Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ARMĂTURĂ, GUST, ACTINIE, AFTOASĂ, ALBINĂ, ANTERIOR, CAP, DINTE, DIPTER, ERUCTAȚIE ... Mai multe din DEX...

BUCAL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). * Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. - Din fr. buccal.

Sursa : DEX '98

 

BUCÁL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale \~.)

Sursa : sinonime

 

bucál adj. m., pl. bucáli; f. sg. bucálă, pl. bucále

Sursa : ortografic

 

BUCÁL \~ă (\~i, \~e) Care ține de gură; propriu gurii. /bucal

Sursa : NODEX

 

BUCÁL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal)

Sursa : neoficial

 

BUCÁL, -Ă adj. Referitor la gură. * Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca - gură].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruBUCAL

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentruBUCAL.

Gheorghe Asachi - Soția de modă

... tualetă, un vazon cu floricele, Săculețe, gavanoase, cutii doauă cu capele, Gaița, o stancă și un cântăreț canar, Un alb șoarec p-alisidă ș-un bucal plin de nectar. Voi să intru în caretă, dar tot locul este plin; Luăi cușca subsuoară și cățelu-l pun în sin. Am purces, dar ...

 

Calistrat Hogaș - La Pângărați

Calistrat Hogaş - La Pângăraţi La Pângărați de Calistrat Hogaș — Ei, cum ți se pare Nectarie? mă întrebă Grigoriță, tovarășul meu de drum, pe când scoboram dealul Bisericanilor, spre Viișoara. — Cum să mi se pară?... Un om de toată isprava, da nu-nțeleg, ce minte la dânsul să se călugărească? Un om în puterea vârstei, frumos în puterea cuvântului, voinic, fără nici un beteșug și, mai presus de toate, cu o fire așa de veselă și de deschisă, nu pricep cum de i-a trăsnit prin gând să-și puie capul sub comanac? — Ei, cum!... Dragostea bre, dragostea, pârdalnica de dragoste, mânca-o-ar cânii!... răspunse Grigoriță cu ciudă oarecum și cu parapon. — Cum dragostea?... — Cum!... iac-așa; or fi vreo zece ani, a-ndrăgit o fată frumoasă din Huși, și-au jurat credință veșnică unul altuia, fata a murit, el s-a ținut de cuvânt și s-a călugărit. — Da?... Ei bine, atunci, măi Grigoriță, eu sunt de părere ca toți cei ce juruiesc credință veșnică fetelor să rămână stingheri; căci, mai la urma, numai așa cred eu că pot ajunge să facă ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruBUCAL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentruBUCAL.

ARMĂTURĂ

... de control , de siguranță etc . , montate la o instalație , la o mașină etc . 4. ( Biol . ; în sintagma ) Armătură bucală = totalitatea pieselor anatomice care alcătuiesc aparatul bucal

 

GUST

GUST , gusturi , s . n . I. Simț prin care organismul primește ( cu ajutorul limbii și mucoasei bucale ) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact ; senzație produsă de o substanță ( alimentară ) prin excitarea limbii și mucoasei bucale ; proprietatea unor substanțe ( alimentare ) de a provoca această senzație . II. Fig . 1. Capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul ( în natură , în artă ) . 2. Înclinație , predispoziție , pornire . 3. Plăcere , dorință ,

 

ACTINIE

... ACTÍNIE , actinii , s . f . Animal de mare din încrengătura celenteratelor , fixat pe stânci , variat colorat , cu aspect de floare și cu orificiul bucal

 

AFTOASĂ

AFTOÁSĂ adj . Febră aftoasă ( În sintagma ) = boală contagioasă specifică vitelor cornute , dar transmisibilă și omului , care se manifestă prin stare febrilă și prin erupții ( afte ) localizate pe mucoasa bucală și uneori pe diverse regiuni

 

ALBINĂ

... ALBÍNĂ , albine , s . f . 1. Insectă din familia apidelor , cu aparatul bucal adaptat pentru supt și lins , iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului , cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos , și care trăiește în familii , producând ...

 

ANTERIOR

ANTERIÓR , - OÁRĂ , anteriori , - oare , adj . ( Adesea adverbial ) 1. Care precedă o anumită dată ; precedent . 2. Care este așezat în partea de dinainte . 3. ( Despre sunete ) Articulat în partea dinainte a cavității bucale . [ Pr . : - ri -

 

CAP

... 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor , unde se află creierul , principalele organe de simț și orificiul bucal . 2. Căpătâi ; căpătâiul patului . 3. Individ , ins , cap . Câte 5 lei de cap . 4. Minte , gândire , judecată ; memorie . 5. ( Înv . ) Viață . A plăti ...

 

DINTE

DÍNTE , dinți , s . m . 1. Fiecare dintre organele osoase mici , acoperite cu un strat de smalț , așezate în cavitatea bucală a majorității vertebratelor și servind de obicei pentru a rupe , a mesteca și a fărâmița alimentele ; p . restr . fiecare dintre organele osoase mici așezate în partea din față a maxilarelor . 2. Fiecare dintre crestăturile , zimții , proeminențele ( ascuțite și regulate ) de pe marginea unor unelte sau piese de mașină ; fiecare dintre colții pieptenului , ai greblei , ai grapei etc . 3. Înălțime stâncoasă , izolată , cu pereții abrupți ;

 

DIPTER

... DIPTÉR , diptere , s . n . 1. ( La pl . ) Ordin de insecte cu o singură pereche de aripi și cu aparatul bucal

 

ERUCTAȚIE

ERUCTÁȚIE , eructații , s . f . Acțiunea de a eructa și rezultatul ei ; eliminare pe cale bucală a gazelor din stomac ; râgâială ,

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...