Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:OIȚĂ, ACTINIE, BREABĂN, FLOARE, PĂȘTIȚĂ ... Mai multe din DEX...

ANEMONĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ANEMÓNĂ, anemone, s.f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.; în sintagma) Anemonă-de-mare = actinie. - Din fr. anémone, lat. anemona.

Sursa : DEX '98

 

anemónă s. f., g.-d. art. anemónei; pl. anemóne

Sursa : ortografic

 

ANEMÓN//Ă \~e f. Plantă erbacee cu frunze păroase și cu flori mari de diferite culori, spontană sau cultivată ca plantă decorativă. / anémone, lat. anemona

Sursa : NODEX

 

ANEMÓNĂ s. f. 1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel. 2. ~-de-mare = actinie. (< fr. anémone, lat., gr. anemone)

Sursa : neoficial

 

ANEMÓNĂ s.f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete; (pop.) dedițel. * Anemonă de mare = actinie. [< fr. anémone, cf. it. anemone, lat. anemona].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruANEMONĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentruANEMONĂ.

Dimitrie Anghel - Cedrul

Dimitrie Anghel - Cedrul Cedrul de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 1088, 28 dec. 1911, p. 1. Majestuos își înalță fruntea, în ziua aceasta primăvăratecă și îndulcită de soare, bătrînul cedru din Grădina Plantelor și freamătă căutînd în zări neagra dungă a cocorilor, ce vin din țara lui. Străin și singur visează patriarhul la țara Libanului, unde praful de pe drumuri se ridică în pulbere de mărgean roș. Murmură așteptînd să-i răspundă o șoaptă de palmier, tace ascultînd surdul zgomot ce-l face rodul unui măslin în cădere, se cutremură cu tot frunzarul văzînd pe orizont cum trec norii deși, închipuind caravane. Anemone albe înstelează verzile mări de ierburi, crini uriași își scutură polenul în soare, miresme tari de roze vin să-i îmbete frunzarul. Vorbe străine însă răsună, și bietul patriarh amintindu-și că e în surgun își încetinează păinjenișul de rămurele, încremenește din nou rotunda-i umbră pe pămînt și tace. Placa înfierbîntată de soare, ce o poartă pe trunchi, cu inscripția anului cînd a fost smuls din pămîntul țării lui și peste care se înclină curiozitatea trecătorilor, îl arde ca un stigmat... Cercuri rotunde, ca undele unor vibrații, i-au pornit ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruANEMONĂ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentruANEMONĂ.

OIȚĂ

OÍȚĂ , oițe , s . f . 1. Diminutiv al lui oaie ; oișoară , oițică . 2. ( La pl . ) Numele a trei plante erbacee : a ) plantă cu flori mari , albe sau trandafirii , mătăsoase și cu fructele argintii , păroase ( Anemone silvestris ) ; b ) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară ( Anemone narcissiflora ) ; c ) floarea - Paștelui . - Oaie + suf . -

 

ACTINIE

... actinii , s . f . Animal de mare din încrengătura celenteratelor , fixat pe stânci , variat colorat , cu aspect de floare și cu orificiul bucal înconjurat de tentacule ; anemonă

 

BREABĂN

BREÁBĂN , brebeni , s . m . ( Bot . ; reg . ) 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor , cu flori roșii reunite în raceme și cu rizom acoperit cu solzi ( Dentaria glandulosa ) . 2. Brebenel . 3. Nume dat mai multor specii de anemone . - Et .

 

FLOARE

FLOÁRE , flori , s . f . I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată . 2. Orice plantă ( erbacee ) care face flori ( I 1 ) colorate . 3. Compuse : floarea - soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu floare mare , galbenă , îndreptată spre soare , cultivată pentru semințele ei oleaginoase ; sora - soarelui ( Helianthus annuus ) ; ( reg . ) floarea - brumei = brândușă ; ( reg . ) floare - domnească = a ) garoafă ; b ) garofiță - de - munte ; floare - de - colț sau floarea - reginei , floarea - doamnei = mică plantă erbacee , cu frunzele albicioase , pufoase și ascuțite , dispuse în jurul inflorescenței , care crește pe crestele stâncoase ale munților ; albumeală , albumiță , edelvais ( Leontopodium alpinum ) ; floare - de - leac = plantă cu flori galbene - aurii , cultivată ca plantă decorativă ( Ranunculus repens ) ; floarea - Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare , de culoare albă sau roz ( Anemona nemorosa ) ; flori - de - paie = plantă originară din Australia , cu flori dispuse în capitule de diferite culori , care par uscate ca paiele ; imortele ( Helichrysum bracteatum ) . II. P . anal . 1. Desen , broderie , cusătură în formă de floare ( I 1 ) . 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului , a laptelui acru etc . 3. ( ...

 

PĂȘTIȚĂ

PĂȘTÍȚĂ , păștițe , s . f . Plantă erbacee mică , cu una sau cu două flori galbene - aurii , acoperite pe dinafară cu peri moi ; păscuță , floarea - paștilor ( Anemone ranunculoides ) . - Paști + suf . -