Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNGĂLBENIRE, ÎNGĂLBENIT, PĂLI, ÎNGĂLBINI, ÎNGĂLBINIT, GĂLBENI, GĂLBENIT, OFILI, OFILIT, PĂLIT ... Mai multe din DEX...

ÎNGĂLBENI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] - În + galben.

Sursa : DEX '98

 

ÎNGĂLBENÍ vb. 1. v. păli. 2. v. ofili.

Sursa : sinonime

 

îngălbení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îngălbeneáscă

Sursa : ortografic

 

A ÎNGĂLBEN//Í \~ésc tranz. A face se îngălbenească. /în + galben

Sursa : NODEX

 

A SE ÎNGĂLBEN//Í \~ésc intranz. 1) A căpăta culoarea galbenă; a deveni galben. 2) (despre persoane) A deveni palid; a păli. /în + galben

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruÎNGĂLBENI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 76 pentruÎNGĂLBENI.

Emil Gârleanu - Frunza

Emil Gârleanu - Frunza Frunza de Emil Gârleanu Lui Cristinel S-a desfăcut din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, și apropierea nopții o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte și să aștepte, ațipind, până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, și toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor. Un ciripit străin o miră. Și cea dintâi rândunică, venită de departe, tăia albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de bucurie, apoi se așeză pe streașina casei, cântând mereu... Dar într-o dimineață raza ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Mandolinate

... s-au iubit. Și-au hoinărit În jos și-n sus, Spre răsărit Și spre apus... Dar ceasul cel Fatal veni — Ea râse, el Îngălbeni: S-au despărțit; Și ea s-a dus Spre răsărit, El — spre apus... II Te prind Fiori Privind La flori Vai, când ...

 

Alphonse de Lamartine - Toamna (Lamartine)

Alphonse de Lamartine - Toamna (Lamartine) Toamna de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1830 Salutare, lemne triste, ce verzi, galbene-nnegriți, Frunzi ce, căzând risipite pe livezi, vă veșteziți! Salutare, voi frumoase zile ce ați mai rămas! În voi tânguirea firii urmează c-un slab, trist pas. Ea se cuvine durerii, mie-mi place s-o privesc; Singuratica cărare, uitat pășind, o citesc. A! să mai văz înc-o dată soarele îngălbenind, A cărui lumină slabă abia pătrunde sclipind La piciorul meu ce sună frunza, lemnul cel uscat, Întunericimea deasă în pădurea ce-am călcat. În aste zile de toamnă, când natura-și dă sfârșit, Dar! aflu mai mult plăcere l-al ei ochi acoperit: Este al unui prieten tristul rămâi sănătos , Este zâmbirea din urmă genei ce, lăsată-n jos, Moartea vine s-o închiză, mai mult a nu s-ardica. Așa orizonul vieții gata fiind a lăsa, A lungilor mele zile nădejdea slabă plângând, Mă mai întorc înc-o dată și, nesățios cătând, Mă uit l-ale sale bunuri ce încă n-am întâlnit, Bunuri de la care soarta pân-acum m-a ...

 

Cezar Bolliac - Zburătorul (Bolliac)

Cezar Bolliac - Zburătorul (Bolliac) Zburătorul de Cezar Bolliac "De ce slăbești, copilă? De ce-ai îngălbenit? De ce de joc ți-e silă Ș-atât te-ai ofilit? Te știu de vorbitoare, La danțuri tu-ncepeai, Și noaptea-n șezătoare Pe toate le-ntreceai. De ce d-a ta cosiță Acum tu nu-ngrijești? Spune-mi, spune-mi fetiță, Ce ai de pătimești? Ce, tată-tău te bate? Îl știu a te iubi. Au va în alte sate A te căsători? Ce-s buzele-ți pârlite Și pieptul tău rotat De pete-nvinețite? Stăi: cine te-a mușcat? De ce plângi, copiliță? Dorești vr'un călător? O, ce păcat! Fetiță, Eu crez c-ai zburător!" "Așa e, vecinică; Așa gândesc și eu. Un june... Oh! mi-e frică!... Îl văz în somnul meu. M-apucă, mă trudește, Și eu cu el mă joc; Mă strânge, mă ciupește, Mă mușcă plin de foc. Pe pieptul meu s-apasă Și eu de gât l-apuc, Dar ziua când să iasă, El piere ca

 

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment)

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Fragment) Amintiri literare de Cincinat Pavelescu [FRAGMENT] Părinții mei oameni de cultură n-au contrariat nicio- dată modesta mea vocație literară. Tatei, deși profesa ingin- eria și era un om de știință desăvârșit, având chiar reputația de a fi fost întâiul matematic al epocii sale, îi plăcea mult literatura, și biblioteca sa era plină de ediții frumos ilustrate ale clasicilor francezi, latini și italieni. El avea o fizionomie deschisă, ochii vii sub o frunte largă și un zâmbet binevoitor îi lumina veșnic buzele vesele. Mama, mică, talia în miniatură, avea un cap grec, expre- siv, cu un nas fin, drept și sculptat. Iar ochii, mari, negri și adânci erau mai totdeauna învăluiți într-o pânză de melan- colie dulce. Amândoi se ocupau mult de instrucția noastră. Mama învățase latinește și grecește ca să ne asculte seara lecțiile și venea la liceul Sf. Sava mai în fiecare săptămână să se intereseze de progresele noastre. Obiceiul de a răscoli prin cataloage notele mi-a pricinuit chiar o mare supărare în clasa V-a, dacă nu mă-nșel. Eram la toate materiile notat excelent, afară de muzică, pentru care nu ...

 

Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834

Constantin Stamati - Sentinela taberei de la Copou la 1834 Sentinela taberei de la Copou la 1834 de Constantin Stamati Luna răspândește rază galeșă și luminoasă În senina atmosferă pe cerul prevăzitor, Iar spre Moldova se uită cu cătătură duioasă Și dorește să găseacă pe mâhnitul muritor, Ca să-i trimită o rază mângâietoare și lină, Ce răzbate pân-la suflet și durerile alină.   Una dintr-acele raze strălucind înseninează Peste fața soldățească custodiului oștean; Dar întâmpină cu milă o lacrimă ce picase Pe răsucita musteață frumosului flăcăuan. Iar pe curelele negre și arma strălucitoare Se par ale lunii raze fulgere îngrozitoare. Mai încolo scânteiază ca niște piscuri de gheață Grămezile de sinețe oștenilor adormiți. Mai încolo șir de corturi ca troienele s-înalță, Care adăpostesc bravii de cu ziuă osteniți, A cărora fioroase și dogorite obraze Îngălbenindu-le luna și când dorm înfiorează. Așa era într-o sară ceata acea ostășească, Ce se părea că și lunii privind-o i-au plăcut, Că putu iarăși să vadă o tabără românească, Ca din pământ răsărită după timpuri ce-au trecut... Iar soldatul de la strajă de armă se sprijinește Și cu vers plin de-ntristare lăcrimând își hăulește: ...

 

Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns

Dimitrie Anghel - După reprezentarea lui Camo%C3%ABns După reprezentarea lui CamoĂ«ns de Dimitrie Anghel Publicată în Rampa , I, 15. 3 nov. 1911, p. 1. Am fost dăunăzi la teatru și l-am văzut pe maestrul Nottara jucînd moartea lui CamoĂ«ns ; și am rămas surprins cît de puțin poate să impresioneze sfîrșitul tragic al unui geniu, cînd oficialitatea și reclama nu se amestecă. Decoruri triste și fumurii, inexistente aproape, o mohorîtă cameră de ospiciu cu lumină bolnavă, un pat sărac și cîteva manuscrise. Nimic din feeria și iluzia scenei, nici o intrigă și nici un amor și, ce e mai paradoxal încă, nici o femeie. Amurgul unei vieți nimbate de glorie și zorii unui talent care-și simte chemarea și se pregătește pentru jertfă, opoziția spiritului practic care agonisește pentru anii albi și dezinteresarea visătorului care-și risipește preaplinul sufletului fără să se gîndească la hodină și răsplată, aceasta e în puține cuvinte piesa lui Halm. Pe canavaua aceasta simplă, cuvintele vin să se înșire și să horboteze în imagini poema unei agonii. Alb de mulții ani ce-i poartă și gîrbov de viața vagabondă și aventuroasă ce-a dus-o, cu tremurătoare și pale ...

 

Dimitrie Bolintineanu - La un martir

Dimitrie Bolintineanu - La un martir La un martir de Dimitrie Bolintineanu Tu, ce mori cu fericire, Pentru ceilalți muritori, Cine ești tu, o, martire? Cine te trimite ori? Ești om? Zi un zeu mai bine, Căci adesea ai căzut Pe când nu lași după tine Nici un nume cunoscut! Norul oare se gândește Când se sparge, ca să dea Văii ce îngălbenește, Viața, frăgezimea sa, Dacă lasă dupe sine Nume bun p-acest pământ? O, martire, porți în tine Voia unui nume sfânt! N-ai în viață nici o oară, Tu nu ai nimic al tău. În martiri ce ei omoară Ei ucid pe Dumnezeu! Mergi, făramă, risipește Al tău suflet și-al tău lut! Pentru țară te jertfește! Cerului va fi plăcut. Cei răi au să calomnie Numele și-al tău mormânt. Un tâlhar are să fie Lângă tine, un om sfânt! Căci pe viața mai curată Calomniile-omenești Lasă mai adâncă pată, Trebuie să te gândești. Oameni fără de onoare Vor huli onoarea ta, Sufletele târâtoare Gloria îți vor lua. A eroilor țărână, Pe acest pământ de orbi, Este ca întotdauna Prada turmelor de

 

Dimitrie Bolintineanu - Mircea la bătaie

Dimitrie Bolintineanu - Mircea la bătaie Mircea la bătaie de Dimitrie Bolintineanu Armia maghiară țara a-nvelit; Soarele văzând-o, a îngălbenit. Dar bătrânul Mircea nu se înspăimântă: Cu o mică ceată de voinici s-avântă. Nu că el voiește țara a scăpa, Ci va să-mplinească datoria sa. Unde este timpul cel de bărbăție Când murea românul pentr-o datorie! Pe un cal ce mușcă spumă în zăbale, Printre zi și noapte el își face cale. - "Frații mei! vorbește falnicul bătrân, Dumnezeu voit-a ca să mor român. Cel ce a sa viață țării sale-nchină Piere ca lumina într-a sa lumină. Ce e-n viața țării viața unui om? Ce e-n primăvară floarea unui pom? Ceea ce prin stele este-o stelioară Și-n nemărginire un minut ce zboară. Șoimul când se vede prins de vânători, Spun că își sfărâmă cuib și puișori. Astfel decât lanțul brațul să le-ncingă, Ce-i român, ce-i nobil astăzi să se stingă." Unde este timpul cel de bărbăție Când murea românul pentr-o

 

Dimitrie Bolintineanu - Proscrisul

Dimitrie Bolintineanu - Proscrisul Proscrisul de Dimitrie Bolintineanu O, văi încântătoare, dumbravă înverzită, Ce-ați desfătat adesea copilăria mea, Cascade murmuroase, și tu, a mea iubită, O, dulcea mea frumoasă, nu te voi mai vedea! Proscris, în a mea țară eu nu mă voi re-ntoarce Și ochii mei în lacrimi va-nchide un străin; Dar către voi adesea gândirea voi întoarce Șoptind al vostru nume în ultimu-mi suspin. O frunză dezlipită de ramura sa verde Îngălbenește-ndată, nu poate exista Asemenea proscrisul ce patria își pierde, Pe aripile morții înclină fruntea sa. Și-aicea stânca neagră ascunde fruntea-n ceață, Și-aici doi ochi albaștri în lacrimi strălucesc, Și-aicea valea are cascade și verdeață; Dar țara e străină, nu pot să le privesc. Ah! tânăra ghirlandă ce fruntea mea încinge Usuce-se acuma, eu nu simt nici un dor, Căci inima-mi zdrobită nimic n-o mai atinge; Departe d-a mea țară, eu voi acum să mor! Căci am văzut pe frate dând dulce sărutare, Pe frate cu căldură la sânul său strângând; Eu nu aveam un frate să-i spun a mea-ntristare, Eu nu aveam pe ...

 

George Coșbuc - Fragment epic

George Coşbuc - Fragment epic Fragment epic de George Coșbuc Iar pe lumea ceealaltă scoborând acum flăcăii Cei căzuți la Vid pe dealuri și pe șesuri la Vidin, Câți sosesc pe rând în stoluri, adunați în gura văii Stau s-aștepte alte gloate câte se vedeau că vin. Unii șterg de iarba udă câte-o sabie-ncruntată, Din pulpana hainei, alții sângele dușman îl storc, Și se laudă cu toții și vorbesc cu toții-odată Precum fac biruitorii din războaie când se-ntorc. Când văzur-această gloată, toți acei ce-ndușmăniră Pe români de-a lungul vremii, plini de spaim-au tresărit Resfirându-se prin noapte, precum fumul se resfiră, Și din margini mai spre margini se topeau necontenit. Cu genunchii plini de tremur și cu gheața morții-n gură, Morți erau de-a doua oară, ca-ntr-al Orcului noian Luptătorii din Mikene când îngălbeniți văzură Strălucind prin noapte coiful comandantului troian. Dar ai noștri morți de veacuri, câți pieriră prin războaie, Apărând a lor credință și pământul românesc, Stau cu ochii țintă-n noapte și-al lor mijloc îl îndoaie Ca s-apropie privirea de minunea ce-o zăresc: Văd români, și- ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruÎNGĂLBENI

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentruÎNGĂLBENI.

Daniel Capitol 5

Daniel Capitol 5 Daniel 4 Daniel Capitol 5 1 Împăratul Belșațar a făcut un mare ospăț celor o mie de mai mari ai lui, și a băut vin înaintea lor. 2 Și în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur și de argint, pe cari le luase tatăl său Nebucadnețar din Templul dela Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai marii lui, nevestele și țiitoarele lui. 3 Au adus îndată vasele de aur, cari fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, și au băut din ele împăratul și mai marii lui, nevestele și țiitoarele lui. 4 Au băut vin, și au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă și de fer, de lemn și de piatră. 5 În clipa aceea, s`au arătat degetele unei mîni de om, și au scris, în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris. 6 Atunci împăratul a îngălbenit, și gîndurile atît l-au tulburat că i s`au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s`au izbit unul de altul. 7 ...

 

Isaia Capitol 29

... casa lui Iacov, El, care a răscumpărat pe Avraam: ,,Acum Iacov nu va mai roși de rușine, și nu i se va mai îngălbeni fața acum. 23 Căci cînd vor vedea ei, cînd vor vedea copiii lor, în mijlocul lor, lucrarea mînilor Mele, Îmi vor sfinți Numele; vor sfinți ...

 

Ieremia Capitol 30

Ieremia Capitol 30 Ieremia 29 Ieremia Capitol 30 1 Iată Cuvîntul rostit lui Ieremia din partea Domnului: 2 ,,Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Scrie într`o carte toate cuvintele pe cari ți le-am spus. 3 Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi aduce înapoi prinșii de război ai poporului Meu Israel și Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în țara, pe care am dat -o părinților lor, și o vor stăpîni.`` 4 Iată însă cuvintele pe cari le -a rostit Domnul asupra lui Israel și asupra lui Iuda. 5 ,,Așa vorbește Domnul: ,Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace! 6 Întrebați și vedeți dacă nu cumva naște vreun bărbat! Pentru ce văd pe toți bărbații cu mîinile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s`au îngălbenit toate fețele? 7 Vai! căci ziua aceea este mare; nici una n`a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea. 8 În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, voi sfărîma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile și străinii nu -l vor mai supune. 9 Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului ...

 

Ioel Capitol 2

Ioel Capitol 2 Ioel 1 Ioel Capitol 2 1 Sunați din trîmbiță în Sion! Sunați în gura mare pe muntele Meu cel sfînt, ca să tremure toți locuitorii țării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! - 2 O zi de întunerec și negură mare, o zi de nori și de întunecime. Ca zorile dimineții se întinde peste munți un popor mare și puternic, cum n`a mai fost din veac, și nici în vremurile viitoare nu va mai fi. 3 Arde focul înaintea lui, și pîlpăie flacăra după el. Înaintea lui, țara era ca o grădină a Edenului, și după el este un pustiu sterp: nimic nu -i scapă. 4 Parcă sînt niște cai, și aleargă ca niște călăreți. 5 Vin uruind ca niște cară pe munți, și pîrăe ca o flacără de foc, cînd mistuie miriștea; par o puternică oștire, gata de luptă. 6 Tremură popoarele înaintea lor, și toate fețele îngălbenesc. 7 Aleargă ca niște războinici, se suie pe ziduri ca niște războinici, fiecare își vede de drumul lui, și nu se abate din cărarea lui. 8 Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și nu se opresc ...

 

Naum Capitol 2

Naum Capitol 2 Naum 1 Naum Capitol 2 1 Nimicitorul pornește împotriva ta, Ninive; păzește cetățuia! Ia seama la drum! Întărește-ți coapsele! Adună-ți toată puterea!... 2 Căci Domnul așează iarăș slava lui Iacov și o face iarăș ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jăfuit jăfuitorii și le-au stricat butucii de vie... 3 Scuturile vitejilor săi sînt roși, războinicii sînt îmbrăcați cu purpură; fulgeră carăle de focul oțelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, și sulițele se învîrtesc. 4 Duruiesc carăle pe ulițe, se năpustesc unele peste altele în piețe; parcă sînt niște făclii la vedere, și aleargă ca fulgerele... 5 El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, și se gătesc de apărare... 6 Porțile dela rîuri sînt deschise, și palatul se prăbușește!... 7 S`a isprăvit cu ea: este desgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca niște turturele, și se bat în piept. 8 Ninive era odinioară ca un iaz plin. de apă... Dar iată -i că fug!... ,,Stați! Stați! Opriți-vă!... Dar nici unul nu se întoarce...`` 9 Jăfuiți argintul! Jăfuiți aurul! Acolo ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruÎNGĂLBENI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentruÎNGĂLBENI.

ÎNGĂLBENIRE

... ÎNGĂLBENÍRE , îngălbeniri , s . f . Faptul de a ( se ) îngălbeni ; p . ext . veștejire , ofilire . [ Var . : ( pop . ) îngălbiníre s . f . ] - V. îngălbeni

 

ÎNGĂLBENIT

... ÎNGĂLBENÍT , - Ă , îngălbeniți , - te , adj . Devenit galben , palid ; p . ext . ofilit , veștejit ; gălbenit . [ Var . : ( pop . ) îngălbinít , - ă adj . ] - V. îngălbeni

 

PĂLI

... dogori , a pârli . 3. Intranz . și refl . ( Despre plante ) A se ofili , a se usca , a se îngălbeni ( de frig , de arșiță etc . ) . PĂLÍ^2 , pălesc , vb . IV . Intranz . 1. A deveni palid , a se îngălbeni

 

ÎNGĂLBINI

... ÎNGĂLBINÍ vb . IV . v . îngălbeni

 

ÎNGĂLBINIT

ÎNGĂLBINÍT , - Ă - Ă adj . v .

 

GĂLBENI

... GĂLBENÍ , gălbenesc , vb . IV . Intranz . , tranz . și refl . ( înv . și pop . ) A ( se ) îngălbeni

 

GĂLBENIT

GĂLBENÍT , - Ă , gălbeniți , - te , adj . ( înv . și pop . ) îngălbenit . - V.

 

OFILI

... OFILÍ , ofilesc , vb . IV . Refl . 1. ( Despre plante ) A se veșteji , a păli ; a se îngălbeni . 2. Fig . ( Despre persoane ) A - și pierde culoarea , prospețimea feței ; a se fana , a se trece ; a - și ...

 

OFILIT

OFILÍT , - Ă , ofiliți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Veștejit , pălit , îngălbenit . 2. Fig . Palid , tras , trecut ; slab , uscat ; lipsit de vigoare , istovit . [ Var . : ( înv . și reg . ) ovilít , - ă

 

PĂLIT

PĂLÍT^2 , - Ă , păliți , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Palid . 2. ( Despre lumină sau corpuri luminoase ) Lipsit de strălucire ; stins . - PĂLÍT , - Ă , păliți , - te , adj . ( Despre plante ) Îngălbenit , ofilit , veștejit ( de arșiță , de vânt , de frig etc . ) . - V. păli ^

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...