Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:AȚÂȚARE, AȚÂȚAT, ÎNTĂRÂTA, ÎNVRĂJBITOR, AȚÂȚĂTOR, AGITA, BANDERILĂ, EXCITA, HĂRĂȚI, INCITA, INCITAT ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului AȚÂȚA: ATÂTA.

 

AȚÂȚA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

AȚÂȚÁ, aț?ț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. (Fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. - Din lat. *attitiare (< titio, -onis "tăciune").

Sursa : DEX '98

 

A ațâțaa calma, a stinge

Sursa : antonime

 

A se ațâțaa se calma

Sursa : antonime

 

AȚÂȚÁ vb. v. activa, excita, stimula.

Sursa : sinonime

 

AȚÂȚÁ vb. 1. a înteți, a înviora, (rar) a scotoci, (pop.) a zădărî. (A \~ focul.) 2. v. aprinde. 3. v. instiga. 4. v. stârni. 5. v. asmuți. 6. a îmboldi, a îndemna, (fig.) a mușca. (Cine îl \~ facă asta?)

Sursa : sinonime

 

ațâțá vb., ind. prez. 1 sg. ațâț, 3 sg. și pl. ațâță; conj. prez. 3 sg. și pl. ațâțe

Sursa : ortografic

 

A AŢÂȚÁ ațâț tranz. 1) A face ardă; a aprinde. * \~ focul a) a aprinde focul; b) a face ca o acțiune, un sentiment devină mai intens (având urmări serioase). 2) fig. (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare, determinând la acțiuni dușmănoase; a incita; a instiga; a stârni; a întărâta; a agasa; a hărțui. \~ spiritele. /<lat. attitiare

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruAȚÂȚA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 83 pentruAȚÂȚA.

Petre Ispirescu - Balaurul cel cu șapte capete

Petre Ispirescu - Balaurul cel cu şapte capete Balaurul cel cu șapte capete de Petre Ispirescu A fost odată ca niciodată etc. A fost odată într-o țară un balaur mare, nevoie de cap. El avea șapte capete, trăia într-o groapă, și se hrănea numai cu oameni. Când ieșea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case și sta ascunsă până ce-și potolea foamea cu vreun drumeț pe care îl trăgea ața la moarte. Toți oamenii locului se tânguiau de răutatea și de frica balaurului. Rugăciuni și câte în lună și în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesățios balaur, dară în deșert. Fel de fel de fermecători fuseră aduși, însă rămaseră rușinați cu vrajele lor cu tot. În cele din urmă, daca văzu împăratul că toate sunt în deșert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soție și jumătate împărăția sa acelui voinic, care va scăpa țara de această urgie, și dete în știre la toată lumea hotărârea sa. Iară după ce se duse vestea în țară, mai mulți voinici se vorbiră să meargă împreună la pândă și să mântuiască țara de un așa ...

 

Alecu Donici - Autorul și hoțul

Alecu Donici - Autorul şi hoţul Autorul și hoțul de Alecu Donici În întunericul lăcașului de umbre, În tartarul cumplit Unde de grozăvii trist sufletu-ți se umple Și unde merge omul de fapte osândit, Sosiră totodată La aspra judecată Un hoț răutățit, În sânge încruntat Care au și murit, Pe viață spânzurat, Și un autor vestit, Puternic în condei, Care au dezvelit Mult slobode idei, Ce-ntocmai ca Sirene* Era la glas duios, Dar, potrivit cu ele, Și mult primejdios. Orânduielile la iad sunt cu grăbire, Nu este ca la noi zadară prelungire Și hotărârile se dau într-un minut. Fără zăbavă dar, Pe două strașnice grătare de metal S-au pus două căldări, cu smoală s-au umplut Și bieții vinovați în ele au intrat. Dar sub tălhari au pus un munte-ntreg de brad, La care singură Alecto** foc au dat, Stârnind o flacără atâta de grozavă, Cât bolțile la iad Mai toate au crăpat; Iar către autor părea asprime slabă. Sub el la început Ardea un focușor abia-abia văzut, El însă ne-ncetat mai rău se aprindea. Trecură zile, ani și sub tâlhari de mult Cenușă s-au făcut, Iar focul sub autor necontenit ardea. ...

 

Alecu Donici - Dlui Grigorie Alexandrescu

Alecu Donici - Dlui Grigorie Alexandrescu Dlui Grigorie Alexandrescu de Alecu Donici La hărăzirea fabulei "Râul și heleșteul" Nici gândeam ca pentru versuri să iau în mână condei, Când țintirea-mi aici este la un altfel de idei, Care nu cer epistole, nici fabule de glumit, Ci protesturi, reclamații dreptului de sprijinit.* Dar dorita întâlnire-ți mă făcu să stau un ceas, Și din cuprinsul Temidei să mă cațăr pe Parnas. Rodul astei întreprinderi e fabula ce-ți închin, Scrisă cu o grabă mare, într-un stil nu prea senin; Dar a mea dorință este ca tu să fii vecinic râu De poezii curgătoare, de talentul cel mai viu; Să scrii pentru-a noastră slavă, ca toți să ne lăudăm, Câți o limbă românească astăzi întrebuințăm. Știi prea bine că talentul este de la ceruri dat Și oricare-și va da sama cum în lume l-au tractat. Talentul tău este mare și sama-ți va fi mai grea, Când din orice întâmplare a-l părăsi tu vei vrea. Toți poeții cearcă-n lume feluri de nemulțumiri, Dar din ele scânteiază cele mai vie simțiri. Ațâțați de-mpotrivire ei se luptă ne-ncetat, Și ...

 

Alexei Mateevici - Creștina

Alexei Mateevici - Creştina ,,Isprăvi din vremi de mult trecute, Predanii din vechime-adâncă". A. Pușkin, Ruslan și Ludmila Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Măreața Romă doarme-n pace, Umbrită de livezi tăcute, Și-o liniște adâncă zace În rândul curților ei mute. O noapte blândă-a primăverii Domnește-n uliți somnoroase, Iar luna focul tremurării Îl scaldă-n ape scânteioase, Și Tibru — dungă lucitoare -- Curgând în negrele lui maluri Cu-o murmurare gânditoare, Își mână apele în valuri... Cu capu-n piept, cu crucea-n mână, Sub a-nchisorii negre pază, O blândă tânără creștină Pe pietre aspre dormitează. Zadarnic pus-au stăruințe Chinuitorii ei cei răi, Făgăduieli și suferințe N-au sfărâmat credința ei... Neomenoasa judecată A osândit-o ieri la moarte, Dar mâine-n ceruri ridicată, Primi-va scrisul altei soarte... Și iată, c-o dorință sfântă Pe sine-n jertfă a s-aduce, Ea-și merge calea de osândă, Își merge drumul cel de cruce. Prin vis a patriei câmpie O vede, de stejari umbrită, Și râul — dungă albăstrie -- Și casa dragă și iubită, Și ...

 

Alexei Mateevici - Iuda

Alexei Mateevici - Iuda Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Hristos se roagă. Sânge cade Din fruntea lui în picături Pentru a lumii răutate, A omului păcate, uri. Dumnezeiasca-nsuflețire Îi arde-n ochii Lui senini, Și cu o jalnică zâmbire El rabdă-a crucii chinuire, Cununa aspră cea de spini. Pe lângă cruce stau în roată Mulțimi de oameni. Uneori Întunecata, oarba gloată, De râs bufnește mișcător, Și nu pricepe, nu gândește, Pe Cine îl obijduiește Cu râsul batjocoritor, Ce a făcut El, de la chin Ca pe un rău L-a osândit? Și ce vrăjmaș de ură plin La Dumnezeu s-a îndârjit? Cu-a dragostei învățătură El blând, în lume a intrat, A pătimit și s-a rugat; Iar lumea în nespusă ură Cu sângele Lui s-a pătat. II Sfârșitu-s-a! O noapte blândă Ardea-n albastre înălțimi, Ea lumina cetatea sfântă Și largile împrejurimi. Lumina lunii gânditoare Când s-ascundea în nourași, Când s-aprindea tremurătoare Deasupra sfântului ...

 

Antioh Cantemir - Șerpele și matca de albine

Antioh Cantemir - Şerpele şi matca de albine Fabula II - Șerpele și matca de albine de Antioh Cantemir , traducere de Alecu Donici Otrăvitorul șerpe văzând pe-un teișor O matcă de albine, ca un lingușitor Începe să îi spuie: că este preafrumoasă, Că are multe daruri, că-i lumii prețioasă. Îi laudă puterea, așezământul blând, Cu care chibzuiește albinele la rând; Apoi folosul mare ce lumii se aduce Prin grele ostenele din fagurul cel dulce. Adăogând a zice: Tu foarte vrednic ești A ta împărăție că o învecinești; Dar îți lipsește arma acea de apărare, Cu care să-ți ții slava la orice întâmplare. Pre răi mai mult ațâță un bun decât un rău. Deci roagă să-ți dea ghimpe pre bunul Dumnezeu; Cruzia foarte prinde la fețe domnitoare. Albina la aceste cuvinte-nșelătoare Răspunde cu blândețe către acel viclean: — Nu-mi plac a tale sfaturi. Eu trebuință n-am De veninosul ghimpe, căci sunt încredințată, Că dușmani înăuntru nu pot avea vrodată; De cei pe dinafară copiii mă păzesc, Și eu prea mulțămită pre Dumnezeu slăvesc Că-n chipul meu arată cum trebuie să fie Un împărat pe lume: el răul să ...

 

Constantin Negruzzi - Regele Poloniei și Domnul Moldaviei

Constantin Negruzzi - Regele Poloniei şi Domnul Moldaviei Regele Poloniei și Domnul Moldaviei de Constantin Negruzzi Albina românească , 1839, nr. 102, 24 decembrie Carol XII, regele svezilor, adusese spaimă în tot nordul Europei; dar nebuneasca lui sumeție se sfărmă în sfârșit de statornica cumpănire a lui Petru I, împăratul Rusiei, și acest june rege, pierzând sub Pultava rodul tuturor trecutelor sale biruinți, abia scăpase rănit în Moldavia la Tighine (Bender). Nenorocirea lui Carol aduse însă și căderea regelui Stanislav, pre care el îl suise pe tronul Poloniei, de unde coborâse pre August Electorul de Saxonia. Dar trebui să dăm mai întăi o lămurire despre acest rege polon. Carol văzuse pre palatinul Stanislav Leșcinski când îi fusese trimis deputat de confederația Varsaviei. Junele palatin plăcu cuceritorului sved. El avea o fizionomie norocită, era franc, brav, deprins cu ostenelele și iubit de vasalii săi. Regele svezilor cunoscându-l, zise: "Omul acesta îmi va fi purure prieten", și în gura lui Carol aceste vorbe însemnau: Omul acesta va fi rege. Curând după aceasta, se porunci Adunării să-l aleagă rege. Cardinalul primat se împotrivea. — Ce-i lipsește lui Leșcinski? îl întrebă regele sved. — Sire, e prea june... — E ...

 

Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger

Constantin Stamati-Ciurea - Către N. Rădulescu-Niger Către N. Rădulescu-Niger de Constantin Stamati-Ciurea Domnule Rădulescu-Niger! Neavând onoarea de a Vă cunoaște în persoană și neștiindu-Vă adresa, îmi iau permisiunea de a Vă spune prin „Gazeta Bu­covinei“ părerea asupra lucrărilor literare ale D-voastre, cele trei volume Rustice , pe care le-am citit cu mare plăcere. Am rămas uimit de însemnatul talent ce aveți a păstra limba în toată naivi­tatea și neprihănirea ei. Deci altă comparație nu-mi vine a Vă face, decât să Vă numesc un BĂ©ranger1 român. Admirabilă este dibăcia cu care puneți în ritmuri gusturile, ospețele, șăgile și toate naivitățile însușirilor țăranului român, fiind scrierile caracteristice și fiziologice. Dară chestia este a limbii, chestie foarte însemnată în privința reformei filologilor români moderni, care țintesc să curețe idio­mul de vechile cuvinte ca de o rugină, dându-i lustrul unei limbi civilizate. Vă întreb însă: o veche monedă nu va pierde valoarea sa neprețuită, atunci când ea va fi curățită și din nou poleită? Să nu uităm că națiunea noastră tocmai în antichitatea sa are preponderență asupra altor națiuni ...

 

Mihai Eminescu - Din Iliada

Mihai Eminescu - Din Iliada Din Iliada de Mihai Eminescu Cântă-ne, zână, a lui Ahil Peleidul mânie, Care cumplită făcu aheilor jale nespusă, Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii Au trimis, pe ei înșii de pradă la câni lăsându-i Și la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voință Din acea zi când cearta făcu dezbinare amară Între mult divinul Achil și fiul lui Atreu, Agamemnon, al neamului tot și al regilor rege. Care din zei ațâță al dezbinului foc între dânșii? Fiul Latonei și al lui Zeus, mânios pe rege, El a trimis pierzătoare boli și moarte prin gloate, Pentru că atreidul mustrase pe preotul Chrise Când acesta veni la Achaici mândre corăbii Ca să-și răscumpere fiic-aducând prețioasele daruri Și cu laurul nemuritorului Phoibos Apolon Încunjură toiagul de aur. Tare rugă el Și pre ahei, dar mai cu seamă pe cei doi Frați atrizi, ce erau căpetenii ai limbilor

 

Vasile Aaron - Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase

Vasile Aaron - Istoria lui Sofronim şi a Haritei cei frumoase Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase de Vasile Aaron Informații despre această ediție Fragmente.     Ci acea odihnă nu fu delungată,     Fiindcă iubirea vrăjmașă s-arată.     Îi strică odihna, liniștita pace:     În cuget, în minte schimbări mari îi face:     Harite Margoala lui Aristef pruncă     Într-a Ioaninei răsfățată luncă     Și dintră oricâte Miletul fecioare     Cu minte înaltă, fire zburătoare.     Dintră toate câte Ținutul avea,     Cea mai iscusită, alta nu-i ca ea,     Aristef Județul n-avu multă grije     Trudind oareșcare talant să-i câștige.     Talanturi frumoase îi dădusă firea     Și cum nu-i lipsisă nice iscusirea,     Ajunsă fecioara nu fără lesnire     La desăvârșita minții procopsire.     De ani șaisprezece, era iscusită,     Un suflet curat, față veselită!     Ascuțimea minții cu dânsa născută,     La trupșor subțire și oablă crescută.     De stat nici înaltă, nici iarăși prea mică     Numai cum să pare lumei mai voinică,     Ochișorii negrii, fața rătunjoară,     La căutătură flacără și pară.     Sprincenele încă negre și-nghinate,     Tăcând despre alte daruri de sus date,     Să creadă întocma Platon pe sine     Ca Orfeu la cântec sau doar și mai bine.     [.............................................................]     Zărind-o, ce rod și ...

 

Constantin Stamati - Gafița blestemată de părinți

Constantin Stamati - Gafiţa blestemată de părinţi Gafița blestemată de părinți de Constantin Stamati Îndesară doamnă-n țară, Toată noaptea-mpărătiță, În zori ca o văduviță, Amiază călugăriță... (Cântec vechi al unei doamne nenorocite.) I Nouri groși acoperise a stelelor strălucire, Și ceață de promoroacă pudruia codrii pustii, Crivățul cu-a sa suflare împrăștie pustiire, Lăsând urme de pieire pe dealuri și câmpii. Pe domnii codrilor, brazii, pe stejarii cu virtute, Îi zbuciuma cu-al său vifor, să i se plece gemând, Și zburând peste-a lor vârfuri drepănate sau căzute, Pân-în locuri depărtate ducea viscol șuierând. Iar scârboasa cucuveică ținterimul părăsește, Și cu-al său fioros țipăt, vaiet și moarte vestește. Tocmai atunci și Gafița de-al său amat interită, Se trăgea mai de tot moartă spre bordeiul părintesc, Căci neprihănita fată, de Iancu ademenită, Pentru dânsul înșelase pe părinții ce-o bocesc; Pentru dânsul defăimase a sale amici iubite... Încât orbind-o păcatul, făr’ să știe au greșit, De și-au părăsit părinții și datoriile sânte, De și-au pângărit și legea și de s-au ticăloșit. Și pentru așa greșeală Gafița nenorocită De Iancu fu rușinată, de Iancu ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruAȚÂȚA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentruAȚÂȚA.

AȚÂȚARE

... AȚÂȚÁRE , ațâțări , s . f . Acțiunea de a ( se ) ațâța . - V. ațâța

 

AȚÂȚAT

... AȚÂȚÁT , - Ă , ațâțați , - te , adj . Care este întărâtat sau exicitat . - V. ațâța

 

ÎNTĂRÂTA

... A aduce pe cineva în stare de enervare , de surescitare ; a agita , a instiga un grup de oameni ; a ațâța , a asmuți , a zădărî ( un animal ) . 2. Tranz . A incita pe cineva să facă un lucru . 3. Refl . A ...

 

ÎNVRĂJBITOR

ÎNVRĂJBITÓR , - OÁRE , învrăjbitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care seamănă vrajbă , dușmănie , care ațâță la ură . - Învrăjbi + suf . -

 

AȚÂȚĂTOR

AȚÂȚĂTÓR , - OÁRE , ațâțători , - oare , adj . Care ațâță ( 2 ) ; provocator ;

 

AGITA

... refl . Fig . A ( se ) frământa , a ( se ) zbuciuma . 4. Tranz . Fig . A ridica masele ( la revoltă ) , a ațâța

 

BANDERILĂ

BANDERÍLĂ , banderile , s . f . ( Rar ) Suliță mică împodobită cu fâșii multicolore de pânză , pe care toreadorii o infig în ceafa taurului ca să - l

 

EXCITA

... sau biologice ) intrarea în acțiune a unei celule , a unui țesut sau a unui organ . 2. A ațâța , a întărâta . 3. A produce un câmp magnetic util într - o mașină electrică sau într - un aparat electric ; a produce ...

 

HĂRĂȚI

... HĂRĂȚÍ , hărățesc , vb . IV . 1. Tranz . ( Reg . ) A ațâța , a întărâta , a zădărî ( un câine ) . 2. Refl . recipr . ( Înv . ; despre două armate dușmane ) A se hărțui . - Et . nec ...

 

INCITA

... INCITÁ , incít , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A ațâța

 

INCITAT

INCITÁT , - Ă , incitati , - te , adj . ( Livr . ) Ațâțat , întărâtat , instigat . - V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...