Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ȚURCAN, ÎNĂSPRI, ȚEPOȘICĂ, ASPERITATE, ASPRIU, SCORȚOS, ÎMBĂȚOȘA, ÎNĂSPRIT, ÎNCRUNTA, ÎNCRUNTAT ... Mai multe din DEX...

ASPRU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÁSPRU^1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulație în țările române începând din sec. XV. - Din ngr. áspron.

Sursa : DEX '98

 

ÁSPRU, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă care la pipăit o senzație specifică, neplăcută. ** (Despre fire de păr) tare și țepos. ** (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robie. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtarea aspră. - Lat. asper.

Sursa : DEX '98

 

Asprublând, moale

Sursa : antonime

 

ÁSPRU adj., adv. 1. adj. scorțos, zgrunțuros, (rar) grunzuros, zgrunțuit, (livr.) rugos. (O suprafață \~.) 2. adj. v. înăsprit. 3. adj., adv. v. rău. 4. adj. brutal, câinesc, câinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare \~.) 5. adj. răstit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbește cu un ton \~.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe \~.) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsă \~.) 8. adj. v. riguros. 9. adj. v. înverșunat. 10. adj. aprig, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleștat. (O bătălie \~.) 11. adj. v. auster. 12. adj. greu, (fig.) câinesc, câinos. (O vreme \~.)

Sursa : sinonime

 

ÁSPRU adj. v. anevoios, auster, dificil, grav, greu, sever, sobru.

Sursa : sinonime

 

áspru adj. m., pl. áspri; f. sg. áspră, pl. áspre

Sursa : ortografic

 

áspru s. m., pl. áspri, art. ásprii

Sursa : ortografic

 

ÁSPR//U^2 \~i m. Monedă turcească care a circulat și în țările române în sec. XV-XIX. [Sil. as-pru] /áspron

Sursa : NODEX

 

ÁSPR//U^1 \~ă (\~i, \~e) 1) Care are suprafața zgrunțuroasă; cu asperități. 2) (despre perii, păr etc.) Care are firele tari, țepoase. 3) (despre apă) Care conține săruri peste limita admisă; dur. 4) (despre făină) Care nu este măcinată mărunt. 5) Care se suportă greu; care întrece măsură obișnuită. Ger \~. Vânt \~. 6) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; fără indulgență; dur; exigent; sever. [Sil. as-pru] /<lat. asper

Sursa : NODEX

 

áspru (-ră), adj. - 1. Tare, dur (în sens propriu și figurat). - 2. (Adv.) Cu asprime. - Mr., megl. aspru. Lat. asper (Puşcariu 146; Candrea-Dens., 191; REW 768; DAR); cf. alb. aspëre, it. aspro, prov., cat. aspre, fr. âpre, sp., port. áspero. Cf. dubletul următor. Der. aspreală, s.f. (asprime, duritate); aspri, vb. (a face devină aspru); asprime, s.f. (proprietatea de fi aspru); aspriu, adj. (fără gust, insipid); înăspri, vb. (a face devină aspru, încordat).

Sursa : etimologic

 

áspru (-ri), s.m. - Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările romîne, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. - Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ??????, din lat. asper, cf. bg. aspr?. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ASPRU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 329 pentru ASPRU.

Mateiu Caragiale - Aspra

Mateiu Caragiale - Aspra Aspra de Mateiu Caragiale Nimic nu o-mblânzește, nimic nu o-ncovoaie, Ani are peste sută și multe-a pătimit: Tot neamu-i, soțul, fiii, de sabie-au pierit, Dar n-a putut durerea s-o frângă, nici s-o-nmoaie. Și fără preget luptă, împilă și jupoaie; Ea taie-n carne vie și sufletu-i cernit Cu toată răzbunarea e tot nemulțumit - Așa cumplit o arde năprasnica văpaie A urii. Iar când noaptea l-a candelii lumină Bătrâna ce veghează, stingheră și haină, Trecutul răscolește, din ochi îi dau scântei. Nu plânge, dar veninul o-nnăbușe, greu geme, Afară urlă vântul și peste capul ei Pogoară stoluri negre de groaznice

 

Alexei Mateevici - Iuda

Alexei Mateevici - Iuda Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I Hristos se roagă. Sânge cade Din fruntea lui în picături Pentru a lumii răutate, A omului păcate, uri. Dumnezeiasca-nsuflețire Îi arde-n ochii Lui senini, Și cu o jalnică zâmbire El rabdă-a crucii chinuire, Cununa aspră cea de spini. Pe lângă cruce stau în roată Mulțimi de oameni. Uneori Întunecata, oarba gloată, De râs bufnește mișcător, Și nu pricepe, nu gândește, Pe Cine îl obijduiește Cu râsul batjocoritor, Ce a făcut El, de la chin Ca pe un rău L-a osândit? Și ce vrăjmaș de ură plin La Dumnezeu s-a îndârjit? Cu-a dragostei învățătură El blând, în lume a intrat, A pătimit și s-a rugat; Iar lumea în nespusă ură Cu sângele Lui s-a pătat. II Sfârșitu-s-a! O noapte blândă Ardea-n albastre înălțimi, Ea lumina cetatea sfântă Și largile împrejurimi. Lumina lunii gânditoare Când s-ascundea în nourași, Când s-aprindea tremurătoare Deasupra sfântului ...

 

Ion Luca Caragiale - Justiție

... dai cu tifla! Prev. (vesel): Bravos, domn' judecător! ai văzut și dumneatale acușica ce pramatie e dumneei? Jud.: Nu-ți permit să fii necuviincios aici!... (aspru) M-ai înțeles? Leanca (veselă): Hahaha! bravos, domn' judecător!... să spuie ce comerț învârtește... Jud. (mai aspru): Taci, că te dau afară! Prev.: Hahahaha! Brav... Jud. (foarte aspru): Răspunde! ce comerț faci d-ta? Prev.: Am fost zugrav de case român, domn' judecător... Dac-am văzut că mă omoară concurența străinilor, am deschis ...

 

Alecu Donici - Bărbatul cu trei femei

... cu trei femei de Alecu Donici Un om poznaș au fost schimbat Vro trei femei cu cununii, Fiind tustrele încă vii. Dar acolo era un aspru împărat, La care, cum au mers asemene știință, Au și găsit de cuviință Ca pentru așa faptă, Pe om să-l dea sub judecată; Iar ...

 

Andrei Mureșanu - Eremitul din Carpați

... verice palisade, Să-și afle numai scopul de-a merge pe picior. Popoare sugrumate se luptă cu tărie A rumpe jugul aspru și mult apăsător; Prin aste însă cheamă asupră-și o mânie A celor ce le-apasă, și-n urmă-s prada lor. Ma ...

 

George Topîrceanu - Pruncul

George Topîrceanu - Pruncul Pruncul de George Topîrceanu Un văl de ceață albă și subțire, Ca un lințoliu străveziu de mort, Înconjura biserica bătrână. Și-n dimineața zilei de aprile Simțeai plutind în aer, pretundindeni, Fiori, adânci fiori de fericire, — Prinosul larg al firii, când pământul În mii de forme dăruie luminii Belșugul lui puternic de viață... Pluteau spre cer miresme-ngemănate Căci liliacul tânăr înflorise Și crengi plecate ascundeau în umbră Mănunchiuri de sfioase viorele. Și-n dimineața zilei de aprile Vedeai cum stă încremenită gloată De muncitori și de femei tăcute Pe treptele amvonului pustiu. Iar colo, jos, pe-o lespede de piatră, În fața lor sta pruncul părăsit. Un pumn de țărnă, o scânteie ruptă Din flacăra eternă a vieții... Și trupul cald topise bruma nopții Ce se-nchega în picături curate Ca niște lacrimi reci de muceniță Sclipind pe fața lespezilor aspre. Părea că piatra neclintită plânge!... Cum se strângea, înfiorat de frig, Plăpândul trup ursit de-acum durerii, Și fața-i mică s-o cuprinzi în palmă, Cum întindea gurița după hrană, Cu buzele-i atât de diafane Ca două foi subțiri de trandafir! Cum, printre voi, nu-i nimeni, — nici ...

 

Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"

... poeziei mie mi l-ai însuflat, Și exemple îndestule de ce e frumos ai dat. Așa, când viitorimea, al nostru judecător, Care fără de sfială, aspru, nepărtinitor, L-al său tribunal supune pe războinicii vestiți, Pe despoți și pe miniștri, scriitorii străluciți, Va voi să cerceteze pe acei care întâi Stătură ...

 

Grigore Alexandrescu - Privighetoarea și măgarul

... spui numai că despărțirea Și suvenire pline de jale, Că nedreptatea, nelegiuirea Era sujetul cîntării sale.    Un măgar mare ce-o ascultase, Și ca un aspru judecător Capul pleoștise, sau rîdicase Cîte-o ureche,-n semn de favor,    Ieși-nainte să-i dea povață, Și c-o neroadă încredințare: „Am ...

 

Mihai Eminescu - Apari să dai lumină

Mihai Eminescu - Apari să dai lumină Apari să dai lumină de Mihai Eminescu Apari să dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat. Privi-te-voi cu ochii în lacrime fierbinți... O, marmură, aibi milă de-a mele rugăminți! Îndură-te și lasă privirea-mi s-o consol La alba strălucire a gâtului tău gol, La dulcea rotunzime a sânilor ce cresc, La noaptea cea adâncă din ochiul tău ceresc, Să văd că de privirea-mi tăcând te înfiori... O, marmură, aibi milă de ochii-mi rugători! Aș vrea cu-a mele lacrimi picioarele să-ți scald, În dulcea-nfiorare a sufletului cald, Să mor pătruns de jalea amorului meu sfânt, Ca lebăda ce moare de propriul ei cânt, Să mor de-ntâia rază din ochii tăi cei reci... O, marmură, aibi milă de stingerea-mi pe veci! Ca iarna cea eternă a Nordului polar Se-ntinde amorțirea în sufletu-mi amar, Nimic nu luminează astei pustietăți, Doar sloiurile par ca ruine de cetăți, Plutind ...

 

Vasile Alecsandri - Căpitanul Romano

... acum, retras deoparte, strângea coloana-i ruptă, Cu ea să se arunce de-a patra oară-n luptă. Deodată ... cine-ar crede! ... un aspru colonel, Ieșind de nu știu unde, pășește către el Și-i zice: „Căpitane, nu-mi place-a ta purtare, Stai tot în ... de mărime Se-ntoarce, îl măsoară c-un ochi plin de dispreț Și-i zice: „Colonele, de ești și îndrăzneț Pre cât nedrept și aspru, te-ndemn să vii cu mine Să vezi de știu la moarte să merg cum se cuvine ... Copii! ... Zor înainte l-al patrule asalt.â ...

 

Vasile Alecsandri - Serile la Mircești

Vasile Alecsandri - Serile la Mirceşti Serile la Mircești de Vasile Alecsandri Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mângăios, Și cadrele-aurite, ce de păreți sunt prinse, Sub palidă lumină, apar misterios. Afară plouă, ninge! afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit; Iar eu, retras în pace, aștept din cer să vie O zână drăgălașă, cu glasul aurit. Pe jilțu-mi, lângă masă, având condeiu-n mână, Când scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor, Când ochiu-mi întâlnește ș-admiră o cadână Ce-n cadrul ei se-ntinde alene pe covor. Frumoasă, albă, jună, cu formele rotunde, Cu pulpa mărmurie, cu sânul, dulce val, Ea pare zea Venus când a ieșit din unde Ca să arate lumei frumosul ideal. Alăture apare un câmp de aspră luptă, Pătat cu sânge negru acoperit cu morți. Un june-n floarea vieții strângând o spadă ruptă Țintește ochii veștezi pe-a veciniciei porți. Apoi a mea privire prin casă rătăcindă Cu jale se oprește pe un oraș tăcut, Veneția, regină, ce-n mare se oglindă Făr-a videa pe frunte-i splendoarea din trecut. O ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ASPRU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 94 pentru ASPRU.

ȚURCAN

ȚURCAN , - Ă , țurcani , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Rasă de oi cu lână lungă , aspră și groasă ; oaie care face parte din această rasă . 2. Adj . ( Despre lână ) Lungă , groasă și aspră ; ( despre oi ) cu lână groasă , lungă și aspră . 3. S . f . Țurcă ^2 . - Et .

 

ÎNĂSPRI

... ÎNĂSPRÍ , înăspresc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A face să devină sau a deveni aspru ( la pipăit ) ; a ( se ) aspri . 2. Refl . ( Despre vreme ) A se face mai rece . 3. Tranz . A face ca ... se înrăutățească . 4. Refl . ( Despre vin ) A căpăta un gust acidulat , a deveni înțepător ; a pișca la limbă . - În + aspru

 

ȚEPOȘICĂ

ȚEPOȘÍCĂ , țepoșici , s . f . 1. Plantă din familia gramineelor , cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară , cu frunze subțiri , rigide , aspre și cu spice lungi ( Nardus stricta ) . 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor , cu frunze penate , cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri ( Tordylium maximum ) . - Țepos + suf . -

 

ASPERITATE

... ASPERITÁTE , asperități , s . f . ( Adesea fig . ) Proprietatea de a fi aspru

 

ASPRIU

... ASPRÍU , - IE , asprii , adj . ( Rar ) Cam aspru ^2 ( I 1 ) ; ( despre vin ) cam înțepător la gust . - Aspru

 

SCORȚOS

... oase , adj . 1. Care nu se îndoaie , care rămâne drept , lipsit de suplețe , țeapăn , tare , rigid ; a cărui suprafață prezintă asperități , care este aspru

 

ÎMBĂȚOȘA

... ÎMBĂȚOȘÁ , îmbățoșez , vb . I . Refl . ( Fam . ) A deveni inflexibil , rigid , aspru

 

ÎNĂSPRIT

... ÎNĂSPRÍT , - Ă , înăspriți , - te , adj . Care a devenit ( mai ) aspru

 

ÎNCRUNTA

... sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte ( în semn de nemulțumire , de mânie , de îngrijorare etc . ) ; a privi aspru

 

ÎNCRUNTAT

ÎNCRUNTÁT , - Ă , încruntați , - te , adj . 1. Care are pe frunte sau între sprâncene cute de nemulțumire , de mânie , de îngrijorare etc . ; p . ext . care are înfățișarea sau privirea aspră , posomorâtă ; crunt , cruntat . 2. ( Înv . )

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...