Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ȘOCAT, CIUDAT, DEȘOCA, DISCREȚIE, DISCRET, LOVITURĂ, STRANIU ... Mai multe din DEX...

ȘOCA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ȘOCÁ, șochez, vb. I. Tranz. A contraria pe cineva, a produce cuiva o impresie neplăcută prin vorbe, gesturi, atitudini. - Din fr. choquer.

Sursa : DEX '98

 

ȘOCÁ vb. 1. v. contraria. 2. v. epata. 3. v. frapa.

Sursa : sinonime

 

șocá vb., ind. prez. 1 sg. șochéz, 3 sg. și pl. șocheáză

Sursa : ortografic

 

A ŞO//CÁ \~chéz tranz. (persoane) A surprinde în mod neplăcut prin vorbe sau prin fapte. /choquer

Sursa : NODEX

 

ȘOCÁ vb. I. tr. A contraria, a impresiona neplăcut; a displăcea. [< fr. choquer].

Sursa : neologisme

 

ȘOCÁ vb. tr. a impresiona neplăcut; a contraria. (< fr. choquer)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruȘOCA

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentruȘOCA.

ȘOCAT

... și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care a suferit un șoc ( 2 ) . 2. Adj . Impresionat în mod neplăcut , contrariat . - V. șoca

 

CIUDAT

CIUDÁT , - Ă , ciudați , - te , adj . Care iese din comun , care șochează ( prin aspect , manifestări , evoluție etc . ) ; curios , straniu , bizar ; ciudos (

 

DEȘOCA

... DEȘOCÁ , deșochez , vb . I . Tranz . ( Med . ) A scoate pe cineva din starea de șoc ( 2 ) . - Des ^1 - + șoca

 

DISCREȚIE

... 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată . 2. Fig . Calitatea de a nu atrage atenția , de a nu șoca ( prin aspect ) . 3. ( Fam . ; în loc . adv . și expr . ) La discreție = cât poftești , cât vrei , fără nici o restricție , din belșug . A fi ...

 

DISCRET

DISCRÉT , - Ă , discreți , - te , adj . I. 1. ( Despre oameni ) Care știe să păstreze o taină ce i s - a încredințat ; care este rezervat , reținut în vorbe și în acțiuni . 2. Fig . ( despre obiecte ) Care nu atrage atenția , nu șochează . II. 1. ( Mat . ; despre mărimi ) Format din unități distincte , obținute numai prin salturi unitare . 2. ( Fiz . ; despre semnale ) A cărui mărime este reprezentată printr - un număr finit de

 

LOVITURĂ

LOVITÚRĂ , lovituri , s . f . 1. Atingere bruscă și puternică , izbitură ; ( concr . ) zgomot ( puternic ) cauzat de o asemenea izbitură . 2. Fig . Supărare , durere sufletească ; necaz ; neajuns . 3. ( Mil . ) Atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său . 4. ( În sintagmele și expr . ) Lovitură de stat = act de violare a constituției stabilite prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într - un stat . Lovitură de trăsnet = întâmplare , vorbă neașteptată . Lovitură de teatru = acțiune , întâmplare bruscă și neașteptată , care șochează , impresionează . 5. ( Tehn . ; în sintagma ) Lovitură de berbec = creștere a presiunii unui lichid dintr - o conductă , produsă prin închiderea bruscă a unei supape . 6. ( Sport ) Ansamblu de mișcări rațional coordonate , folosit pentru manevrarea obiectului de joc , în vederea obținerii unui maxim de

 

STRANIU

STRÁNIU , - IE , stranii , adj . ( Livr . ; adesea adverbial ) Care iese din comun , care șochează prin aspect , manifestări etc . ; neobișnuit , ciudat ,