVRĂJBIT, COLERIC, ENERVA, IRASCIBIL, IRITA ... Mai multe din DEX...

ÎNFURIA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNFURIÁ, înfúrii, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. [Pr.: -ri-a] - În + furie.

Sursa : DEX '98

 

ÎNFURIÁ vb. 1. a (se) mânia, (pop.) a (se) îndrăci, a (se) oțărî, (înv. și reg.) a (se) stârni, (prin Transilv.) a (se) rânzoi, (înv.) a (se) scârbi, a (se) urgisi, (fam.) a (se) burzului, a (se) zborși, (fig.) a (se) ardeia, a turba, (reg. fig.) a (se) scociorî. (S-a \~ cumplit pe ei.) 2. a (se) îndârji, a (se) întărâta, a (se) înverșuna. (Eșecul l-a \~.)

Sursa : sinonime

 

înfuriá vb. (sil. -ri-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înfúrii, 3 sg. și pl. înfúrie (sil. -ri-e), 1 pl. înfuriém; ger. înfuriínd (sil. -ri-ind)

Sursa : ortografic

 

A SE ÎNFURIÁ înfúrii intranz. 1) A deveni foarte furios; a se mânia peste măsură. 2) A fi cuprins de furie; a fi foarte furios. /în + furie

Sursa : NODEX

 

A ÎNFURIÁ înfúrii tranz. A face se înfurie. /în + furie

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruÎNFURIA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 43 pentruÎNFURIA.

Emil Gârleanu - Demisia

Emil Gârleanu - Demisia Demisia de Emil Gârleanu Ba cu gluma, ba cu un pahar de vin, nici nu știi când fuge vremea: odată te trezești că se luminează de ziuă! Ion Șerbescu se plecă, dădu perdeaua la o parte, apoi spuse tovarășului său, Gheorghe Mincu: — Mă, se face ziuă. Mincu se-ndoi, făcu ochii mici, să pătrundă întunericul sur de afară, apoi bătu cu inelul în marmura mesei: — Încă un rând! Dintr-un colț se înălță o umbră, merse, clătinându-se, până la butoiul de lângă tejghea, dădu drumul canelei și se îndreptă apoi spre masă, cu două halbe cu bere. Pe urmă, fără nici un cuvânt, se duse și se topi iarăși în colțul de unde răsărise adineoare. Mincu dădu din cap: — Numai chelner să nu fii! Șerbescu răspunse cu îngâmfarea lui de glas, veșnic batjocoritoare: — Chelner... și cântăreț de operetă. — Prea ne terfelești și tu breasla. — Ba nu. De câte ori, ca și ăsta, pentru un cuplet nerod, care a plăcut publicului, nu ți-ai deschis gâtlejul de cinci-șase ori pe rând? — Nu-i totuna. — Haide... Prosit! — Prosit! Șerbescu își aprinse o țigară. Prietenii tac ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunicul Bunicul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mânele lui "tata-moșu". - "Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? - Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. - Poi, rațele n-au aripi? de ce nu zboară? - Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul coprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. - O, voinicii moșului!... Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină și binecuvântare. - Tată-moșule, da' cocorii un' se duc când se duc? - În țara cocorilor. - În ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi Două lacrîmi de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Toată noaptea auzii Oltul. Ce mînie de apă ! Și toată noaptea am visat... o jale dăpărtată... un popor revoltat... Cine mă ținea legat? Nu puteam să mă mișc. Să nu fii liber cînd alții se bat... Grele sînt lanțurile... Oh ! libertate, nimic nu e mai scump ca tine ! A doua zi sării în picioare. Lanțurile căzură răsunînd sinistru. Eram liber ! Ce fericit e omul liber... A, nu, mă dășteptasem... Oltul vuia, vecinic în mînie. Trebuia să-l văz, prea semăna cu un popor revoltat. Ce măreață jale în imensitatea tăcută ! Plecai. Șoseaua se încovoaie, între Olt și dealurile cari se ridică unele peste altele, pînă se perd în înălțimi fumurii și albastre. Aerul e limpede, tremurător și viu; roua se întinde, ca un rizil presărat de diamante, pe dasupra pajeștilor. Cicorile, ca niște ochi mari și albaștri, veghează în valurile de fîneață nemărginită. Oltul se înfurie izbindu-se de stînci; spumegă de mînie; se aruncă peste stînci și cade în ochiuri iuți și adînci. Parcă-l sfredelește cineva. Cîte glasuri nu se ridică din apă ! Un plîns subțire, înghițit de un gemăt; o șoaptă ...

 

Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului

... Panțu. O armată întreagă de mașiniști, cari vorbeau toate idiomele ce mai dăinuiesc de la Babei încoace și pe care nu le putea pricepe, îl înfuria și mai mult. El știa una și bună : părinții noștri nu mai aveau de astea și nu muriau de foame, slavă Domnului ! Dar ca să ...

 

Emil Gârleanu - Bolnavii

Emil Gârleanu - Bolnavii Bolnavii de Emil Gârleanu Lui D. Nanu Ioan Bughea, ciobanul, venea nepăsător, cu sarica pe umeri, cu ghioaga în mâna dreaptă, iar în stânga c-o sidilă în care aducea un caș pentru cumătru-său, popa Eftimie. Bughea se cobora arareori din munte, ș-atunci sta o zi încheiată în sat, de se mai lua cu oamenii. În dreptul primăriei se opri. În ogradă se adunaseră o mulțime de oameni: moșnegi, femei cu copii în brațe, flăcăi; stăteau pâlcuri-pâlcuri și vorbeau. Vreo câțiva se așezară pe lavițe. Bughea își rupse din drum și veni dintr-o întinsoare între băietani. — Da ce v-ați adunat, mă, că doar nu-s acum sorții? le zise el. Unul dintre flăcăi îi dădu, în glumă, un pumn în umăr și-i răspunse: — Trece doftorul, Bugheo, prin plasă. Ciobanul rămase o clipă locului, mirat, apoi începu să râdă. Toți întoarseră capetele spre el. Atunci el îi întrebă: — Bine, mă, și dacă trece doftoru, îi ieșiți înainte ca la împăratul? — Eu am venit cu mămuca, spuse un flăcău. — Eu mi-am adus pe soru-mea, spuse un altul, că se topește așa, din picioare, ca ceara. ...

 

Emil Gârleanu - Frați

Emil Gârleanu - Fraţi Frați de Emil Gârleanu Fără să ridice privirea de pe hârtiile ce iscălea, maiorul răspunse răstit: — Va merge cornistul companiei. Ofițerul vroi să mai adauge ceva, dar maiorul nu-i dădu vremea, ridică în sus capul și, cu acea luminiță gălbuie în ochi, ce dădea căutăturii lui un aer de veselie, chiar atunci când era înfuriat, spuse răspicat: — Cred c-ați înțeles, domnule sublocotenent. Ofițerul răspunse scurt că a-nțeles, și plecă. Străbătu sala pe lângă camarazii ce-l priveau bănuitori, apoi luă drumul drept înspre compania lui. În ușă îl aștepta sergentul-major. Ofițerul îi porunci, la rândul lui, cu un glas ce împrumutase ceva din acel al maiorului: — Va merge cornistul companiei. Sergentul-major se întoarse și strigă: — Va merge... Dar nu avu când să sfârșească, cineva din fundul întunecos al sălii, cornistul, care și auzise ordinul comandantului de pluton, răspunse înăbușit, dar hotărât: — Am înțeles, să trăiți, domnule sergent-major. În această vreme, ofițerul intră în cancelaria companiei, își puse mantaua, își luă chipiul și, ridicându-și gulerul, ieși în curte, îndreptându-se spre poartă; o luă pe o stradă lăturalnică, mai apropiată. Ajunse acasă, își ...

 

Emil Gârleanu - Musculița

Emil Gârleanu - Musculiţa Musculița de Emil Gârleanu În odaie e tăcere. Prin fereastra deschisă soarele scoate sclipiri din sticlăria de pe poliți. În fața iconostasului clipocește candela. Pe masa din mijloc stă deschis, uitat acolo de către copiii sfinției-sale, un ceaslov vechi, scorojit și unsuros. O musculiță, cât o gămălie, strălucitoare ca un licurici, intră bâzâind, să caute ceva dulce de gustat. Zboară încolo și-ncoace. Se uită prin străchini, se așază pe marginea unui pahar, se plimbă pe la icoane, ca și cum s-ar închina, ba intră până șin potcapul cel nou, pe care plodurile îl așezaseră pe pat cu fundul în jos și-l prefăcuseră într-un cuibar de ouă roșii, căci e Paștele. Nimic... În sfârșit, dă Dumnezeu și ajunge și la măsuță, drept deasupra ceaslovului. Se lasă ușoară, zbârnâind mulțumită, pe foaia unsuroasă, pe ale căreia colțuri de sus picăturile de ceară stau ca niște peceți. E doar obișnuită cu cărțile bisericești; nu o dată ieșise sătulă din biserica de peste drum. E atâta hrană pe foile îngroșate parcă de urmele degetelor tăvălite prin grâul dulce al colivelor. Iar aici, pe o margine, a dat tocmai peste ce căuta: o pată, ...

 

Emil Gârleanu - Părăsită

Emil Gârleanu - Părăsită Părăsită de Emil Gârleanu Lui Ilarie Chendi Singură! În tot cuprinsul câmpului larg, dânsa nu se zărea decât numai când vântul culca ierburile înalte, și ea rămânea în picioare, albă cum e laptele, cu coama împrăștiată peste ochii orbi, cu coada lungă, încolăcită de-a lungul picioarelor subțiri. Venea dimineața în urma hergheliei întregi, la pas, ascultând de departe clinchetul clopoțelului de argint de la gâtul calului care, nu demult încă, se ținuse pe urmele ei. Pe rând, clopoțelul a trecut la toți mânjii ei, cei mai frumoși de prin ținuturile acelea. Pe doi dintre dânșii îi ținea minte încă, pe ceilalți îi hrănise, îi alintase cu botul ei catifelat, îi simțise lângă dânsa, dar nu-i văzuse niciodată. Într-o seară, după o ploaie groaznică, se îmbolnăvise; scăpase cu viață, dar își pierduse vederea. Simțea căldura soarelui, mirosea câmpul, dar lumina nu mai era nicăieri. A fost groaznică cea dintâi noapte. Înăuntrul grajdului se făcu deodată parcă și mai întuneric. Ieslea era în față, odinioară o mai zărise, așa ca prin sită, și peste o clipă se șterse dinaintea ei. Deasupra capului era fereastra; ridică ochii și stete așa ...

 

Emil Gârleanu - Tovarășii

Emil Gârleanu - Tovarăşii Tovarășii de Emil Gârleanu E încă întuneric. Pământul e jilav de rouă și brazdele, răsturnate, în ajun, de către fierul plugului, miroase a proaspăt. În văzduh, o rață sălbatică zboară, furișându-se, măcăind speriată, ca alungată de glonț. Pe o grămadă de coceni, plugarul, rămas peste noapte în câmp, doarme învelit cu niște saci; și mai încolo, boulenii treji, Duman și Joian, stau cuminți, cu gâturile întinse, așteptând jugul. Dar departe, în sat, încep să cânte cocoșii, căci zorile prind să mijească. Lumina se cerne din ce în ce mai deasă, și-n vreme ce cununa cerului se luminează, pe pământ se deslușesc toate: satul; încolo, pe coastă, ca urnită din loc, pădurea; în fund, dealurile gemene unul după altul, ca pe o scară. Și-n cea dintâi clipă de revărsare a luminii, grija, care țârâie în urechea plugarului ca un greier, îl scoală. Omul aruncă sacii la o parte, sare în picioare, își freacă ochii cu dosul mâinii stângi și cu dreapta își îndreaptă șalele. Apoi pornește spre boi. I-a înjugat... Slabi, de li se văd coastele ca niște arcuri sub piele, boii își încoardă mușchii, își potrivesc ...

 

Ion Creangă - Punguța cu doi bani

Ion Creangă - Punguţa cu doi bani Punguța cu doi bani de Ion Creangă Poveste publicată prima oară în Convorbiri literare , nr. 10, 1 ianuarie 1876 Era odată o babă și un moșneag. Baba avea o găină, și moșneagul un cucoș; găina babei se oua de câte două ori pe fiecare zi și baba mânca o mulțime de ouă; iar moșneagului nu-i da nici unul. Moșneagul într-o zi perdu răbdarea și zise: — Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi și mie niște ouă, ca să-mi prind pofta măcar. — Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate și tu cucoșul tău, să facă ouă, și-i mânca; că eu așa am bătut găina, și iacătă-o cum se ouă. Moșneagul, pofticios și hapsin, se ia după gura babei și, de ciudă, prinde iute și degrabă cucoșul și-i dă o bataie bună, zicând: — Na! ori te ouă, ori du-te de la casa mea; ca să nu mai strici mâncarea degeaba. Cucoșul, cum scăpă din mânile moșneagului, fugi de-acasă și umbla pe drumuri, bezmetec. Și cum mergea el pe-un drum, numai iată ...

 

Ion Luca Caragiale - Politică și delicatețe

Ion Luca Caragiale - Politică şi delicateţe Politică și delicatețe de Ion Luca Caragiale 1897 Istoria e adevărată și merită povestită. Într-un oraș mare de provincie, sau mai bine într-o capitală mică, numele nu importă, este un negustor băcan foarte deștept, partizan hotărât și neascuns al conservatorilor. Colectiviștii nu-l puteau suferi personal, însă n-aveau ce-i face, de vreme ce băcănia lui este în localitate singura prăvălie de clasa întâia în această ramură, fiind asortată totdeuna foarte bogat, după modelul băcăniilor de lux din orașele mari. Ce se întâmplă însă? Acum câtva timp, un fost ministru conservator merge să se așeze pe toată perioada electorală în acel oraș, fiind hotărât să candideze acolo în opoziție contra guvernului colectivist. Pentru aceasta, ia cu chirie rândul întâi al caselor negustorului conservator, pe strada principală, deasupra băcăniei. Asta a înfuriat la culme pe liberali. O deputațiune a lor se duce la băcanul nostru și-l interpelează foarte grav. - Ai dat casa cu chirie ciocoiului? - Da. - Dă-i arvuna înapoi! - De ce? - Fiindcă nu face tocmai d-un negustor, de unul d-ai noștri, să-ți dai casa la ciocoi. - Da nu sunt d-ai dv. ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruÎNFURIA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentruÎNFURIA.

1 Samuel Capitol 18

1 Samuel Capitol 18 1 Samuel 17 1 Samuel Capitol 18 1 David sfîrșise de vorbit cu Saul. Și de atunci sufletul lui Ionatan s`a alipit de sufletul lui David, și Ionatan l -a iubit ca pe sufletul din el. 2 În aceeaș zi, Saul a oprit pe David, și nu l -a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3 Ionatan a făcut legămînt cu David, pentrucă -l iubea ca pe sufletul lui. 4 A scos mantaua pe care o purta, ca s`o dea lui David; și i -a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și încingătoarea lui. 5 David se ducea și izbutea ori unde -l trimetea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de răboi, și era plăcut întregului popor, chiar și slujitorilor lui Saul. 6 Pe cînd veneau ei, la întoarcerea lui David dela omorîrea Filisteanului, femeile au ieșit din toate cetățile lui Israel înaintea împăratului Saul, cîntînd și jucînd, în sunetul timpanelor și alăutelor, și scoțînd strigăte de bucurie. 7 Femeile cari cîntau își răspundeau unele altora, și ziceau: ,,Saul a ...

 

2 Samuel Capitol 17

2 Samuel Capitol 17 2 Samuel 16 2 Samuel Capitol 17 1 Ahitofel a zis lui Absalom: ,,Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi scula, și voi urmări pe David chiar în noaptea aceasta. 2 Îl voi lua pe neașteptate, cînd va fi obosit și va avea mînile slăbite, îl voi înspăimînta, și tot poporul care este cu el va fugi. Voi lovi numai pe împărat, 3 și voi aduce înapoi la tine pe tot poporul; moartea omului pe care -l urmărești va face ca toți să se întoarcă, și tot poporul va fi în pace.`` 4 Cuvintele acestea au plăcut lui Absalom și tuturor bătrînilor lui Israel. 5 Dar Absalom a zis: ,,Chemați și pe Hușai, Architul, și să auzim și ce va zice el.`` 6 Hușai a venit la Absalom, și Absalom i -a zis: ,,Iată cum a vorbit Ahitofel; trebuie să facem ce a zis el, sau nu? Spune tu!`` 7 Hușai a răspuns lui Absalom: ,,De data aceasta, sfatul pe care ți l -a dat Ahitofel nu este bun.`` 8 Și Hușai a zis: ,, ...

 

2 Cronici Capitol 16

2 Cronici Capitol 16 2 Cronici 15 2 Cronici Capitol 16 1 În al treizeci și șaselea an al domniei lui Asa, Baeșa, împăratul lui Israel, s`a suit împotriva lui Iuda; și a întărit Rama, ca să nu lase pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă și să intre. 2 Asa a scos argint și aur din vistieriile Casei Domnului și ale casei împăratului, și a trimes soli la Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Și a pus să -i spună: 3 ,,Să fie un legămînt între mine și tine, cum a fost unul între tatăl meu și tatăl tău. Iată, îți trimet argint și aur. Du-te, și rupe legămîntul tău cu Baeșa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze dela mine.`` 4 Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimes pe căpeteniile oștirii sale împotriva cetăților lui Israel, și au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim, și toate locurile pentru merinde din cetățile lui Neftali. 5 Cînd a auzit Baeșa, a încetat să mai întărească Rama, și a pus capăt ...

 

Proverbele Capitol 6

Proverbele Capitol 6 Proverbele 5 Proverbele Capitol 6 1 Fiule, dacă te-ai pus chezaș pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul, 2 dacă ești legat prin făgăduința gurii tale, dacă ești prins de cuvintele gurii tale, 3 fă totuș lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu fața la pămînt, și stăruiește de el. 4 Nu da somn ochilor tăi, nici ațipire pleoapelor tale! 5 Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, și ca pasărea din mîna păsărarului... 6 Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, și înțelepțește-te! 7 Ea n`are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn; 8 totuș își pregătește hrana vara, și strînge de ale mîncării în timpul secerișului. 9 Pînă cînd vei sta culcat, leneșule? Cînd te vei scula din somnul tău? 10 Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin, să mai încrucișezi puțin mînile ca să dormi!... 11 Și sărăcia vine peste tine, ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat. 12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, 13 clipește din ochi, dă ...

 

Proverbele Capitol 29

Proverbele Capitol 29 Proverbele 28 Proverbele Capitol 29 1 Un om care se împotrivește tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată și fără leac. - 2 Cînd se înmulțesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpînește cel rău, poporul geme. - 3 Cine iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipește averea. - 4 Un împărat întărește țara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimicește. - 5 Cine lingușește pe aproapele său, îi întinde un laț supt pașii lui. - 6 În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie și se bucură. - 7 Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s`o priceapă. - 8 Cei ușuratici aprind focul în cetate, dar înțelepții potolesc mînia. - 9 Cînd se ceartă un înțelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. - 10 Oamenii setoși de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viața. - 11 Nebunul își arată toată patima, dar înțeleptul o stăpînește. - 12 Cînd celce stăpînește dă ascultare cuvintelor mincinoase, toți slujitorii lui sînt niște răi. - 13 Săracul și asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi, 14 Un împărat ...

 

Isaia Capitol 57

Isaia Capitol 57 Isaia 56 Isaia Capitol 57 1 Piere cel neprihănit, și nimănui nu -i pasă; se duc oamenii de bine și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit. 2 El întră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihnește în culcușul lui. 3 ,,Dar voi, apropiați-vă încoace fii ai vrăjitoarei, sămînța precurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg, și scoateți limba? Nu sînteți voi niște copii ai păcatului, o sămînță a minciunii, 5 care se încălzește pentru idoli supt orice copac verde, care junghie pe copii în văi, supt crăpăturile stîncilor? 6 În pietrele lustruite din pîraie este partea ta de moștenire, ele sînt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură, și le aduci daruri de mîncare: ,Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7 Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușiorilor; căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul, și faci ...

 

Ieremia Capitol 5

Ieremia Capitol 5 Ieremia 4 Ieremia Capitol 5 1 ,,Cutreierați ulițele Ierusalimului, uitați-vă, întrebați și căutați în piețe, dacă se găsește un om, dacă este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se țină de adevăr, și voi ierta Ierusalimul. 2 Chiar cînd zic: ,Viu este Domnul!` ei jură strîmb.` 3 ,,Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu -i lovești și ei nu simt nimic; îi nimicești, și nu vor să ia învățătură; iau o înfățișare mai tare de cît stînca, nu vor să se întoarcă la Tine.`` 4 ,,Eu ziceam: ,Numai cei mici sînt așa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! 5 Mă voi duce deci la cei mari, și le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!` ,Dar toți au sfărîmat jugul, și au rupt legăturile. 6 De aceea îi omoară leul din pădure, și -i nimicește lupul din pustie. Stă la pîndă pardosul înaintea cetăților lor: toți cei ce vor ieși din ele vor fi sfîșiați; căci fărădelegile lor sînt multe, abaterile lor s`au înmulțit!`` 7 ,,Cum să te iert? -zice Domnul-Copiii tăi M`au părăsit, și jură pe dumnezei cari ...

 

Ieremia Capitol 49

Ieremia Capitol 49 Ieremia 48 Ieremia Capitol 49 1 Asupra copiiilor lui Amon. Așa vorbește Domnul: ,,N`are Israel fii? Și n`are moștenitori? Atunci pentruce stăpînește Malcom Gadul, și locuiește poporul lui în cetățile lui? 2 De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, cînd voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărîmături, și satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni, pe cei ce -l izgoniseră, zice Domnul.`` 3 ,,Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigați, fiicele Rabei, îmbrăcați-vă cu saci, și bociți-vă alergînd încoace și încolo dealungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie, cu preoții și căpeteniile sale! 4 ,,Ce te lauzi cu văile?`` ,,Valea ta se scurge, fiică răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale, și ziceai: ,Cine va veni împotriva mea?`` 5 ,,Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, și nimeni nu va strînge pe fugari! 6 Dar după aceea, voi aduce înapoi pe prinșii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.`` 7 Asupra Edomului. Așa vorbește Domnul ...

 

Iona Capitol 1

Iona Capitol 1 Obadia 1 Iona Capitol 1 1 Cuvîntul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: 2 ,,Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s`a suit pînă la Mine!`` 3 Și Iona s`a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S`a pogorît la Iafo, și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei, și s`a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe... de Fața Domnului. 4 Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, și a stîrnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărîme. 5 Corăbierii s`au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s`o facă mai ușoară. Iona s`a pogorît în fundul corăbiei, s`a culcat și a adormit dus. 6 Cîrmaciul s`a apropiat de el, și i -a zis: ,,Ce dormi? Scoală-te și ...

 

Iuda Capitol 1

Iuda Capitol 1 3 Ioan 1 Iuda Capitol 1 1 Iuda, rob al lui Isus Hristos, și fratele lui Iacov, către cei chemați, cari sînt iubiți în Dumnezeu Tatăl, și păstrați pentru Isus Hristos: 2 îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite. 3 Prea iubiților, pe cînd căutam cutot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obște, m`am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința, care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna. 4 Căci s`au strecurat printre voi unii oameni, scriși de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioși, cari schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru, și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpîn și Domn Isus Hristos. 5 Vreau să vă aduc aminte, măcar că știți odată pentru totdeauna toate aceste lucruri, că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul Său din țara Egiptului, în urmă a nimicit pe cei ce n`au crezut. 6 El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri vecinice, în întunerec, pe îngerii cari nu și-au păstrat vrednicia, ci și-au părăsit locuința. 7 Tot așa, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul lor, ...

 

Luca Capitol 8

Luca Capitol 8 Luca 7 Luca Capitol 8 1 Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; 2 și mai erau și niște femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele și de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieșiseră șapte draci, 3 Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, și multe altele, cari -L ajutau cu ce aveau. 4 Cînd s`a strîns o gloată mare, și a venit la El norod din felurite cetăți, Isus a spus pilda aceasta: 5 ,,Sămănătorul a ieșit să-și samene sămînța. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînță a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, și au mîncat -o păsările cerului. 6 O altă parte a căzut pe stîncă; și, cum a răsărit, s`a uscat, pentrucă n`avea umezeală. 7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea și au înecat -o. 8 O altă parte a căzut pe pămînt ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruÎNFURIA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentruÎNFURIA.

ÎNFURIAT

... ÎNFURIÁT , - Ă , înfuriați , - te , adj . Cuprins de furie ; furios , mânios . [ Pr . : - ri - at ] - V. înfuria

 

ÎNFURIERE

... ÎNFURIÉRE s . f . ( Înv . ) Acțiunea de a ( se ) înfuria ; furie , mânie . [ Pr . : - ri - e - ] - V. înfuria

 

ÎNDÂRJI

... dârz , a persista sau a determina pe cineva să persiste în ceva ; a ( se ) înverșuna , a ( se ) înfuria

 

ÎNDRĂCI

... ÎNDRĂCÍ , îndrăcesc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) înfuria

 

ÎNTĂRÂTAT

ÎNTĂRÂTÁT , - Ă , întărâtați , - te , adj . Iritat , surescitat , agitat ; înfuriat . [ Var . : întărtát , - ă adj . ] - V.

 

ÎNVRĂJBI

... intra în vrajbă cu cineva , a se dușmăni cu cineva , a se învrăjmăși . 2. Tranz . și refl . A ( se ) înfuria

 

ÎNVRĂJBIT

ÎNVRĂJBÍT , - Ă , învrăjbiți , - te , adj . Care este în vrajbă , certat cu cineva ; înfuriat , mâniat , întărâtat . - V.

 

COLERIC

COLÉRIC , - Ă , colerici , - ce , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care se înfurie ușor , care are izbucniri de

 

ENERVA

... sau a - și pierde calmul , a - și ieși sau a scoate pe cineva din fire ; a ( se ) înfuria

 

IRASCIBIL

IRASCÍBIL , - Ă , irascibili , - e , adj . Care se supără , se înfurie ușor , iute la mânie ;

 

IRITA

... IRITÁ , irít , vb . I . Tranz . și refl . 1. A ( se ) enerva , a ( se ) înfuria

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...