Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: ALTERA

  Vezi și:ALTERA, ALTERAȚIE, ALTERARE, ÎNĂCRI, ÎNĂCRIT, ÎNCINGE, ÎNCINS, ȚINE, ACRIT, ALTERABIL ... Mai multe din DEX...

ALTERAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ALTERÁT, -Ă, alterați, -te, adj. 1. (Despre materii organice) Descompus, stricat. 2. Denaturat, falsificat. 3. (Fon.; despre sunete) Schimbat, modificat. 4. (Muz.; despre sunete sau acorduri) Ridicat sau coborât cu un semiton sau două. - V. altera.

Sursa : DEX '98

 

Alteratnealterat

Sursa : antonime

 

ALTERÁT adj. 1. acrit, acru, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment \~.) 2. v. rânced. 3. acrit, brânzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte \~.) 4. v. poluat. 5. v. denaturat.

Sursa : sinonime

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruALTERAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentruALTERAT.

Ion Luca Caragiale - Cum stăm...

... dobrogeana între niște bande bulgare și oștirea noaslră. Iată ce știri primim din localitate, de la o persoană foarte serioasă, incapabilă de a altera adevărul: «Câteva cete de bulgari muncitori cu pașapoarte în regulă s-au prezintat la pichetul de la Ostrov pentru a trece granița ...

 

Ion Luca Caragiale - Cum stăm

... dobrogeana între niște bande bulgare și oștirea noaslră. Iată ce știri primim din localitate, de la o persoană foarte serioasă, incapabilă de a altera adevărul: «Câteva cete de bulgari muncitori cu pașapoarte în regulă s-au prezintat la pichetul de la Ostrov pentru a trece granița ...

 

Ion Luca Caragiale - Emulațiune

Ion Luca Caragiale - Emulaţiune Emulațiune de Ion Luca Caragiale Două zile întregi, 10 și 11 mai, vechea noastră cunoștință, d. Marius Chicoș Rostogan, pedagogul absolut, a urmărit cu cel mai viu interes, pas cu pas, pe elevii liceului „Traian" de la Severin, cari au fost aceea ce se numește le clou (cuiul) cu ocazia festivităților naționale în anul acesta. Prin multe emoțiuni a trecut ziua eminentul pedagog, și ceea ce vedea ziua nu-l lăsa să doarmă noaptea. Acel cui al sărbătorilor regale i-a rămas la inimă. După două zile de emoțiuni adânci și de gânduri înalte, după două nopți de insomnie, d. M. Ch. Rostogan intră vineri, 12 mai, dimineața, în clasă foarte posomorât. Se vede bine, după fizionomia și după mișcările eminentului profesor, că sufletul i-e încărcat. De ce, oare? Vom vedea îndată ce-l vom asculta. Cititorul știe, fără să mai alterăm modul normal de a scrie româneasca, micile particularități de pronunțare ale eroului nostru național-cultural. Profesorul intră, cum am zis, posomorât; se uită lung la școlari, clatină din cap considerându-i, apoi începe solemn. Să-l ascultăm cu atenția cuvenită. Profesorul: No!... care ...

 

Ion Luca Caragiale - Mici economii...

Ion Luca Caragiale - Mici economii... Mici economii... de Ion Luca Caragiale În ajunul lui sf. Dumitru, amicul meu Iancu Verigopolu stă înfipt în colțul otelului Continental, privind la trecători. Ne salutăm și intrăm în vorbă. Are frumos caracter amicul meu Verigopolu: totdeuna egal, fără a se lăsa alterat măcar de orice împrejurare; și mărturisesc drept că nu-l pot admira îndestul pentru aceasta. Dumneata, bunioară, ori eu, sau un altul, n-am fi în stare să ne înfigem în colțul otelului Continental pentru a privi la mișcarea de pe stradă, cu sângele rece al unei persoane absolut lipsite de grija zilei de mâne — în ce momente?... în ajunul lui sf. Dumitru... și când?... când am ști bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit, fără să știm de loc unde o fi casa-n care avem să ne transportăm calabalâcul. Dar pavajul de piatră rece ni s-ar părea desigur mai fierbinte decât smoala clocotită! ne-ar arde tălpile! am alerga nebunește, și nu ne-am putea astâmpăra până când nu am ști tot așa de bine unde vom ajunge mâne cu troacele noastre, pe cât știm de ...

 

Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu

Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu Despre ideologia lui Eminescu [1] de Paul Zarifopol Se acumulează, în sfârșit, studiile asupra operei lui Eminescu. Dl Cezar Papacostea cercetează urmele de filozofie antică; dl Murărașu, naționalismul; Cora Valescu, pesimismul; Iuliu Iura, mitul; iar acum în urmă, G. Călinescu, în primul volum consacrat Operei lui Eminescu, expune și examinează filozofia teoretică și practică a acestuia. Până se va scrie un referat amănunțit despre Eminescu. După ultimele publicații dăm aci câteva însemnări din lectura acestei din urmă, ca una ce tratează în cadru larg gândirea totală a părintelui literaturii noastre moderne. Cu scrisul său agreabil popular, Schopenhauer s-a interpus între Kant și mulțimea amatorilor de filozofie. Zeci de ani au mers așa lucrurile printre literații europeni cu ambiție de filozofie; sumedenie dintre aceștia au trăit și au scris în convingerea că mijlocul eminent pentru a cunoaște filozofia lui Kant este răsfoirea lui Schopenhauer. Doar acesta însuși se afirmă cu abilă naivitate ca porte-voix autentic al celui ce întemeiase idealismul critic. Firește, această modă dogmatică a trecut și pe la noi; și la noi s-a zis: Kant, adică Schopenhauer. ...

 

Nicolae Filimon - Impresiuni de la opera Favorita de Donizetti

Nicolae Filimon - Impresiuni de la opera Favorita de Donizetti Impresiuni de la opera Favorita de Donizetti, reprezentată în beneficiul d-lui G. Stigelli, primul tenore de Nicolae Filimon Abia apăru afișul teatral ce anunța reprezentarea operii Favorita pe scena teatrului nostru, și mulți din amatorii de muzică începură a-și face întrebarea daca opera anunțată este aceea pe care au scris-o Donizetti pentru Teatrul operii cei mari din Paris sau este vreo compozițiune ieșită din pana vreunui maestru fără reputațiune? Dar numele lui Donizetti se vedea de departe imprimat pe afiș și atesta că opera promisă este tocmai acea celebră compozițiune care de optsprezece ani încoace se bucură de cea mai mare favoare în lumea muzicală. Veni apoi întrebarea daca opera o să se cînte bine sau nu, daca punerea în scenă o să fie mai bine esecutată pe scenă decît cum este imprimată pe afiș și daca o să avem decorații noi și balet. „Dar astea nu se pot vedea decît la reprezentare“, răspunse unul dintre dînșii. „E necesariu ca să mergem la teatru să o vedem“, adăogă un altul. „Așadar, la teatru“, răspunseră toți deodată și se îndreptară ...

 

George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu

George Topîrceanu - Pe un volum de Eminescu Pe un volum de Eminescu de George Topîrceanu (Însemnări inedite și alte digresii cu privire la „arta nouăâ€� indigenă) S-a zic că, din punct de vedere artistic, opera poetică a lui Eminescu e imperfectă. Acei care cred astfel confundă perfecțiunea tehnică cu perfecțiunea artistică. Orice om inteligent, care a ținut o prozodie în mână, poate face versuri perfecte. Semnatarul acestor rânduri nu e poet. Totuși: Aseară, fix la ora 9, Trecând așa pe strada Nouă Sau poate Amzei — nu importă! M-am pomenit cu o escortă De oameni beți ca niște bestii Vorbind — pe lângă alte chestii — Că monoplanul n-are cârmă, Dar totuși dacă tragi de-o sârmă Virează scurt — și prin urmare Aici e lucru foarte mare! Toate rimele sunt bogate sau rare și vă desfid să găsiți o singură greșeală de ritm sau de măsură. Nu oricare om inteligent, însă, poate face versuri artistice (și cu atât mai puțin poezie ). Așadar, încă o dată, una e perfecțiunea tehnică și alta e perfecțiunea artistică. Ele se condiționează poate reciproc, dar nu se pot confunda. Eminescu a ...

 

Mihai Eminescu - Antropomorfism

Mihai Eminescu - Antropomorfism Antropomorfism de Mihai Eminescu În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt; Nu-i cucoș în toat-ograda, ce de-iubire căpiat S-urmărească insolenter inocenta ei junie. Ce cochetă e copila, cu ce grație ea îmblă? Și ce stele zugrăvește în nisip cu dulcea-i labă ­ O găină virtuoasă, o găină prea de treabă, Cu evlavie ea cată fire de-orz și coji de jimblă. Dară cine să admire a ei nuri și tinereță? Boul chior, ce vede numai jumeta din a lui paie? Ah! în inima-i fecioară simte-o tainică văpaie Pentru cucurigul dulce din cântări de dimineață. Pierde gustul de mâncare, scormolește, de ți-i milă, În pământ ca să găsească chipul cel dorit într-una, Sau se primblă visătoare, noaptea căutând în lună A lui umbră luminoasă ­ melancolica copilă! O găină-mbătrânită, venerabilă matroană, Ce demult e schivnicită de lumești deșertăciuni, Ea îi spune-ale ei taine, ca la raza-nțelepciunei Să găsească mângâiere pentru-a gândurilor goană. Iar călugărița veche, ce demult era iertată, Ce demult se dizvățase de plăcerile d-iubire, Ea ...

 

Urmuz - Fuchsiada

Urmuz - Fuchsiada Fuchsiada de Urmuz Poem eroico-erotic și muzical, în proză Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat ființă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naștere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând de loc ureche muzicală... După aceea Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect și după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl știe nimeni, ieși la suprafață și în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor așteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăți cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică și definitivă... Mai târziu, la pubertate - zice-se - îi mai crescu lui Fuchs și un ...

 

Titu Maiorescu - Din experiență

Titu Maiorescu - Din experienţă Din experiență de Titu Maiorescu Publicat în „Almanahul societății academice «România Jună»â€� din Viena (1888) De mult s-a zis, și s-a zis cu drept cuvânt, că lucrurile simple sunt cele mai grele de priceput și de primit; și această veche maximă rămâne din nefericire aplicabilă și în starea actuală a așa-numitei culturi, pe când, din contră, adevărata cultură nu va fi mai bine întemeiată decât în proporția restrângerii acelei maxime, adică atunci când lucrurile simple vor fi din ce în ce mai ușor înțelese și mai îndeobște primite. Confuzia ce domnește ast[...]n atâtea discuții publice și private de cel mai mare interes, confuzia, d. e., în politică, în educația tinerimii, în etică, în relațiile sociale, provine din starea înapoiată în care se află încă toate științele numite „biologice“, îndeosebi psihologia. Nu e vorbă, de învâțat se învață întruna psihologie (sau „știința sufletului“) în școalele publice; ea este chiar introdusă în licee, necum la universități. Dar ceea ce ni se dă aici drept știință este în cea mai mare parte o frazeologie lipsită de folos practic și în multe ...

 

Paul Zarifopol - Introduceri la ediția critică I.L. Caragiale, opere

Paul Zarifopol - Introduceri la ediţia critică I.L. Caragiale, opere Introducere [1] de Paul Zarifopol "Sunt vechi, domnilor" era vorba favorită a lui Caragiale, când se certa cu prietenii pentru idei, pentru idei de artă mai cu seamă. Părerea populară atribuie artiștilor ca atare un conservatism din naștere. Nu interesează aici să verificăm principiul acestei generalizări curente, ci numai întrucât acea coincidență e, în anume caz, evidentă, să căutăm a preciza condițiile în care ea se arată acolo. Caragiale avea un spirit de o rară mobilitate; prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se amuza. Totuși, e adevărat că simpatia lui pentru ceea ce e vechi, în artă cel puțin, era oarecum sistematică. Cred că acest conservatism ferm, care izbucnea numaidecât în dispreț agresiv pentru orice i se părea abatere obraznică și proastă de la adevărurile bine hotărâte, era, probabil, mai întâi un semn firesc al energiei unui talent care se simțea sigur pe ce apucase odată să știe și refuza cu superbă îndârjire orice i se părea măcar o umbră de obiecție la cele hotărâte ca bune și învățate ca atare. Era poate ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruALTERAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 43 pentruALTERAT.

ALTERA

ALTERÁ , alterez , vb . I . 1. Refl . și tranz . A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern ; a ( se ) descompune , a ( se ) strica . 2. Tranz . A denatura , a falsifica , a transforma . 3. Refl . ( Fon . ; despre sunete ) A se schimba , a se transforma . 4. Tranz . ( Muz . ) A ridica sau a coborî un sunet , un acord etc . cu un semiton sau două ( cu ajutorul diezilor , bemolilor

 

ALTERAȚIE

ALTERÁȚIE , alterații , s . f . Procedeu prin care se modifică , cu ajutorul unor semne convenționale , înălțimea sunetelor ; p . ext . semn pus înaintea unei note muzicale , care indică modificarea înălțimii unui sunet ;

 

ALTERARE

... ALTERÁRE , alterări , s . f . Acțiunea de a ( se ) altera și rezultatul ei . - V. altera

 

ÎNĂCRI

... ÎNĂCRÍ , înăcresc , vb . IV . Refl . și tranz . ( Pop . ) A ( se ) acri ; p . ext . a ( se ) strica , a ( se ) altera

 

ÎNĂCRIT

ÎNĂCRÍT , - Ă , înăcriți , - te , adj . Acrit ; p . ext . stricat , alterat . V.

 

ÎNCINGE

ÎNCÍNGE^2 , încíng , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( se ) înfășura peste mijloc cu o cingătoare , un brâu etc . 2. Tranz . și refl . A ( - și ) prinde o armă de mijlocul corpului ( eu o curea ) . 3. Tranz . Fig . A înconjura ( din toate părțile ) , a împresura . [ Perf . s . încinsei , part . încins ] ÎNCÍNGE^1 , încíng , vb . III . 1. Refl . ( Despre foc ) A arde cu flacără mare , a se aprinde bine . 2. Refl . și tranz . A ( se ) înfierbânta , a ( se ) încălzi tare . 3. Refl . ( Despre fân , cereale , făină etc . ) A începe să se altereze prin fermentare ; a se strica ; a se aprinde . [ Perf . s . încinsei , part .

 

ÎNCINS

ÎNCÍNS^3 , - Ă , încinși , - se , adj . 1. ( Despre oameni sau despre corpul lor ) Cu mijlocul cuprins într - o cingătoare . 2. ( Despre arme ) Prins , atârnat de cingătoare ; ( despre oameni ) cu arma prinsă la cingătoare . - ÎNCÍNS^2 , - Ă , încinși , - se , adj . 1. ( Despre foc ) Care arde cu flăcări mari , bine aprins . 2. ( Despre fân , cereale , făină etc . ) Care a început să fermenteze , stricat , alterat ; aprins ^2 , fermentat . - ÎNCÍNS^1 s . n . Faptul de a ( se ) încinge ^2 . - V. încinge ^

 

ȚINE

ȚÍNE , țin , vb . III . I. Tranz . 1. A avea ceva în mână ( sau în brațe etc . ) și a nu lăsa să scape . 2. A susține un obiect greu ( ridicat de la pământ ) și a nu - l lăsa să cadă . 3. A sprijini pe cineva să nu cadă . 4. A cuprinde , a purta , p . ext . a suporta . II. 1. Refl . A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva . 2. Refl . A fi prins sau fixat ușor de ceva , a fi legat prea slab de ceva . Se ținea numai într - un cui . 3. Refl . ( Cu determinări introduse prin prep . " de " sau " după " ) A merge în urma cuiva , pășind cât mai aproape de el și a nu - l părăsi nici o clipă ; p . ext . a fi mereu împreună cu cineva , a fi nelipsit de lângă cineva . 4. Refl . ( Cu determinări modale ) A urma unul după altul , a se înșirui . Automobilele se țineau lanț . 5. Refl . A se îndeletnici mult ( sau numai ) cu . . . , ...

 

ACRIT

ACRÍT , - Ă , acriți , - te , adj . 1. Care a devenit sau a fost făcut ( mai ) acru ^2 . 2. ( Despre alimente ) Alterat ,

 

ALTERABIL

ALTERÁBIL , - Ă , alterabili , - e , adj . ( Despre alimente , produse etc . ) Care se alterează ( 1 ) ușor . - După fr .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...