Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CALITATE, CAPACITATE, CARACTER, DIZOLVANT, EXPANSIVITATE, EXUBERANȚĂ, FACILITATE, INSTRUCȚIE, INTEGRITATE, LUMINOZITATE, MINUNAT ... Mai multe din DEX...

ÎNSUȘIRE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNSUȘÍRE, însușiri, s.f. 1. Acțiunea de a-și însuși și rezultatul ei. 2. Trăsătură distinctivă; caracteristică. ** Talent, înclinație. - V. însuși.

Sursa : DEX '98

 

ÎNSUȘÍRE s. 1. v. apropriere. 2. deprindere, învățare. (\~ unei meserii.) 3. v. asimilare. 4. atribut, calitate, caracter, caracteristică, notă, particularitate, proprietate, semn, specific, trăsătură, (reg.) însușietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (O \~ esențială a acestui fenomen este ...) 5. v. calitate. 6. v. valoare. 7. ca-litate, virtute, (rar) bun. (Caracterul lui e o \~ de preț.) 8. v. dar. 9. facultate, proprietate. (Magnetul are \~ de a atrage fierul.) 10. dar, putere. (Are unele \~ miraculoase.) 11. v. facultate.

Sursa : sinonime

 

însușíre s. f., g.-d. art. însușírii; pl. însușíri

Sursa : ortografic

 

ÎNSUȘÍR//E \~i f. 1) v. A ÎNSUȘI. 2) Trăsătură distinctivă; semn diferențial; caracteristică; proprietate. /v. a însuși

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruÎNSUȘIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 72 pentruÎNSUȘIRE.

Garabet Ibrăileanu - Varia

... a memora mii de atitudini, din care, ca și scriitorul, alege inconștient, sintetizând în creațiunea sa observațiile lui nenumărate. 14. ...dacă în lumea naturală orice însușire favorabilă succesului este o însușire bună, în lumea socială nu e tot așa: nu orice însușire sufletească bună este o însușire socială bună, favorabilă adaptării. Există însușiri care, din punct de vedere moral, sunt calități și, din punctul de vedere al adaptării, sunt defecte. 15. E ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Tendenționismul și tezismul în artă

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Tendenţionismul şi tezismul în artă Tendenționismul și tezismul în artă [1] de Constantin Dobrogeanu-Gherea Mărturisesc, îmi pare bine și îmi pare rău totodată de prilejul ce mi-a dat dl Roman, să vorbesc despre mine însumi. Îmi pare rău, pentru că voi fi nevoit să vorbesc despre persoana mea, lucru ce aș fi dorit să nu fac, îmi pare însă bine, pentru că astfel voi putea desluși unele puncte din articolele mele. Și acuma trec la chestie. Dl Roman zice că nu se unește în totul cu mine în privința artei, însă e foarte departe de a lămuri în ce și cum; e așa de puțin deslușit, încât mărturisesc că n-am putut pricepe în totul ce vrea să spună d-sa. Chiar la începutul broșurii, d-sa arată deosebirea între noi astfel: ,, D-sa (adică eu) pune ideea socială pe planul întâi, iar arta pe al doilea. Aice ne deosebim... Literatura însă, și în special poezia, după părerea noastră, trebuie să rămâie în primul loc economiști poeți, ca și poeți economiști. Ce înțelege oare prin aceste fraze? Să fi înțelegând că e rău a scrie în versuri un ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii Asupra criticii de Constantin Dobrogeanu-Gherea Aveam de gând să scriem o schiță critică despre talentatul și simpaticul nostru nuvelist Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Spre acest sfârșit am citit multe din criticile ce s-au scris despre dânsul și, citindu-le, ne-am schimbat ideea; ne-am hotărât să spunem câteva cuvinte despre critica noastră, despre cum este ea și cum ar trebui să fie. Aceste câteva cuvinte despre critică ne par trebuitoare înainte de a urma cu cercetările noastre. Oricine își va arunca ochii asupra criticilor ce se fac la noi, fie în foiletoane, fie în reviste, nu va putea să nu se simtă mâhnit. Critica românească, cu foarte mici excepții, e cât se poate de deșartă, o critică de frunzăreală. E mare rețeta în literatura noastră, dar mai mare încă în critică. Critica la noi nici n-are o viață neatârnată, ea trăiește pe lângă literatura artistică, din viața acestei literaturi, și nu pentru a-i da vreun ajutor, ci mai degrabă pentru a o încurca. Când apare vreo lucrare a unui scriitor al nostru, criticii se împart de obicei în două tabere: unii, dușmani ...

 

George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul

George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul de George Topîrceanu Sufletul femeii e o enigmă; femeia e un sfinx, o șaradă — spun adoratorii ei fervenți, care se cred totuși misogini. Această concepție, datorită misticismului erotic al vremii, a intrat cu timpul în rândul adevărurilor curente. Psihologii și romancierii au încercat s-o documenteze la infinit, poeții „anormaliâ€� au pus-o în versuri și i-au exagerat conținutul. Iar femeia a acceptat-o cu grație... Sfinxul își intitulează și dna Hortensia Papadat-Bengescu noua sa carte de feminități. În treacăt fie zis, ceea ce vrea să sugereze acest titlu ușor ostentativ poate fi însă obiect de controversă pentru spiritul vremii în care intrăm. Se pare că omul acestei vremi va întinde, în sfârșit, antagonistei sale de până ieri o mână de împăcare și de ajutor: „Ai fost roabă umilită, ai fost sfinx idolatrizat. Fii de acum înainte om, și vino alături de mine...â€� Idolatrizarea îngrozită a femeii nu se potrivește cu o structură virilă robustă și armonioasă. Pentru un bărbat echilibrat, femeia nu poate fi nici idol, nici enigmă. Să ne înțelegem. Într-un anume sens, orice ...

 

Alecu Donici - Adevărul sau cucoșul de la moară

... Alecu Donici - Adevărul sau cucoşul de la moară Adevărul sau cucoșul de la moară de Alecu Donici Cucoșul, știți prea bine, că are însușire De a ne da de știre Prefacerile zilei ș-a timpului schimbări. El, făr-a se supune La reguli ...

 

Alecu Donici - Paingul și bondarul

... rog dar hotărăște, Ce pânză-i mai subțire?" — A ta, nu-i îndoială! bondarul au răspuns, Dar nu e de ajuns Această însușire

 

Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger

Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger Către N. Rădulescu-Niger de Constantin Stamati-Ciurea Domnule Rădulescu-Niger! Neavând onoarea de a Vă cunoaște în persoană și neștiindu-Vă adresa, îmi iau permisiunea de a Vă spune prin „Gazeta Bu­covinei“ părerea asupra lucrărilor literare ale D-voastre, cele trei volume Rustice , pe care le-am citit cu mare plăcere. Am rămas uimit de însemnatul talent ce aveți a păstra limba în toată naivi­tatea și neprihănirea ei. Deci altă comparație nu-mi vine a Vă face, decât să Vă numesc un BĂ©ranger1 român. Admirabilă este dibăcia cu care puneți în ritmuri gusturile, ospețele, șăgile și toate naivitățile însușirilor țăranului român, fiind scrierile caracteristice și fiziologice. Dară chestia este a limbii, chestie foarte însemnată în privința reformei filologilor români moderni, care țintesc să curețe idio­mul de vechile cuvinte ca de o rugină, dându-i lustrul unei limbi civilizate. Vă întreb însă: o veche monedă nu va pierde valoarea sa neprețuită, atunci când ea va fi curățită și din nou poleită? Să nu uităm că națiunea noastră tocmai în antichitatea sa are preponderență asupra altor națiuni ...

 

Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault

Dimitrie Anghel - Pe un volum de Charles Perrault Pe un volum de Charles Perrault de Dimitrie Anghel Publicată în Viața românească , V, 11 nov. 1910, p. 236—238. Poveștile sunt o lume alături de a noastră. Vechi de cînd timpul, ele trebuie să fi legănat copilăria omului și de aceea farmecă și desfată și astăzi pe copii. Frica ori urîtul și monotonia lungilor nopți a trebuit să împrospăteze necunoscutul. În sunetele și zvonurile care rătăcesc fără de hodină, în natură, fantazia primitivă a trebuit să închipuiască ființi nevăzute, care grăiesc, își spun durerile ori bucuriile, furtunoasele patimi ori nostalgicele reverii, ca să ne înduioșeze sufletul. Iar cei ce le ascultau au căutat să deie trup negurelor ușoare și diafane ce se ridică și joacă peste ape, și le-au numit elfe, să întrevadă în contururile fantastice pe care le fac și le desfac nourii o lume întreagă de zei, un cer întreg de ființi supranaturale, pe care l-au numit Olimp, Walhalla sau altfel, au împoporat pădurile întunecate cu un întreg norod de fauni, nimfe și silvani, au îngropat în fiecare albie de rîu o sirenă și au înfăptuit din nou Universul, ca ...

 

Emil Gârleanu - Hoinar

Emil Gârleanu - Hoinar Hoinar de Emil Gârleanu O clipă ținu noaptea, cât țin nopțile de vară, când întunericul e numai o strângere de aripi a luminii. Și totuși, îndată ce se trezi, fluturul, în răcoarea umedă a dimineții, i se păru că dormise de când lumea; de aceea zise în sine, bănuind: „Ce Dumnezeu răsare soarele atât de târziu!â€� Dar ca și cum Dumnezeu i-ar fi făcut pe voie, deodată se răsfiră din înalt mănunchiul strălucitor al razelor de soare, și peste câmpie năvăli un văl de aur. Fluturul își pâlpâi de câteva ori aripile și, din vârful galben al tulpinii de lumânărică , unde poposise de cu seară, își luă, zglobiu, zborul. Fiindcă nu fusese de mult pe la târg, o luă într-acolo. Curând zări o grădină cu fel de fel de flori. Trecu pârleazul și, mehenghi, se furișă întâi pe la ferestrele casei. Perdelele erau încă lăsate. Ce să vadă? Nimic! În schimb, de jur împrejurul privazurilor, cununi de zorele se împleteau, cu florile deschise, fragede, liliachii bătând în albastru, sinilii bătând în roz, acoperite de rouă ca de niște nestemate. „Fragede floriâ€�, gândi fluturașul și, bătându-și aripile ...

 

Emil Gârleanu - Trandafirul

Emil Gârleanu - Trandafirul Trandafirul de Emil Gârleanu La o margine de drum înflori un trandafir. Și a fost o minune, căci floarea trandafirului era așa de gingașă, așa de albă, că parcă de la ea se inviorase dimineața ceea de primăvară. Ș-avea crengile lucii, rumene ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul florii se împrăștia îndată peste întreg cuprinsul câmpiei; fluturii cădeau adormiți, celelalte flori se plecară în fața adevăratei stăpâne, pe când păsările veneau din depărtări adânci, atrase de mireasma, vrăjită, să vadă și ele tulpina măiastră care își desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ. Și parcă și lui Dumnezeu îi părea acuma rău că pusese într-o floare așa de minunate însușiri, — daruri pe care nu le împărțise nici în rai. — Lucrul acesta îl șoptise o ciocârlie care, la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânță din fiecare floare ce creștea pe pământ, să o păstreze, Preasfântul, pentru răsad. Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeții treceau și rămâneau locului, puneau mâinile la ochi, răsfirau nările să înghită mireasma nemaisimțită până atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o floare; iar dacă aveau câte ceva ...

 

Garabet Ibrăileanu - Spiritul creator

Garabet Ibrăileanu - Spiritul creator Spiritul creator de Garabet Ibrăileanu 1. A fi adevărat poet însemnează a simți. Simțirea se produce prin impresiuni din lume. Lumea azi e plină de nenorociri, impresiunile vor fi dară dezgustătoare. Ceea ce va simți poetul va fi trist. Așadar, tonul scrierilor unui adevărat poet va fi trist. 2. Dacă un geniu își aruncă cugetarea cu două veacuri, de pildă, mai înainte de cugetarea veacului său, atunci la orice moment un geniu își aruncă cugetarea cu două veacuri înainte, așa că, după o trecere de două veacuri, cugetarea geniului e aruncată peste alte două veacuri și tot așa mai departe. 3. A spune că un scriitor are mult de spus e tot una cu a spune că e sincer . Sinceritatea , aceasta e însușirea cea mai mare și mai simpatică a unui scriitor, când are și altele. N-am să uit niciodată cum caracterizează Taine pe Alfred de Musset: ,, C'etait plus qu'un poÄ�te, c'etait un homme ". 4. ...a scrie este a avea deprinderea de a grupa elementele psihice în jurul ideii sau tendinței dominante (tema, subiectul), ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruÎNSUȘIRE

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentruÎNSUȘIRE.

Romani Capitol 1

Romani Capitol 1 Fapte 28 Romani Capitol 1 1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi. 3 Ea privește pe Fiul Său, născut din sămînța lui David, în ce privește trupul, 4 iar în ce privește duhul sfințeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morților; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, 5 prin care am primit harul și apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinței pe toate Neamurile, 6 între cari sînteți și voi, cei chemați să fiți ai lui Isus Hristos. 7 Deci, vouă tuturor, cari sînteți prea iubiți ai lui Dumnezeu în Roma, chemați să fiți sfinți: Har și pace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, și dela Domnul Isus Hristos! 8 Mai întîi mulțămesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, căci credința voastră este vestită în toată lumea. 9 Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele, 10 și cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am însfîrșit fericirea să vin ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruÎNSUȘIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 631 pentruÎNSUȘIRE.

CALITATE

... CALITÁTE , calități , s . f . 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este , deosebindu - se de celelalte lucruri . 2. Însușire ( bună sau rea ) , fel de a fi ( bun sau rău ) ; p . restr . caracteristică pozitivă , însușire bună . 3. Poziție , situație , titlu care conferă un drept . 4. ( La jocul de șah ) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un ...

 

CAPACITATE

CAPACITÁTE , capacități , s . f . 1. Volum al unui recipient . 2. Însușirea de a fi încăpător ; mărime care reprezintă cantitatea maximă de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp , un sistem etc . 3. Posibilitatea pe care o are un corp , un sistem etc . de a acumula o cantitate de materii sau de energie . 4. Posibilitatea de a lucra într - un domeniu , de a realiza ceva . 5. Însușirea de a face acte juridice

 

CARACTER

... sale . 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe , zugrăvită într - o operă literară . 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru , al unui fenomen etc . Însușire , particularitate a unui organism . Caractere moștenite ( sau ereditare ) și caractere dobândite ( sau neereditare ) . 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere , cifre ...

 

DIZOLVANT

DIZOLVÁNT , - Ă , dizolvanți , - te , adj . , s . m . 1. Adj . Care are însușirea de a dizolva . 2. S . m . Substanță ( lichidă ) care are însușirea de a dizolva în masa ei alte substanțe ;

 

EXPANSIVITATE

EXPANSIVITÁTE s . f . Însușirea de a fi expansiv ; manifestare a acestei însușiri ,

 

EXUBERANȚĂ

EXUBERÁNȚĂ , exuberanțe , s . f . 1. Însușirea de a fi exuberant ; manifestare a acestei însușiri ; expansivitate . 2. ( Rar ) Bogăție , belșug , abundență ;

 

FACILITATE

... FACILITÁTE , facilități , s . f . Însușire

 

INSTRUCȚIE

INSTRÚCȚIE s . f . 1. Ansamblu de cunoștințe , priceperi și deprinderi , predate cuiva sau căpătate de cineva , prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale ; învățătură ; învățământ ; instrucțiune ( 2 ) . 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare . 3. ( Jur . ) Activitate de cercetare a cauzelor

 

INTEGRITATE

INTEGRITÁTE s . f . 1. Însușirea de a fi integru ; cinste , probitate ; incoruptibilitate . 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact , întreg . 3. ( În sintagma ) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să - și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului

 

LUMINOZITATE

... LUMINOZITÁTE , luminozități , s . f . 1. Însușire a unui corp de a fi luminos ( I 1 ) ; strălucire . 2. Însușirea unui loc , a unei incinte etc . de ...

 

MINUNAT

MINUNÁT , - Ă , minunați , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care iese din comun ( prin aspect , însușiri etc . ) ; p . ext . care uimește prin frumusețe ; încântător , splendid . 2. ( În basme ) Care face minuni , care este înzestrat cu însușiri supranaturale . 3. Mirat ,

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...