Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

ACUFUNDA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ACUFUNDÁ vb. I. v. cufunda.

Sursa : DEX '98

 

ACUFUNDÁ vb. v. afunda, cufunda.

Sursa : sinonime

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ACUFUNDA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentru ACUFUNDA.

Gheorghe Asachi - Jijia

Gheorghe Asachi - Jijia Jijia de Gheorghe Asachi Informații despre această ediție imitată dupre zicătoarea poporană     Între Prut și-ntre Siret,     Ce mai mult de ani o mie     Apă limpede trimet     Păn' la Dunăre-n cîmpie,     Este-un lac, ca marea-ntins,     De muncei umbroși încins.     Nici un rîu din sînul lor     Nu revars-a sale ape,     Cu nutrețul curgător     Acel lac ca să-l adape,     Ci din fund nemăsurat     Lacul crește nencetat.     Acel lac, cînd este lin     De vînt unda-i nu se-ncreață ;     La ochi samănă deplin     Cu un disc luciu de gheață,     Sau cristal chiar, ce-a răsfrînt     Bolta-azură pre pămînt.     Noaptea, cînd te-apropiezi     Către apele acele,     În ceriu și în lac prevezi     Stol de lucitoare stele,     Luna jos și luna sus,     Și-n lac cursu-i spre apus.     Nu-nțelegi de-i adevăr     Sau fantazie, au dacă     Lacul suie-se spre ceriu     Ver spre lac ceriul se pleacă,     Că de cați în a lui fund     Sameni mez în glob rotund.     Așa, cînd e timp frumos,     Ochiul tău se îngînează,     Dar va fi mult inimos     Milian cel ce cutează     La lac noaptea a veni,     Fără ...

 

Alexandr Pușkin - Șalul negru

Alexandr Puşkin - Şalul negru Șalul negru de Alexandr Pușkin (Traducție) - traducere de Constantin Negruzzi Publicată în Curier de ambele sexe , periodul I, nr. 6 La șalul cel negru mă uit în tăcere Și sufletu-mi rece e nemângăiat, Pentru că de jale, de chin și durere Este sfășiat! Eu astăzi la lume a spune voiesc, Din care pricină cumplit pătimesc. Când eram mai tânăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos, Cu negre sprincene, cu rumănă față Și trup mlădios; Căci atunce lesne în amor credeam, Și amărăciunea-i încă n-o știam. Iscusita fată cu a sa iubire, Cu-a ei cătătură ce înflăcăra, Singurul meu bine, ș-a mea fericire Pe lume era. Dar statornicie este pe pământ?... Credința e vorbă, amorul cuvânt! Într-una din zile, poftisem la masă Câțiva buni prieteni, cu care vorbind Mă simțeam ferice, la greaca frumoasă Gândul meu fiind. Căci de zile negre grijă nu purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mârșav jidov vine și-mi șoptește: “Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubești, Te vinde pre tine și te viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi ...

 

Alexei Mateevici - Când trece vântișorul

Alexei Mateevici - Când trece vântişorul Când trece vântișorul prin auritul grâu, Și-și leagănă verdeața pădurea răcoroasă, Din umbra dulce-a frunzei sub cerul albăstriu Voios îmi râde pruna cea dulce și gustoasă. Ori când de sub o tufă, în dulcea primăvară, În ceasul dimineții, în rumeneala serii Prietenos privește frumoasa lăcrimioară, Argintul viu scăldându-și în roua primăverii. Când pârăiașul rece, scurgându-se prin vale, Șoptind, mă acufundă în visuri și uitare, Povești îmi povestește de pacea țării sale De unde el pornește, cântând fără-ncetare. Atunci mai încetează a mea neliniștire, Speriată grija zboară din bietul piept al meu, Atunci pricep că este în lume fericire, Iar sus în cer albastru îl văd pe Dumnezeu. Mai

 

Constantin Negruzzi - Șalul negru

Constantin Negruzzi - Şalul negru Șalul negru de Alexandr Pușkin (Traducție) - traducere de Constantin Negruzzi Publicată în Curier de ambele sexe , periodul I, nr. 6 La șalul cel negru mă uit în tăcere Și sufletu-mi rece e nemângăiat, Pentru că de jale, de chin și durere Este sfășiat! Eu astăzi la lume a spune voiesc, Din care pricină cumplit pătimesc. Când eram mai tânăr iubeam cu dulceață O gingașă greacă cu părul frumos, Cu negre sprincene, cu rumănă față Și trup mlădios; Căci atunce lesne în amor credeam, Și amărăciunea-i încă n-o știam. Iscusita fată cu a sa iubire, Cu-a ei cătătură ce înflăcăra, Singurul meu bine, ș-a mea fericire Pe lume era. Dar statornicie este pe pământ?... Credința e vorbă, amorul cuvânt! Într-una din zile, poftisem la masă Câțiva buni prieteni, cu care vorbind Mă simțeam ferice, la greaca frumoasă Gândul meu fiind. Căci de zile negre grijă nu purtam; Vro nenorocire nici macar visam. Iat-un mârșav jidov vine și-mi șoptește: “Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubești, Te vinde pre tine și te viclenește, Iar tu nici gândești!â€� Eu îi ...

 

Gheorghe Asachi - Anul nou 1857 în Moldova

Gheorghe Asachi - Anul nou 1857 în Moldova Anul nou 1857 în Moldova de Gheorghe Asachi Auguștilor suverani subscriitori Tratatului de Paris dedicat Lâng-a Dunărei verzi râpe maiestoasă vezi matronă, Pre scutu-i semnul lui Gioe, pe cap are o coroană. A ei față și vestminte uric poartă vederat Că ea-i fiia cea mai giune a lui Traian împărat. Soarta gintelor schimbat-au ale ei trofei antice Din semnale de vinceală în cununi de flori, de spice, Ma din ochii scânteiază încă focul cel nestâns Ce arată că-n vechime combătut-au și-a învins. Aștepta, ma suferindă, în a soartei ei asprime, Că ursita-i prezisese o ferice viitorime. Iacă ora de pe urmă, miezul nopții a sunat, Anul vechi, ce-i plin de sagne, ostenit și detunat, Încărcat cu mii de grije, s-acufundă-n vecinicie; În loc d-amare suspinuri în giur sună armonie, Nu mai tremură pământul, mările s-a limpezit, Preste valul a lui Traian șepte Stele a răsărit, Anul giune, blând la față, având tâmple-ncununate. Noua viață ni-asigură și guvernul de dreptate. ...

 

Gheorghe Asachi - Broaștele care cer un împărat

Gheorghe Asachi - Broaştele care cer un împărat Broaștele care cer un împărat de Gheorghe Asachi Nevrând broaștele s-asculte De guvernul democrat, De la Zevs, cu strigări multe, Au cerut un împărat. Zevs, ce-i zân îndurător, Le-au trimes un domnitori Pacinic, drept, cu blândă fire, Încât altul nicăire Niciodată s-au văzut. Dar din ceri când au căzut, Au sunat așa de foarte, Încât neamul cel broscos, Bolând mult și mai fricos, Pin coșor, glodoase boarte Tupil s-au acufundat Și timp mult n-au cutezat De-a scoate un cap afară, Să facă conțert de sară. Suveranul îns-acel Pe care l-au socotit Că-i vun urieș cumplit Ram au fost d-un copăcel. Despre acesta mare teamă Avea broasca care-ntăi Au ieșit să iaie samă Și să deie semn l-ai săi. Dar abia de ramu-ncet Tremurând s-au propiet, Iacă ș-alta vine-n urmă, După ea întreaga turmă. Apoi nu pre târzior Tot acel broscos popor Așa bine s-au deprins La fireasca bunătate, Încât sărea, înadins Împăratului pe spate. Păzind al său caractir, Toate sufere-acel Sir. Însă broaștele rebele, Neastâmpărate, rele, Cătră Zevs iar au strigat: ...

 

Gheorghe Asachi - Convorbire nopturnă

Gheorghe Asachi - Convorbire nopturnă Convorbire nopturnă de Gheorghe Asachi Când natura dormitează în tuneric cufundată, Când tac toate, numai grija priveghează-n a me minte. Deseori vorbesc cu Tine, ale lumilor părinte, Ce în ceri și-n al meu cuget ești de față totodată. Împetritul ce în sânu-mi văzu barbara săgeată A fugit, iar omul cel bun, de m-a plâns, păși-nainte. Numai tu, duioase foarte, auzi lângede-mi cuvinte, Înțălegi secret suspinul ș-întinzi mâna îndurată. Deseori cred fiii lumei că-ntristările-mi profunde Numai de l-a mele patimi, din ambiție derează, Precum valuri întărtate se înform din line unde. Amar! Mult mai grea fortună împregiurul meu domnează, Ce amenință a patriei viitorul s-acufunde, Dacă Tu, o, îndurate, neputinței nu-i fi

 

Gheorghe Asachi - Desacii

Gheorghe Asachi - Desacii Desacii de Gheorghe Asachi Fabulă Chemă Gioe dineoară Ca din toată împărăție Cel ce umblă,-noată, zboară, Înaintea lui să vie, Să-i zică de-i mulțămit Precum firea l-au urzit, Că-are scop ca toate trepte Dup-un nou calup să-ndrepte Tu, momițo, vino-ntăi! Între tine și ai tăi Fă o dreaptă asemănare, Cine vro meteahnă are? După o tumbă ce-au făcut, Momița au început: Decât mine în toată lume Nu e nime mai lăudat La talent, la spirit, la nume, Nici e mai frumos format. Umblu-n patru și în două, Eu scornesc tot modă nouă, Și al meu chip frumușel Omului au fost model. Însă ursul, unchiul meu, Este urât și nătărău, Și cu minte numa ar fi Când pre mult nu s-ar mândri. Ursul care apoi vine Foarte-i mulțămit cu sine I se pare, după modă, Pe elefant a-l reforma, A-l lungi puțin la coadă Și urechea a-i mai scurta. Elefantul, ce se știe Că e plin de-nțelepție, Critică pe-a mării chit Că mult pește au înghițit. De altă parte o furnică, Ce ...

 

Gheorghe Asachi - Erostrat

... Gheorghe Asachi - Erostrat Erostrat de Gheorghe Asachi Era seară și-ntre nouri soarele s-acufunda, Când din Efes tot poporul de la giocuri se-nturna; Cuprins încă de plăcerea a priveleștei frumoase, Vorovea despre minunea luptelor mult maiestroase ...

 

Gheorghe Asachi - Meditație

Gheorghe Asachi - Meditaţie Meditație de Gheorghe Asachi Dacă soarele acufundă în ochean a sa făclie, Pe munte m-așez, la umbra învechitului stejar, Și duioasa a me privală o preumbl pe-astă câmpie Din a căria felurime mii de zugrăveli răsar. Râul dincoace răsună cu spumoase unde înalbite, Ce-ntre maluri înfloriți șărpind fuge împregiur, Lacul dincolo întinde a sale ape adormite Sau al sării ste răsare din a ceriului azur. De păduri posomorâte acea culm-încununată S-aurează încă de raze ce lucesc din a lor tron, Ș-amu carul cel de abur din umră întunecată Să ridică ș-înalbează geana a lui horizon. De-altă parte acea tăcere și văzduhul să dispică De sunet melanholiii călăuz lui călător, Ș-amorțitul clopot iarăș din zidire acea gotică Sara al său conțert adauge spre uietul muritor. Dar acestor zugrăvele în inima me împietrită Toate haruri și plăcere au încheiet a mele sorți. Privesc lume ce o asamăn cu o umbră rătăcită, Căci a viețuirei soare nu încălzește pe-acei morți. În zădar din munte în munte eu preumbl a ...

 

Mihai Eminescu - Tăceți! Cearta amuțească...

Mihai Eminescu - Tăceţi! Cearta amuţească... Tăceți! Cearta amuțească... de Mihai Eminescu Tăceți! Cearta amuțească ­ E-o oră grea și mare, Aripele ei negre în ceruri se întind, Astfel lumea-amuțește la-ntunecări solare, Astfel marea-amuțește, vulcane când s-aprind; Când prin a vieții visuri ­ oștiri de nori ­ apare A morții umbră slabă cu coasa de argint Tăceți! Cum tace-n spaimă a Nordului popor Când evul asfințește și dumnezeii mor. Aduceți-vă aminte de-acele nalte poze De frunțile-n lumină a vechilor profeți; Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur și roze Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreț Și-n fruntea unui popol ­ pierdut în chin ­ e Mose, Și sufletul lui mare, adânc și îndrăzneț, Prevede că în sânul pierdutului popor E viitorul lumei ș-al ei mântuitor. El n-a văzut pământul promisiei divine, Viața lui se stinse în munții slabi și suri, Corpul i-l poartă-ntregul pustiu fără de fine, O ginte-ntreagă poartă a lui învățături. Ca-nmormântată-n secoli, cenușa lui rămâne, Dar spiritu-i sfăramă înalții, vechii muri De Iericho ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...