Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNNOIRE, ÎNNOITOR, REÎNNOI, ÎMPROSPĂTAT, ÎNNOIT, INOVA, MODERNIZA, PREÎNNOI, PREFĂCĂTOR, PRIMENIT ... Mai multe din DEX...

ÎNNOI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNNOÍ, înnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ca nou (înlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ** Tranz. A pune un lucru nou în locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ** Refl. A se îmbrăca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 3. Tranz. A face încă o dată, a relua o acțiune. ** A prelungi valabilitatea unei autorizații, a unui document. - În + nou.

Sursa : DEX '98

 

A (se) înnoia (se) învechi

Sursa : antonime

 

ÎNNOÍ vb. v. regenera.

Sursa : sinonime

 

ÎNNOÍ vb. 1. v. inova. 2. v. moderniza. 3. v. pre-lungi.

Sursa : sinonime

 

înnoí vb., ind. prez. 1 sg. și. 3 pl. înnoiésc, imperf. 3 sg. înnoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înnoiáscă

Sursa : ortografic

 

A SE ÎNNO//Í \~iésc intranz. 1) A se face ca nou. 2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-și pune haine noi. 3) fig. A deveni mai proaspăt. /în + nou

Sursa : NODEX

 

A ÎNNO//Í \~iésc 1. tranz. 1) A face se înnoiască. 2) A amenaja cu obiecte noi, schimbându-le pe cele vechi. \~ camera. \~ o vitrină. 3) A începe din nou; a reîncepe; a relua. \~ tratativele. 4) (documente) A face fie valabil pe un termen nou. 2. intranz. rar A crește din nou. /în + nou

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ÎNNOI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 32 pentru ÎNNOI.

Vasile Aaron - Anul cel mănos

Vasile Aaron - Anul cel mănos Anul cel mănos de Vasile Aaron Informații despre această ediție Fragment.     Drăgălașă primăvară         Te ivești veselă iară,         Ne dai semn de roadă bună         Ca să facem dinpreună     Cinste celui preaputernic         Mărindu-l cu cuget smernic,     Pe cît firea omenească         E în stare să-l mărească.     Gheața și neoa cumplită         În pripă fu risipită,     Iarba subt frunză uscată         Să ridică deodată     Arătîndu-și colțul verde,         Cum frigul puterea-și perde,     Iată codrul înverzește,         Firea toată să clătește,     Pomii ceia ce dau roadă         Unii de muguri să-nnoadă,     Alții după a sa fire,         Înfloriți mai cu pripire     Dau albinelor hrană         Și zburătoarelor mană.     Ciocîrlia deșteptată         Vrea cătră nori să răsbată,     Zburînd să-nvîrte carigă         Și veselă pe sus strigă.     Cucului, ce amorțise         îi vedem gura deschisă     Dintr-un loc într-altul zboară,         Să suie și să pogoară     Cîntînd după a sa fire         Prin a capului clătire.     Turturica și porumbul,         Ce tăcuse mult ca plumbul     Pe uscate rămurele         Dau glasul cel plin de jele,     Și dacă-și află soție         Îl schimbă în veselie.     Cearcă loc de cuib și unde         Îl află bun, se ascunde.     Rînduneaua învrîstată         Din căpriori deșteptată     Însă cînd ...

 

Alecu Donici - Florile

Alecu Donici - Florile Florile de Alecu Donici La niște case mari, în oale prea bogate, Sta falnic pe ferești, Pe lângă flori firești, Și cele prelucrate De mâine omenești. Dar iată, nori s-adună, Cu fulgere lucind, Și tunetul răsună De ploaie prevestind; Iar floricelele acele iscusite Îndreaptă către zei Smerita rugăminte: Ca să oprească ei, Cu un cuvânt din ceri, A ploaiei neplăceri; Dar rugămintea lor au fost zădărnicită Și ploaia cea pornită De un răcoare vânt Se varsă pre pământ, Potoale sfera grea, Verdeața înnoiește Și firea după ea Se pare că zâmbește. Atunci și florile acele naturale Se dezvelesc frumos, Din sânurile sale Dau desfătat miros; Iar florile de fir, mătasi și catifea, Ce ruge înălța când ploaia se ivea, De frumusețea lor lipsite și pătate, Au fost de pe ferești afară lepădate. Talentului firesc de critică nu-i pasă, Ea nu întunecă a lui gândiri frumoase; Și numai florile acele prelucrate Se tem de ploaie

 

Alexei Mateevici - Hristos și Samariteana

Alexei Mateevici - Hristos şi Samariteana Ostenit, la fântâna lui Iacov, Hristos La răcoare puțin se oprise; Și pe când hodinea-nfierbântat și setos Samariteana la apă venise. Băutură-au cerut Fiul Cel Omenesc. I-a fost mare femeii mirarea: ,,Cum așa? — a răspuns — în ce ură trăiesc Samaritenii cu voi?! Nici se văd, nici grăiesc, Și Tu ceri, ca să-ți sting însetarea!" Samaritenei așa i-au vorbit Iisus: ,,Când ai ști Cine-ți stă înainte După apa cea vie dor mare, nespus În pieptul tău însetat s-ar aprinde". ,,Cum ai scoate-o atunci din adâncul pietros A strămoșului sfintei fântâne?" Samariteana așa a-ntrebat pe Hristos: ,,Văd că n-ai nici un vas pe la Tine. Au mai mare Tu ești decât sfântul strămoș, Ce ne-a dat-o pe veci moștenire? În vremi vechi, păscând turma-ntr-acești munți stâncoși, El aicea găsea hodinire". Și Hristos i-au răpuns: ,,Cel ce apă va bea Din fântână, — acela-nseta-va, Pe când umbră de sete nu poate avea Cel ce apa mea vie gusta-va, Căci apa vieții în curgerea ei Păcatele toate le ...

 

Alexei Mateevici - Unora

Alexei Mateevici - Unora Unora de Alexei Mateevici Noi nu ne înțelegem: voi vreți a noastră limbă S-o înnoiți, surpându-i temeiurile vechi, Și noua latinie, măcar de-ar fi cam strâmbă, Vă pare totuși cântec, sunându-vă-n urechi. Veșmântul firii noastre din pânză strămoșească Cu tivituri de aur, de vechi argint și flori, Războaie-mpodobite de-o mână meșterească Vă par sărăcăcioase mantale de păstori. Noi nu ne înțelegem: acolo unde bate Izvorul veșniciei, frumoasei nemuriri, -- Vă pare că-i pustie, bordeie lepădate -- Și căutați s-aduceți de-ai voștri trandafiri. Dar trandafirii voștri făcuți-s din hârtie Și miroase a leacuri luate din dugheni, În limbă doftorească a voastră latinie Preface graiul slobod din codrii moldoveni. Noi nu ne înțelegem: din sine limba crește, Nevoie nu mai are de ajutor străin, Din sine-și prinde floare, din sine se-nnoiește, Când nu-i atingi temeiul puternic și bătrân. Destulă înflorire păstrat-a limba noastră Din sânul maicii sale cel vechi și sănătos, Și nu-i mai trebui leacuri și nici boia albastră Să zugrăvească cerul cel sfânt și luminos. Noi nu ne înțelegem: povestea nu-i de-aseară ...

 

Gheorghe Asachi - În unire stă tăria

Gheorghe Asachi - În unire stă tăria În unire stă tăria de Gheorghe Asachi Nu-n zădar e scris pe aur În latinelor rostire: Crescunt parvae res concordia (Lucruri mici cresc prin unire); Făr-unire nu-i vârtute În familii, nici în stat, Cum esemple mii trecute De agiuns au arătat. Un părinte bătrân foarte, Propiet acum de moarte, Vrând uni pe fiii săi, Zis-au lor: Blem, feții mei, Cercați dac-a frânge poate Cel mai tânăr dintre voi Ceste dărzi unite toate, Iar în urmă spune-voi Ceea care tari le face. Din fii unul le-au luat, Dar zădarnic au cercat, Și dând altui mai ghibace Întrunit acel baston, Zis-au: Eh, de ești Samson! Și acestui opinteală Au dat numelui sminteală. Mai cercat-au fiul mic, Ce și el n-au frânt nemic. Cu toți timpul lor pierdură, Că unite-n legătură Nici o dardă nu s-au frânt. Atunci tatăl lor li zice: Moale brațe văd aice; Să v-arăt ce încă sânt În asemene-ntâmplare! Dar când astă lăudare O ieu fiii lui drept șagă, Bătrânelul tremurând Întăi dărzile dezleagă Și le frânge-apoi pe rând, Zicând: Fie-vă de știre Că ...

 

Gheorghe Asachi - Amor de patrie

Gheorghe Asachi - Amor de patrie Amor de patrie de Gheorghe Asachi Într-arinele-arzătoare crește-umbros și nalt fenic, Vermele-și urzește-o lume numa-n sânul unui spic, Vulturului place zborul pe-a fortunilor aripe, Bucură-se fiara crudă în adâncul unei râpe. Așa firea înțeleaptă, prin un farmec minunat, Pre făptură cu simpatie cătr-un lucru a legat; Pentru omul este Partia a Eliziei câmpie, Unde toate i s-arată și-i răsună-n armonie. Unde freamătul pădurei, murmuriul unui râu Ni recheamă în memorie datoria unui fiu; Cum natura înnoiește toate-odoarele-i plăcute, Așa omul a sa Patrie s-o-nflorească prin

 

Gheorghe Asachi - Imnul de sară

Gheorghe Asachi - Imnul de sară Imnul de sară de Gheorghe Asachi Cătră fiia mea Ermioana Când Pionul îmi ascunde a luceafărului rază Ș-umbra nopței se răspânde pest-a ceriului tărie, Chiar ca stele nemurinde l-al meu cuget scânteiază Ale epohei trecute de mii fapte-icoana vie Și-n memorie-mi invită melanholic, dulce cânt Despre-a patriei mari oameni ce zac astăzi în mormânt. Toate-n giurul meu sunt mute; preste murii ce-n vechime Răsunau de imne sânte mușchiul verde se întinde; La serbare și la triumf nu mai cheamă pe giunime Cel cuvânt ce-n inimi nobili patriot-amor aprinde, Ș-a eroilor nepotul, moștenirei lor străin, Azi la fiii săi nu lasă decât un amar suspin. Dar din fere ovelite, und-a lui memorie zace, Sunetul a lirei mele în trecutul să-l repoarte, Pe strămoși să-i prezenteze, ce-n resbel, precum în pace, Prin credință și unire aparau a patriei soartă, Încât prin a lor virtute, ce fu arma lor și scut, În un curs de ani a mie astă țară s- ...

 

Gheorghe Asachi - Pleiada

... din românie, Deș-ursita vă desparte, armonia va uni! Patria, care vă-ascultă, tema muzei voastre fie, Ca și ea întru lumină să se poată înnoi, Ca prin fapte virtuoase, de o mai dorită soartă, Deamnă chiar să se arăte și de numele ce poartă. Acordați române versuri p-armonioase alăute ...

 

Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)

Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere) Tismana (Încheiere) de Grigore Alexandrescu Iată cea mai veche și mai măreață din toate mănăstirile de peste Olt. Începută de Radu al II-lea Basarab, la 1366, ea se săvârși de fiul său, Dan, și mult mai târziu se prefăcu de Neagoe Basarab, în semn de recunoștință că și-a găsit acolo scăparea când se afla gonit de Radu cel Mare, pentru găzduirea ce dăduse sfântului Nifon. Dar prietenul unui sfânt, religiosul și blândul Neagoe, n-avea trebuință de acestă nenorocire ca să înnoiască biserica. Oricum va fi, el a fost unul din prinții cei mai buni; dar virtuțile lui au pierit cu dânsul și n-au adus nici un bine statornic la nația în care au strălucit. Atât este de adevărat că calitățile personale nu pot aduce nici un folos temeinic, când toate lucrările se întemeiază pe voință, iar nu pe legi. "Când Marcu Aurelie muri, zice Chateaubriand ­ romanii se readânciră în relele năravuri cu o astfel de înfocare, încât i-ar fi luat cineva de oameni care și-au dobândit de curând libertaea, ei însă nu scăpaseră decât de virtuțile celor din urmă stăpânitori." Ca să zidească Tismana, ...

 

Ion Heliade Rădulescu - În așteptarea lui 1848. Preziua. Psalm

... se vor teme Gințile toate de naltul tău nume, Și d-a ta glorie trema-vor regii. Din cenușa-i sălta-va România, Înnoi-se-vor ale ei junețe Ca ale acvilei; și-n vestmânt candid Ca o mireasă va ieși nainte-ți; Splendida ei, sacră candelă d-aur ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Odinioară

... te vestește că e la locaș de om. Copiii sunt galbeni și slabi, zdrențăroși și fără chef, căci la Paște n-au cu ce se înnoi, la Moși n-au cu ce să-și cumpere fluiere și hârâitori. Zmeurile nu mai vâjâie pe la Sân-Petru. Dascălul Nicuță nu mai cântă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNNOI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru ÎNNOI.

ÎNNOIRE

... ÎNNOÍRE , înnoiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) înnoi și rezultatul ei ; refacere , reparare ; fig . transformare , prefacere ; regenerare . V. înnoi

 

ÎNNOITOR

... ÎNNOITÓR , - OÁRE , înnoitori , - oare , adj . Care înnoiește , inovează , regenerează ; novator . [ Pr . : - no - i - ] - Înnoi

 

REÎNNOI

... REÎNNOÍ , reînnoiésc , vb . IV . 1. Tranz . A schimba din nou , a înnoi încă o dată . 2. Tranz . A preschimba un document , a - i prelungi valabilitatea , a - l face din nou valabil ... Tranz . A restabili , a relua , a reîncepe . 5. Tranz . și refl . ( Fig . ) A ( se ) împrospăta . - Re ^1 + înnoi

 

ÎMPROSPĂTAT

ÎMPROSPĂTÁT , - Ă , împrospătați , - te , adj . Înnoit ; înviorat . - V.

 

ÎNNOIT

ÎNNOÍT , - Ă , înnoiți , - te , adj . 1. Făcut din ( sau ca ) nou ; reparat . 2. Fig . Schimbat , primenit ,

 

INOVA

... vb . I . Intranz . A face o schimbare , a introduce o noutate într - un domeniu , într - un sistem etc . ; a înnoi

 

MODERNIZA

... MODERNIZÁ , modernizez , vb . I . Tranz . A adapta la cerințele , la exigențele prezentului , a face să corespundă acestor cerințe ; a înnoi

 

PREÎNNOI

... se ) reînnoi , a ( se ) redeștepta , a reînvia ; a ( se ) împrospăta . [ Pr . : pre - în - . - Var . : prenoí vb . IV ] - Pre ^1 - + înnoi

 

PREFĂCĂTOR

PREFĂCĂTÓR , - OÁRE , prefăcători , - oare , adj . ( Rar ) 1. Care transformă , schimbă , înnoiește . 2. Prefăcut . - Preface + suf . -

 

PRIMENIT

PRIMENÍT^2 , - Ă , primeniți , - te , adj . 1. Care și - a pus rufărie , lenjerie curată . 2. Fig . Care a suferit modificări , transformări ( pozitive ) ; care s - a înnoit , s - a împrospătat . [ Var . : ( reg . ) premenít , - ă adj . ] - PRIMENÍT^1 , primenituri , s . n . Primenire . [ Var . : ( reg . ) premenít s . n . ] - V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...