Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNTRISTĂTOR, ÎNTRISTARE, ÎNTRISTAT, ÎNDURERA, ÎNNORA, ÎNTUNECA, ABATE, AFECTA, AFECTAT, AMĂRÎ ... Mai multe din DEX...

ÎNTRISTA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. - În + trist.

Sursa : DEX '98

 

A (se) întristaa (se) bucura, a (se) înveseli, a (se) veseli, a se amuza, a se învoioșa

Sursa : antonime

 

A se întristaa se bucura, a se înveseli

Sursa : antonime

 

ÎNTRISTÁ vb. 1. v. mâhni. 2. a afecta, a durea, a îndurera, a mâhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. ( \~ ce-mi spui.) 3. v. posomorî.

Sursa : sinonime

 

întristá vb., ind. prez. 1 sg. întristéz, 3 sg. și pl. întristeáză

Sursa : ortografic

 

A SE ÎNTRIST//Á \~éz intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî; a se mâhni. /în + trist

Sursa : NODEX

 

A ÎNTRIST//Á \~éz tranz. A face se întristeze; a amărî; a scârbi. [Sil. în-tris-] /în + trist

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ÎNTRISTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 167 pentru ÎNTRISTA.

George Topîrceanu - Iubitei întristate

George Topîrceanu - Iubitei întristate Iubitei întristate de George Topîrceanu Aș vrea un cer albastru, și pace, și lumină, Ca-n basme să-mi răsară în față o grădină, Cu largi cărări umbrite, și flori de liliac, Și sălcii plângătoare pe-o margine de lac... Iar tu să-mi fii acolo, izvor de fericire! Cu ochii mari și limpezi, cu mijlocul subțire, Crăiasa mea iubită — regina florilor — Să-ți dau o veșnicie de nesfârșit amor! Să nu te văd iar tristă, — ci dornică de viață, Cu zâmbetul pe buze și rumenă la față, Să uiți c-ai mers odată pe-al vieții aspru drum, — Să nu te mai ajungă durerile de-

 

Vasile Cârlova - Păstorul întristat

Vasile Cârlova - Păstorul întristat Păstorul întristat de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în „Curierul Românescâ€� (8 mai 1830) de Ion Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann ). Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire cu glas duios Cânta din fluier jos pă verdeață, Sub umbră deasă de pom stufos. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale, Vântul tăcuse din lin murmur. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejuni Și ascultându-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. Câinele numai mai cu durere Stând lângă dânsul căta în jos Și ca s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. Eho, ce zace de om departe, Îl auzise din loc ascuns; Și cu suspinuri de greutate La toată vorba îi da răspuns. Viu lângă dânsul, pătruns de milă Și cu blândețe îl întrebai: „Tinere, spune-mi, nu-ți fie silă, Ce foc, ce chinuri, ce gânduri ai? Viața voastră necazuri n-are: E simplă, lină, fără dureri, Și-n toată lumea nici o suflare Ca voi nu gustă multe plăceri. Vouă natura vă este dată; Câmpii ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Visul lui Ștefan cel Mare

Dimitrie Bolintineanu - Visul lui Ştefan cel Mare Visul lui Ștefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu Seara răspândește umbrele-i ușoare. Și melancolia trece gânditoare. Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi, Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi. Inima-i zdrobită ca a lui oștire; Țara-i întristată ca a lui gândire! Pe un colț de piatră șade el în dor; Vântul suflă păru-i lung, fluturător. Pentru-ntâia oară inima lui plânge! Ochii lui revarsă picături de sânge. Acolo dă capul somnului mijind Ce-i închide ochii cu-aripa-i d-argint. Iată că-i apare o fecioară jună, Ale cărei plete strălucesc la lună, Negre și bogate sub cununi de flori; Ochii ei asupră-i cad pătrunzători; Cad ca două raze, dulci și călduroase, Mâna ei atinge coamele-i undoase. - "Ce? Eroul mare, umbra a grăit, Însuși el suspină și s-a îndoit? Înțeleg fricosul ce ascuns lovește, Robul ce sărută jugul ce-l strivește; Dar un suflet mare, suflet de bărbat, Nu-nțeleg, o, Ștefan, cum s-a întristat! Mergi pe a ta cale, nu sta niciodată! Urmă datoria care ți-e lăsată! ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură asupra omului mort

Antim Ivireanul - Cuvânt de învăţătură asupra omului mort Cuvânt de învățătură asupra omului mort de Antim Ivireanul Nu plângeț, că n-au murit, ci doarme. Așa au zis Fiiul lui Dumnezeu, când au văzut moartă în pat pre fata lui Iair, mai marele Sinagogului. Și așa zic și eu cătră înțelepțiia voastră, blagosloviților ascultători și cătră dumneata (curatele) și cătră cĂ©lialalte iubite rudenii, carii cu tânguiri și cu lacrămi vă întristați împreună, pentru această de bun neam și de cinstită cocoană carea s-au odihnit în Domnul. Nu plângeți, că n-au murit, ci doarme. Fericitul ei sfârșit iaste adormire, iar nu moarte. Drept acĂ©ia nu cĂ©re de la voi lacrămi, nu pohtĂ©ște suspinuri, nu priimĂ©ște întristăciune, nici plângere. VrĂ©dnici de plâns sunt limbile că n-au credință, jidovii, că n-au botez, ereticii, că sunt despărțit din brațele bisericii; pentru căci aceștea adevărat mor, aceștea iau vĂ©cinica moarte, precum zice fericitul Pavel, la al șaselea cap, cătră romani: Că cel ce au murit păcatului, au murit odată. Iar o cocoană creștinească, ca aceasta, ce s-au născut în baia sfântului botez, ce au supt laptele credinții, ce s-au hrănit în ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Dumineca Florilor 3

... ne-au mijlocit postul? Aceasta dobândă au făcut zeciuiala acestui an? Precum văz eu și pentru noi are pricină să se întristeze Hristos precum să întrista și plângea și pentru Ierusalim, când întra cu ramuri și cu stâlpări. Dară când vor fi zilele acĂ©lia întru carele au să facă creștinii ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Tălăngi

Ştefan Octavian Iosif - Tălăngi Tălăngi de Ștefan Octavian Iosif S-aud pretutindeni tălăngile sunând, Plâng unele cu larmă și altele-n surdină, Răspund și dau de știre că turmele-n curând Vor coborî la șesuri... În galbena lumină De-abia le-auzi cum sună, mai jos, tot mai departe... Le-adună vântul parcă în negre văgăuni Și-apoi le-alungă iar pe văi, și iar le-mparte Ca glasuri de alarmă ce prevestesc furtuni... Trezite din prăpăstii de plânsetele lor, Cresc negurile sure, alunecând tăcute, Ies după stânci în pripă și pier ca un decor Retras de mâna unei ființe nevăzute... Apar din altă parte, sporind acum treptat, Și-n falduri, ca o mantă, se lasă peste munte, Iar piscul singuratic, sub cerul întristat, Posomorât își trage căciula peste

 

Ștefan Petică - II (Și flautul magic vorbi)

Ştefan Petică - II (Şi flautul magic vorbi) Și flautul magic vorbi de Ștefan Petică   Și flautul magic vorbi; tremurată O notă stângace sălta peste clape Ca vocile stinse în murmur de ape Și-ncet simfonia căzu întristată. Plutea o durere ca-n tainele sfinte Pe sala cea veche și-n flacări aprinse Murea ziua albă pe stofele-ntinse Iar flautul magic plângea înainte. Mănunchiuri albastre de mici viorele Lăsară parfumuri subtile și clare În preajmă: o dulce și caldă-ntristare, Și nota ușoară lovea în perdele. Ea sta glorioasă ca-n razele sfinte Și iată! În vraja de note ușoare Iubeam pe frumoasa etern visătoare; Iar flautul magic plângea

 

Ștefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă)

Ştefan Petică - XI (Serbare sgomotoasă) Serbare sgomotoasă de Ștefan Petică   Serbare sgomotoasă Ca-n bâlci. Decor banal; O boltă luminoasă Scăldată-n aur pal. Pe culmea azurie Chiar soarele de-aramă Se pare-o jucărie De proastă melodramă. Mulțimea îmbătată De pulbere și soare Întoarce-nfierbântată Un danț nebun pe care Îl farmecă orgia Din surle, din țimbale, Din nai și măestria Din cornuri triumfale; O muzică ciudată Ce-nalță orgolioasă Spre bolta-nflăcărată Prostia glorioasă. Mulțimea se aprinde Și râde, strigă, -njură. Paiața se desprinde Din gloată. O figură Ciudată: meseria I-a pus pe buze-un rânjet Pe care sărăcia Mereu îl schimbă-n scâncet. În ochi îi arde para Durerei care crește. Ar plânge; dar ocara Mulțimei ‘l-ngrozește Ce, crudă, îmbuibată Vrea glume, joc, plăcere. Paiața întristată Privește cu durere. O lacrimă îi pică Încet și el tresare Și mândru își ridică Privirea sfidătoare Spre cer iar a sa minte Orgoliul străbate; El trece înainte Cu brațe încleștate. Zâmbind din înălțime, Decât robit durerei, Să ceară la mulțime Pomana-

 

Alexandru Macedonski - Chipul poeziei

Alexandru Macedonski - Chipul poeziei Chipul poeziei de Alexandru Macedonski     Când eu treceam cântând pe vale,     Cântând și surâzând,     Adeseori mi-ieșea în cale     Un chip ceresc și blând.     Îmi surâdea cu-nduioșare     Cel chip de mic copil     Și-mi lumina a mea cărare     Sub soarele d-april!     D-atunci adeseori în viață     Cel chip l-am revăzut,     Dar întristat într-a lui față     Și-n reverii căzut...     Ursita-mi fu fără-ndurare...     Îi cer însă umil     Ca să expir într-o cântare     Sub soarele d-

 

Alexandru Macedonski - Ospățul lui Pentaur

Alexandru Macedonski - Ospăţul lui Pentaur Ospățul lui Pentaur de Alexandru Macedonski Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată În inscripții hieratici răspândite cu belșug Prin al soarelui praf de aur scânteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin meșteșug. Pe sfințenia tihnită stâlpi de umbră priveghează, Pe când flăcări parcă urcă din nisipu-n zare-ntins; Uși de bronz întredeschise pe-adâncimi ce-nfricoșează Întunericu-l frământă cu năluci de aur stins. Sfinxi pe socluri de-alabastru așezați pe două rânduri, De la scara care duce pe platforma de porfir, Roși de vânturi, arși de soare, dar senini de orice gânduri, S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. Dar în sala hipostilă, împrejurul unei mese, Pentaur, poet și preot, stă cu oaspeți numeroși, Cupe de-onix se ridică, daruri scumpe, lui trimese De Ramses și de curtenii cei avuți și generoși. Dintr-o singură fereastră cade-o trâmbă luminoasă, Ce-nfășoară comesenii într-un nimb strălucitor, Fundul templului se pierde sub un strat de umbră groasă, Ce pe zei adăpostește de-orice gând pângăritor. Robi frumoși cu piepturi goale și cu ochi șireți de vulpe Ies fantastic ici și colo din noptosul labirint, Au tunici ...

 

Alexandru Vlahuță - Cârmacii

Alexandru Vlahuţă - Cârmacii Cârmacii de Alexandru Vlahuță Lui V. A. Urechiă Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei, Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNTRISTA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 28 pentru ÎNTRISTA.

ÎNTRISTĂTOR

... ÎNTRISTĂTÓR , - OÁRE , întristători , - oare , adj . Care întristează . - Întrista

 

ÎNTRISTARE

... ÎNTRISTÁRE , întristări , s . f . Faptul de a ( se ) întrista ; tristețe , mâhnire , amărăciune ; îndurerare . - V. întrista

 

ÎNTRISTAT

... ÎNTRISTÁT , - Ă , întristați , - te , adj . Cuprins de tristețe . V. întrista

 

ÎNDURERA

... ÎNDURERÁ , îndurerez , vb . I . Tranz . A provoca cuiva o durere sufletească ; a întrista

 

ÎNNORA

... Intranz . și refl . impers . ( La pers . 3 ) A se ivi ( mulți ) nori pe cer . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) întrista

 

ÎNTUNECA

... 3 ) A - și pierde strălucirea , a suferi o eclipsă . 3. Refl . Fig . A se posomorî ; a se întrista

 

ABATE

... minte , a - i veni ideea ; a i se năzări . 4. Tranz . A descuraja , a deprima , a întrista , a mâhni . Vestea l - a abătut . 5. Tranz . ( Franțuzism ) A doborî la pământ . ABÁTE^1 , abați , s . m . 1 ...

 

AFECTA

... AFECTÁ^2 , afectez , vb . I . Tranz . 1. A mâhni , a întrista . 2. A simula o anumită stare sufletească . 3. A prejudicia , a leza . AFECTÁ^1 , afectez , vb . I . Tranz . A ...

 

AFECTAT

AFECTÁT , - Ă , afectați , - te , adj . 1. Mâhnit , întristat . 2. ( Despre oameni și unele manifestări ale lor ; adesea adverbial ) Care se arată altfel decât este în realitate , pentru a face o impresie favorabilă ; prefăcut , nenatural , prețios ,

 

AMĂRÎ

... AMĂRÎ , amărăsc , vb . IV . Refl și tranz . A căpăta sau face să capete gust amar . 2. Fig . A ( se ) întrista

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...