Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CENTRA, EȘICHIER, PĂTRAT ... Mai multe din DEX...

CAREU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CARÉU, careuri, s.n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafață a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc, și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale. 3. Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreație pentru ofițeri. 4. (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare. - Din fr. carré.

Sursa : DEX '98

 

CARÉU s. pătrat. (Compania formează un \~.)

Sursa : sinonime

 

caréu s. n., art. caréul; pl. caréuri

Sursa : ortografic

 

CARÉU \~ri n. 1) Suprafață cu patru unghiuri drepte și cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupă dispusă în formă de pătrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru părți. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse în formă de pătrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafață delimitată cu linii albe, în care se aplică unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Cameră comună unde ofițerii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru cărți de aceeași culoare ținute într-o singură mână. /carré

Sursa : NODEX

 

CARÉU s. n. 1. așezare în formă de pătrat. * fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. încăpere pe o navă pentru adunări, studii și servitul mesei. 3. suprafața marcată a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport. 4. pătrat de cuvinte încrucișate. 5. formație de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri). 6. parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. (< fr. carré)

Sursa : neoficial

 

CAREU, careuri, s.n. (În gastronomie) Piesă constând dintr-un ansamblu de 7-9 cotlete (de vițel, de batal, de miel, de porc), legate în formă de spalier sau coroană, fripte sau brezate; fr. carrée; germ Karree.

Sursa : gastronomic

 

CARÉU s.n. 1. Așezare în formă de pătrat a unor persoane, a unor obiecte etc. ** Fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. Porțiune pătrată, marcată cu alb, a terenului pe care se desfășoară un joc; (p. ext.) teren de sport. 3. Pătrat de cuvinte încrucișate. 4. (Mar.) Încăpere pe o navă servind ca sală de mese, de lectură sau de recreație pentru ofițeri. 5. Grup de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri de cărți). 6. (Arhit.) Parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. [Pl. -euri-, -ee. / < fr. carré].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAREU

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru CAREU.

CENTRA

CENTRÁ , centrez , vb . I . 1. Tranz . A fixa o piesă de prelucrat într - o mașină - unealtă , astfel încât axa de rotație a suprafeței supuse prelucrării să coincidă cu axa de rotație a sculei sau a axului principal al mașinii . 2. Tranz . Fig . A orienta o activitate spre un anumit obiectiv , a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu . 3. Tranz . A aduce în poziții corecte două sau mai multe mașini care funcționează cuplate . 4. Intranz și tranz . ( La fotbal , polo , handbal , rugbi etc . ) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui ; spec . ( la fotbal ) a trimite mingea din marginea terenului în careul de la

 

EȘICHIER

EȘICHIÉR , eșichiere , s . n . 1. Dispunere a unor obiecte pe două sau mai multe rânduri , cu intervale uniforme între ele . 2. Dispozitiv în care trupele unei unități , așezate masat în careuri , sunt despărțite prin intervale egale . [ Pr . : - chi -

 

PĂTRAT

... p . ext . , de cub , de paralelipiped . 3. S . n . Șir , grup de obiecte , de ființe etc . care sunt așezate în formă de pătrat ( I 1 ) ; careu . II. ( Mat . ) 1. S . n . Produs obținut prin înmulțirea unui număr cu el însuși ; număr ridicat la puterea a doua . 2. Adj . ( În ...