Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: AFUNDA

  Vezi și:AFUNDAT, IMERSIUNE, SOCLU ... Mai multe din DEX...

AFUND - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

AFÚND, -Ă, afunzi, -de, adj., adv. 1. Adj. Adânc. ** (Substantivat, n.) Adâncime (2). 2. Adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe; adânc. * Expr. A (se) da afund = a (se) cufunda într-o apă. (Reg.) A dormi afund = a dormi profund, adânc. - A^3 + fund.

Sursa : DEX '98

 

AFÚND adj., s. 1. adj. v. adânc. 2. s. v. adânc. 3. s. adânc, adâncime, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În \~ul pământului.)

Sursa : sinonime

 

afúnd adj. m., pl. afúnzi; f. sg. afúndă, pl. afúnde

Sursa : ortografic

 

afúnd s. n., pl. afúnduri

Sursa : ortografic

 

AFÚND^3 \~uri n. Loc ascuns, depărtat. \~ în pădure. /a + fund

Sursa : NODEX

 

AFÚN//D^2 \~dă (\~zi, \~de) Care are fundul depărtat (mult) de suprafață; adânc. Apă \~dă. /a + fund

Sursa : NODEX

 

AFÚND^1 adv. Cu intensitate; adânc; tare; greu. A dormi \~. /a + fund

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruAFUND

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 44 pentruAFUND.

Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeț

Emil Gârleanu - Ochiul lui Turculeţ Ochiul lui Turculeț de Emil Gârleanu Prietenul mă dojeni: — Pentru ce stai de o bucată de vreme atât de posomorât? Nu mă simțeam tocmai bine; i-am răspuns: — Sunt cam bolnav. — Mofturi! Ți-a intrat în cap, ca la babe, că ești bolnav, și-o ții morțiș. Privește frumusețea dimprejurul tău și-o să vezi cum te însănătoșezi. Ești doar poet! Intram cu trăsura printre lanuri de rapiță; un vânt ușor legăna floarea galbenă, aurită în revărsarea celor dintâi raze ale soarelui. Pe margini, în zări, pădurile rămâneau în urmă, albăstrii, păreau că lunecă una după alta, pe fața cerului, ca niște nori. Câte un ciocârlan se ridica deodată, din fața calului, și zbura pe o parte, ciripind ascuțit. Priveliștea îmi întări puțin sufletul. — Ei, și ce ai? mă întrebă batjocoritor prietenul. — Mă cam doare capul. Prietenul ridică puțin sprâncenele, zâmbi în colțul buzelor și suspină prelung. — Ei, dragul meu, zise dânsul, ce păcat că nu se poate înlocui și capul, ca ochiul lui Gavrilă Turculeț! Îi cunoșteam de mult meșteșugul de povestitor. Întâmplarea cu ochiul lui Turculeț trebuie să aibă hazul ei, mi-am zis, ...

 

Alecu Donici - Două mance și un copil

Alecu Donici - Două mance şi un copil Două mance și un copil de Alecu Donici În vremile trecute o jupâneasă mare Născu un făt-frumos. Copilul cât se poate era de sănătos; Dar pentru ca să aibă mai bună căutare, Cucoana două mance pe lângă dâns' ținea Și singură-l hrănea. Cu astfel de mijloace credea pe-atunci oricare Că pruncul va ajunge un urieș sub soare. El însă deodată trăia mai mult sugând, Căci mancele și muma mi-l îndopau pe rând, Încât după o vreme așa îl ghiftuise, Că copilașul gingaș de tot se bolnăvise. Mai-mai era să moară, dar soarta l-au scutit. Iar într-o zi când muma de-acasă au lipsit, Lăsând femei și mance de cuconaș să cate, Ca prin un farmec ele se-mprăștiară toate, Și, rămânând copilul în leagăn singurel, Se răsturnă din el... Chiu, țipete prin casă se auzeau de-ndată. Boierul, supărat, Veni să vază singur pe prunc cu capul spart. El într-o plecare pe gânduri afundat, Rosti așa cuvinte: "Că mance de prisos, Oricum, și-n orice stare, n-aduc vreun

 

Alexandru Macedonski - Răspuns la câțiva critici

Alexandru Macedonski - Răspuns la câţiva critici Răspuns la câțiva critici de Alexandru Macedonski (Fragment) Nu pot să zbor cu voi pe-o rază... Mi-e frică luna să nu cază,     Să ne turtească împreună, Că-n Iadul cel de grozăvie Am merge în tovărășie,     Ș-atuncea: Noapte bună! Dar dintr-a mea junie dusă În întristarea mea nespusă     Mai am pe neașteptate Ca să-mpletesc încă ghirlante Pe fruntea sfintelor amante     Un șir de foi uscate! Voi preferați în lăcrămioare Ca într-o baie răcoritoare     Să v-afundați până la gât, Ș-astfel din apa lor căldicică Să dați afară o cărticică     Bună de leacuri și de urât. Ei! Zău!... Voi poate c-aveți dreptate Și puteți plânge, în libertate, Dureri pe care nu le-ați simțit! Le puteți pune și pe hârtie... Lumii ce-i pasă?... Ce-mi pasă mie?... Nu vă voi spune ce-am suferit! Marturi zadarnici nu vă voi face A suferinții care-n piept zace, Adevărata durere tace! Și-ascunde fața și plânge-n umbră, O știe numai noaptea cea sumbră, Care-o-nvelește ca-ntr-o manta! Încât de visuri, vă cer iertare, Nu pot să umblu pe nori ...

 

Alphonse de Lamartine - Lacul (Lamartine)

Alphonse de Lamartine - Lacul (Lamartine) Lacul de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1830 Astfel tot la țărmuri nouă împinși calea ne-ncetată, Duși către vecinica noapte, înapoi făr-a veni, În oceanul de vârste noi nu vom putea vrodată O zi ancora-a-ntări? O, lac! abia-și sfârși anul drumul ce iar și-l gătește, Ș-aproape de drage valuri unde ea era-a veni, Pe piatra unde-ai văzut-o, aci, iată, mă privește, Viu singur a...m-odihni! Astfel tu mugeai în gemăt sub aste stânci afundate, Astfel vântul a ta spumă pe picioare-i arunca Și te sfărâmai tot astfel sub coastele-ți deșirate, Unda-ți plesnind se vărsa. Ti-aduci aminte-ntr-o seară când noi pluteam în tăcere Și n-auzeam de departe pe undă, sub cer lucios, Decât sunetul lopeții ce despica cu plăcere Valul tău armonios? Când, un glas străin cu totul pe tăcere, fără veste, Dintr-un țărm ce-aducea farmec începu a deștepta. Unda stătu să asculte, și glasul ce scump îmi este Cu-aste vorbe răsuna: "O, vreme, oprește-ți zborul! ceasuri blânde,- ...

 

Constantin Negruzzi - Idilie

Constantin Negruzzi - Idilie Idilie de Constantin Negruzzi (Satirii) Alcătuită de Constantin Negruzzi în 1824 Întru o dimineață a unii zile de vară când de abia începusă auritile zori a să răvărsa pe orizonul cel ca porfira și când roua dimineții răcorĂ© atmosfera ce aprinsă de arsițile soarelui, când toate pasărelile împreunĂ¡ frumoasăli lor glasuri spre a alcătui o armonie dulce de cântări spre lauda zâditoriului și când florile aceli de multe feliuri aducĂ© un miros plăcut, unde voi mai afla un așa frumos loc? (zice un satir cari duce în latile lui spate un mari burduf plin de must și suptsuoară o cupă și un bucium), unde un așa loc! (adaogĂ© el, căutând împregiurul lui) aice, iarbă verdi, aice răcoritoare umbră supt acești mari stejari, și ce aer minunat! De pe costișa aceasta privăsc cu dulceață pe vali oile pășunând în sunetul fluierului păstoresc. Iată și izvor cu o apă mai limpide și mai curată decât cristalul, aice am și acest rădiu prin cari razile soarelui nu pot răzbate, of! Aice voi șâdĂ©. Zâcând aceste cuvinte, au pus gios burdufu și poamile ci le culesăsă, după aceea turnând, be must, binecuvântând ...

 

Emil Gârleanu - Părăsită

Emil Gârleanu - Părăsită Părăsită de Emil Gârleanu Lui Ilarie Chendi Singură! În tot cuprinsul câmpului larg, dânsa nu se zărea decât numai când vântul culca ierburile înalte, și ea rămânea în picioare, albă cum e laptele, cu coama împrăștiată peste ochii orbi, cu coada lungă, încolăcită de-a lungul picioarelor subțiri. Venea dimineața în urma hergheliei întregi, la pas, ascultând de departe clinchetul clopoțelului de argint de la gâtul calului care, nu demult încă, se ținuse pe urmele ei. Pe rând, clopoțelul a trecut la toți mânjii ei, cei mai frumoși de prin ținuturile acelea. Pe doi dintre dânșii îi ținea minte încă, pe ceilalți îi hrănise, îi alintase cu botul ei catifelat, îi simțise lângă dânsa, dar nu-i văzuse niciodată. Într-o seară, după o ploaie groaznică, se îmbolnăvise; scăpase cu viață, dar își pierduse vederea. Simțea căldura soarelui, mirosea câmpul, dar lumina nu mai era nicăieri. A fost groaznică cea dintâi noapte. Înăuntrul grajdului se făcu deodată parcă și mai întuneric. Ieslea era în față, odinioară o mai zărise, așa ca prin sită, și peste o clipă se șterse dinaintea ei. Deasupra capului era fereastra; ridică ochii și stete așa ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Lacul (Lamartine)

Ion Heliade Rădulescu - Lacul (Lamartine) Lacul de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1830 Astfel tot la țărmuri nouă împinși calea ne-ncetată, Duși către vecinica noapte, înapoi făr-a veni, În oceanul de vârste noi nu vom putea vrodată O zi ancora-a-ntări? O, lac! abia-și sfârși anul drumul ce iar și-l gătește, Ș-aproape de drage valuri unde ea era-a veni, Pe piatra unde-ai văzut-o, aci, iată, mă privește, Viu singur a...m-odihni! Astfel tu mugeai în gemăt sub aste stânci afundate, Astfel vântul a ta spumă pe picioare-i arunca Și te sfărâmai tot astfel sub coastele-ți deșirate, Unda-ți plesnind se vărsa. Ti-aduci aminte-ntr-o seară când noi pluteam în tăcere Și n-auzeam de departe pe undă, sub cer lucios, Decât sunetul lopeții ce despica cu plăcere Valul tău armonios? Când, un glas străin cu totul pe tăcere, fără veste, Dintr-un țărm ce-aducea farmec începu a deștepta. Unda stătu să asculte, și glasul ce scump îmi este Cu-aste vorbe răsuna: "O, vreme, oprește-ți zborul! ceasuri blânde,- ...

 

Ion Luca Caragiale - Reacțiunea

Ion Luca Caragiale - Reacţiunea Reacțiunea de Ion Luca Caragiale De geaba - eu sunt nemulțumit. Încă o iluziune pierdută! încă o legendă, pe care mi-a distrus-o vremea și școala noastră modernă: Reacțiunea! Ce era Reacțiunea! Un monstru odios, eminamente anti-patriotic, anti-național, anti-liberal, - o Plevnă internă! Ea desprețuia, batjocorea, strivea, trăda, sugruma poporul, și apoi tot ea îl exploata sistematic. Vrăjmașă jurată a libertăților publice, a Constituțiunii și a tutulor instituțiunilor, ea înneca mai întâi și apoi scălda țara în sânge. Era neagră; avea sute de capete ca hidra și mii de ghiare de vampir; fugea de lumină și lucra la întuneric, fără să aibă vreodată curajul opiniilor sale, și complota cu străinii contra Românismului. Uneori, ea își înfigea adânc ghiarele în costele Națiunii și, odată călare pe pradă, sugea cu lăcomie sângele și sudoarea poporului-martir; alteori, înfigea în sânul României un cuțit până'n prăsele și cadavrul ei sângerând îl arunca la picioarele comitelui Andrassy! Era în fine oribilă și hidoasă. Dar, pe lângă atâtea grozăvii, avea și o mare calitate: închipuirea ei era sprijinul cel mai positiv al patriotismului și liberalismului meu. Când aceste sentimente, ...

 

Mihai Eminescu - Dumnezeu și om

Mihai Eminescu - Dumnezeu şi om Dumnezeu și om de Mihai Eminescu Cărții vechi, roase de molii, cu păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne. Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine. Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții zbor de foc cutezător... Pe când mâna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenuncheată, muma ta stătea-n uimire, Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne. În pădurile antice ale Indiei cea mare, Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine, Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine Închinând înțelepciunei viața lor cea trecătoare. Dar un mag bătrân ca lumea îi adună și le spune C-un nou gând ...

 

Vasile Alecsandri - Strigoiul

Vasile Alecsandri - Strigoiul Strigoiul de Vasile Alecsandri În prăpastia cea mare, Unde vântul cu turbare Suflă trist, înfricoșat, Vezi o cruce dărâmată Ce de vânt e clătinată, Clătinată ne-ncetat? Împrejur iarba nu crește Și pe dânsa nu-și oprește Nici o pasăre-al ei zbor; Că sub dânsa-n orice vreme Cu durere jalnic geme, Geme-un glas îngrozitor. Când e noapte fără stele, Mii de flăcări albăstrele Se văd tainic fluturând, Și prin ele crunt deodată O fantasmă se arată, Se arată blestemând. Călător nenorocite, Fugi de-acele căi pocite De ți-e calul de bun soi, Că-n mormântul fără pace Și sub cruce-acolo zace, Zace singur un strigoi! * Într-o noapte-ntunecată Dulce șoaptă-namorată Prin văzduh încet zbura. Două umbre sta în vale, Ce, cuprinse-n dulce jale, Amor vecinic își jura. Iar pe-o culme-n depărtare Se vedea mișcând la zare Un cal alb, copil de vânt; Coamele-i erau zburlite, Ș-a lui sprintene copite Săpau urme pe pământ. Nu te duce, nu, bădiță! (Zicea blânda copiliță Cu ochi plânși, cu glas pătruns) Ah! te jur pe sfânta cruce! Stai cu mine, nu te duce... Dar voinicul ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Odinioară

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Odinioară Odinioară de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Lui George Radu Golescu Anii trec așa de repede, că nu-ți dai seama când și cum cutare flăcău, rotar ori grânar, s-a schimbat în moș cutare, de unde și până unde un bujor de fată, să o fi sorbit într-o lingură cu apă de dragă ce-ți era, să te pomenești cu ea zbârcită, cărunțită, apoi albă-colilie. Așa curge vremea, și pe noi nu ne lasă în urmă, ci ne târăște cu ea până la hotarul vieții. Ne așează frumușel pe două scânduri, ne întinde pe deasupra o pânză albă cu cruce în mijloc, ne stropește cu vin și cu untdelemn. Bulgării și țărâna cad și astupă. Și tot vremea din mușuroi face neteziș, surpă crucea de la cap, bătătorește locul și acoperă cu bălării cel din urmă locaș al nostru. Ei, câte se duc cu zilele și ce triste minuni ni se arată de ieri până azi! Câte ne mai așteaptă de azi până mâine! În curtea bisericilor vechi, cruci de piatră și de lemn, uneori câte două-trei în același cuib, umbrite de vișini și de pruni. Rămâi pe gânduri. Parc-ai ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruAFUND

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentruAFUND.

Ieremia Capitol 38

Ieremia Capitol 38 Ieremia 37 Ieremia Capitol 38 1 Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iucal, fiul lui Șelemia, și Pașhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele, pe cari le spunea Ieremia întregului popor, zicînd: 2 ,,Așa vorbește Domnul: ,Cine va rămînea în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieși și se va duce la Haldei, va scăpa cu viață, va avea ca pradă viața lui, și va trăi. 3 Așa vorbește Domnul: ,Cetatea aceasta va fi dată în mîna oștirii împăratului Babilonului, și o va lua!` 4 Atunci căpeteniile au zis împăratului: ,Omul acesta ar trebui omorît! Căci moaie inima oamenilor de război cari au mai rămas în cetatea aceasta, și a întregului popor, ținîndu-le asemenea cuvîntări; omul acesta nu urmărește binele poporului acestuia, și nu -i vrea de cît nenorocirea.`` 5 Împăratul Zedechia a răspuns: ,,Iată -l că este în mînile voastre; căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!`` 6 Atunci ei au luat pe Ieremia, și l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniței, și au pogorît în ea pe Ieremia cu funii. ...

 

Exodul Capitol 15

Exodul Capitol 15 Exodul 14 Exodul Capitol 15 1 Atunci Moise și copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: ,,Voi cînta Domnului, căci Și -a arătat slava: A năpustit în mare pe cal și pe călăreț. 2 Domnul este tăria mea și temeiul cîntărilor mele de laudă: El m`a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări. 3 Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul. 4 El a aruncat în mare carăle lui Faraon și oastea lui; Luptătorii lui aleși au fost înghițiți în marea Roșie. 5 I-au acoperit valurile, Și s`au pogorît în fundul apelor, ca o piatră. 6 Dreapta Ta, Doamne, și -a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași. 7 Prin mărimea măreției Tale, Tu trîntești la pămînt pe vrăjmașii Tăi; Îți deslănțuiești mînia, Și ea -i mistuie ca pe o trestie. 8 La suflarea nărilor Tale, s`au îngrămădit apele, S`au ridicat talazurile ca un zid, Și s`au închegat valurile în mijlocul mării. 9 Vrăjmașul ...

 

Osea Capitol 9

Osea Capitol 9 Osea 8 Osea Capitol 9 1 Nu te bucura Israele, nu te veseli, ca popoarele, pentrucă ai curvit, părăsind pe Domnul, pentru că ai iubit o plată necurată în toate ariile cu grîu! 2 Aria și teascul nu -i vor hrăni, și mustul le va lipsi. 3 Nu vor rămînea în țara Domnului; ci Efraim se va întoarce în Egipt, și vor mînca în Asiria mîncări necurate. 4 Nu vor aduce Domnului vin ca jertfă de băutură: căci nu -I vor fi plăcute. Pînea lor le va fi ca o pîne de jale; toți ceice vor mînca din ea, se vor face necurați; căci pînea lor va fi numai pentru ei, nu va intra în Casa Domnului! 5 Ce veți face în zilele de praznic, la sărbătorilor Domnului? 6 Căci iată că ei pleacă din pricina pustiirii; Egiptul îi va aduna, Moful le va da morminte; ce au mai scump, argintul lor, va fi prada mărăcinilor, și vor crește spinii în corturile lor. 7 Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii: Israel va vedea singur dacă proorocul este nebun, sau dacă omul însuflat aiurează. Și aceasta din pricina mărimii nelegiurilor și răzvrătirilor tale. 8 Efraim stă la ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruAFUND

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentruAFUND.

AFUNDAT

AFUNDÁT , - Ă , afundați , - te , adj . 1. Care a intrat adânc într - un lichid sau într - o materie moale , care e acoperit bine de un lichid sau de o materie moale . 2. ( Rar ) Foarte depărtat , abia

 

IMERSIUNE

IMERSIÚNE s . f . 1. Afundare parțială sau totală a unui corp într - un lichid ; stare a unui corp afundat într - un lichid . 2. Pătrundere a unui corp ceresc în conul de umbră al altui corp ceresc . [ Pr . : - si - u - . - Var . : imérsie s .

 

SOCLU

SÓCLU , socluri , s . n . 1. Suport sau postament ( din piatră ) care susține o coloană , o statuie etc . 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixează în dulie . 3. ( Geogr . ; în sintagma ) Soclu continental = zonă a uscatului , afundată cu pantă lină sub apele mării , până la adâncimea de 200 de