Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ACUSTIC, AUDIOFONOLOGIE, FONETIC, LOGATOM, MUZICOTERAPIE, WALKMAN ... Mai multe din DEX...

AUDIȚIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

AUDÍȚIE, audiții, s.f. 1. Faptul de a audia muzică; manifestare muzicală de amploare mai redusă decât concertul. * Loc. adj. și adv. În primă audiție = (care se execută) pentru prima dată în fața publicului. 2. Identificare a sunetelor prin simțul auditiv. 3. (Rad.) Recepționare de semnale audio. [Pr: a-u-] - Din fr. audition, lat. auditio, -onis.

Sursa : DEX '98

 

audíție s. f. (sil. a-u-,-ți-e), art. audíția (sil. -ți-a), g.-d. art. audíției; pl. audíții, art. audíțiile (sil. -ți-i-)

Sursa : ortografic

 

AUDÍȚI//E \~i f. Ascultare a unei bucăți muzicale. * Primă \~ prezentare a unei bucăți muzicale pentru prima dată în public. [G.-D. audiției; Sil. a-u-di-ți-e] /<lat. auditio, \~onis, fr. audition

Sursa : NODEX

 

AUDÍȚIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. * A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio].

Sursa : neologisme

 

AUDÍȚIE s. f. 1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv. 2. audiere de muzică cu un public restrâns. o în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public. 3. recepționare de semnale audio. (< fr. audition, lat. auditio)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AUDIȚIE

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru AUDIȚIE.

ACUSTIC

... 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii , propagării și recepționării sunetelor . 2. Calitatea de a înlesni o ( bună ) audiție

 

AUDIOFONOLOGIE

... AUDIOFONOLOGÍE s . f . Disciplină medicală care se ocupă de patologia organelor de fonație și audiție

 

FONETIC

FONÉTIC , - Ă , fonetici , - ce , s . f . , adj . 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea , transmiterea , audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat . 2. Adj . Relativ la sunetele unei limbi ; care ține de fonetică ( 1 ) , privitor la

 

LOGATOM

LOGATÓM , logatomi , s . m . Cuvânt artificial monosilabic , fără semnificație , format din trei sunete ( consoană - vocală - consoană ) , folosit pentru aprecierea unei transmisiuni telefonice sau a audiției într - o

 

MUZICOTERAPIE

MUZICOTERAPÍE s . f . Tratament al unor boli nervoase cu ajutorul audițiilor

 

WALKMAN

WALKMAN s . n . Minicasetofon la care audiția se realizează cu ajutorul căștilor . [ Pr . : uókmen ] - Cuv .