Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CIOROI, CÂR, CEAPĂ, CIOROAICĂ, CLONC, CORB, CRONC, CRONCĂNI, CRONCĂNIT, GAIȚĂ ... Mai multe din DEX...

CIOARĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CIOÁRĂ, ciori, s.f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului, cu penajul negru sau cenușiu, cu cioc conic și puternic (Corvus). * Cioară pucioasă = dumbrăveancă (Coracias garrulus). * Expr. Cât (sau ca) cioara în par= foarte puțin, sporadic. (Fam.) Cum (sau ce) ciorile? = (exprimă nemulțumire) cum (sau ce) naiba? cum (sau ce) dracul? 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș. - Cf. alb. %sorrë%.

Sursa : DEX '98

 

CIOÁRĂ s. v. rom, țigan.

Sursa : sinonime

 

cioáră s. f., g.-d. art. ciórii; pl. ciori

Sursa : ortografic

 

CIOÁR//Ă ciori f. Pasăre sedentară, de talie medie, cu cioc mare, puternic și cu penaj cenușiu sau negru. \~ gulerată. * Cât \~a în par o clipă; foarte puțin. Ce (sau cum) ciorile! ce (cum) naiba! A-l râde și ciorile se spune despre cineva, care a ajuns de râsul tuturor. [G.-D. ciorii; Sil. cioa-] /Cuv. autoht.

Sursa : NODEX

 

cioáră (-óri), s.f. - 1. Specii de pasăre din familia corbului (Corvus cornix, Corvus corone, Corvus frugilegus). - 2. Pasăre, cioară-de-cîmp (Corvus monedula). - 3. Poreclă dată de obicei țiganilor. - Mr. țoară, megl. cioară. Origine necunoscută. Este considerat cuvînt expresiv, care imită croncănitul ciorii (cf. DAR). Coincide cu alb. sorë (Meyer, Alb. St., IV, 72; Philippide, II, 705), friul. ?ore, sore "cioară" (REW 2449: Densusianu, Hlr., 231), sicil., calabr. ?aulo, napol. ?aol?, tarent. ?ola, piem. ?ova, sav. šave, cf. calabr. ?ola, "găină slabă și mică" (Rohlfs 210). Cf. Pascu, I, 64; Rosetti, II, 114. Este curioasă și coincidența cu per. ?ur? (Popescu-Ciocănel 22), cuman. ?ura (Kuun 129), ambele cu sensul de "șoim"; este însă puțin probabilă o relație directă. Este cuvînt dac, după Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 176; anterior indoeurop., după Lahovary 323. Sensul 3 esre rezultatul unei contaminări cu țig. ?or "sărman, nenorocit; țigan" (Graur 138; Juilland 162). Der. ciorărie, s.f. (mulțime de ciori); cioresc, adj. (de cioară, se spune mai ales despre anumite varietăți de plante); cioroi, s..m. (cioară, bărbătuș; corb; poreclă dată țiganilor); cioarcă (var. ciorcușe), s.f. (coțofană, Pica caudata), rezultat al unei contaminări cu țarcă; cioro(i)pină, s.f. (poreclă dată țiganilor), comp. de la cioară sau cioroi cu arăpină; ciorăi (var. corăi), vb. (despre ciori, a croncăni); ciorăitură, s.f. (croncănit).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CIOARĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 58 pentru CIOARĂ.

George Topîrceanu - Cioara

... Topîrceanu Câmpul alb, ca un cearșaf, Până-n zări se desfășoară... Sus pe-un stâlp de telegraf, S-a oprit din zbor o cioară, Nemișcată-n vârf de par Ca o acvilă pe-un soclu, Oacheșă ca un hornar Și macabră ca un cioclu; Neagră ca un as de ... pruncii lui Satan Vin, plângând, să sugă smoală; Piază-rea, ca un blestem Azvârlit așa-ntr-o doară Creatorului suprem, — Și banală... ca o cioară

 

Ion Heliade Rădulescu - Cumetria cioarei când s-a numit privighetoare

... Cumetria cioarei când s-a numit privighetoare Cumetria cioarei când s-a numit privighetoare de Ion Heliade Rădulescu O dihanie de cioară, Ce-i dăduse naiba-n gând?! Să ia fulgi de alte păsări, Să iasă la zbor cântând. Iat-o împopoțonată Și mereu se gâtuiește, Ulubeasna ... bănănăiește. Ce nume să-și dea acuma? Că e lucru-nsemnător! De la nume-atârnă toate Și trecut, și viitor. Dar cioara, de! e tot cioară, Și astfel se socotea: Nu-și mai vedea de loc ciocul Și trupul nu-și mai simțea. Se gândi cum s-o brodească Și să ... price, Rămâne zis ce-și va zice. Se numi privighetoare , Păsăruică cântăreață, Unde cântă pe răcoare, Știi, colea, de dimineață. Și zbura de bucurie Biata cioară când gândea Că cioroii or s-o ție De poet și păsărea. Iese-acuma îngâmfată Și la lume se arată Și ne-ncepe a ... Dar ce-i faci? că e tot ga! Țipă: ga ! și ga ! răsună; Păsările se adună, Ascultă și aud: gară! Se uită, dar nu văd cioară. Dihania-nnebunește, Cântă — cine-o mai oprește? "Sunt — zice — privighetoare Și Dumnezeu mi-a dat dar; Sunt pasăre zburătoare. Care

 

Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în voiaj

... pune în mișcare, și Guliță nu-i!... Sfinte Panteleimoane! era să turbez... Scot capu pe fereastră și încep a striga: “Guliță? Ioană! cioară! dimone!â€� Tufă... “Monsiu conductor, stai, oprește, ține caii!â€� Aș! nime n-auzea. Dau să deschid oblonu, nu pot; dau să sar pe ... pe șfară-apoi te trage, Rage, rage, rage, rage, rage, rage, rage. Tra, la, la, la etc. Chirițoaia cea ușoară Are-o inimă fecioară, Cioara, cioară, cioară, cioară, cioară, cioară. Ea te leagă și te-ncurcă De nici dracul te descurcă, Curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă, curcă. Tra, la, la, la etc. GLASUL DE ...

 

George Coșbuc - Nuntă în codru

George Coşbuc - Nuntă în codru Nuntă în codru de George Coșbuc Publicată inițial în Tribuna poporului , Arad, 1900, nr. 53 (18/31 mart.) Ce mai chiu și chef prin ramuri Se-ncinsese-atunci ! Numai frați, și veri, și neamuri De-ar fi fost umpleau o țară! Dar așa, că s-adunară Și străini din lunci ! De mă-ntrebi, eu nu știu bine, Alții poate știu — Ce să-ntrebi calici ca mine ! Știu că lumea dintr-o dată, S-a trezit că-i adunată Și c-o duce-n chiu. Că-ntr-o zi, purtând în mână Un colac ș-un băț, Prepelița cea bătrână S-a pornit și-n deal și-n vale, Și chema-ntâlnind pe cale Lumea la ospăț. — "Ce-i tu, soro?" — "Ce să fie? Nuntă mare-n crâng ! N-ai văzut tu veselie De când ești și porți un nume. Și-am plecat trimeasă-n lume, Oaspeții să-i strâng." — "Dar pe mire cum îl cheamă, Cine-i el și-al cui?" — "N-auziși de sturz , bag samă ! Până și-mpăratul știe." — "Și-i bogat?" — "Ce-i pe câmpie, Tot ce vezi, i-al ...

 

Mihai Eminescu - Ursitorile

Mihai Eminescu - Ursitorile Ursitorile de Mihai Eminescu Codru-i alb și frunza-i neagră. A lui mii de rămurele De zăpadă îi sunt grele, Vântul trece doar prin ele, Vântul rece și vro țarcă Scuturând le mai descarcă... Albă-i noaptea cea cu lună, De-n departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă-într-una, Câmp și cer mi le-mpreună. Te-apuc-o jale nebună, Jale lungă și întinsă, Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile, Pâlcuri zboară ciorile, De mai zici cu zicătoarea: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temei de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu-i cărare, nici răzor, Nici urmă de vânător. Vicolind, troienele Au umplut poienele, S-au lăsat pe crengi uscate, Peste frunze scuturate, Peste ape, peste toate. În pădurea nepătrunsă, O căscioară e ascunsă, Nu-i aproape sat, nici drum, Singurică, nu știi cum, Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o să cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ...

 

Paul Zarifopol - Recreația criticului

... tot mai stinsă îi lăsa un chip care, mai mult decât cu un faun beat, semăna cu profesorul universitar dl Drăghiescu. Lisandru își citea în cioară... tot norocul cu care mica dobitoacă făcuse din viața lui, ca un accent circonflex pe o literă, un sunet neașteptat. Arta e stare supremă de ... umbra în valurile mării. Apoi istoria unui cioban zănatic, care ajunge slujbaș la o căpitănie de port și moare de inimă rea, amorezat de o cioară... În jurul acestor drame, simple sau bizare, se înfășură o împletitură savantă din toate firele imaginabile ale humorului și fanteziei; și, de exemplu, întâmplarea lui ...

 

Traian Demetrescu - Simfonie de toamnă

Traian Demetrescu - Simfonie de toamnă Simfonie de toamnă de Traian Demetrescu Lui Const. Misirliu I Cârduri-cârduri ciori de toamnă                 Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori Pe subt vifor se apleacă... Cârduri-cârduri ciori de toamnă                 Pleacă... II Boi și vaci cu răget umple                 Valea... Ceața peste deal s-așterne, Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci cu răget umple                 Valea... III Ninge! ninge!... Alb e satul                 Ninge!... Ca un cântec de iubire Soarele în nori se stinge... Ninge! ninge!... Alb e satul                 Ninge!... IV Câinele sub șoprul putred                 Urlă... Rar o cucuvaie țipă Într-o dărâmată turlă... Câinele sub șoprul putred                 Urlă... V În odaie e o pace                 Sumbră... Greierii – artiști tomnatici - Au tăcut, pitiți în umbră... În odaie e o pace                 Sumbră... VI Dogoresc cărbunii-n sobă                 Roșii... Când și când de prin cotețe Aud cum zvonesc cocoșii... Dogoresc cărbunii-n sobă                 Roșii... VII Iar urâtul, - vechi tovarăș, -                 Vine... Și în liniște s-așează Pe-ale inimii ruine... Iar urâtul, - vechi tovarăș, -                 Vine... VIII În pustiul meu de gânduri                 Caut... Pe la ușă vântul cântă, Ca un solo spart de flaut... În pustiul meu de gânduri                 Caut... IX Răzvrătit mereu de grele                 Patimi... Îmi simt tinerețea ...

 

Petre Ispirescu - Înșir-te mărgăritari

... trebuințele ei, o fată a unei bahnițe de țigancă ce-și ținea zilele prin curtea boierului cu ce se îndurau stăpânii. Procleta de cioară cum văzu fata, îi puse gând rău. Când sosi ceasul nașterei, fiul de boier nu era acasă, ci dus într-ale sale. Doamna casei trimise ... feți-logofeți cu totului, totului de aur, în ciurul pe care îl ținea țiganca la gura podului. Cum văzu copilașii așa de frumoși, gașperița de cioară, ce să facă ca să ponosească pe doamna sa? Se duse numaidecât și îngropă copilașii în băligarul de la grajd, și luând doi căței de ... de curând, îi arătă doamnei sale, zicându-i: - Iată, stăpână, ce făcuși dumneata. - Cum se poate una ca asta? îi răspunse doamna. Și pângara de cioară începu a se ciorovoi cu doamna sa. Ba, c-o fi; ba, că n-o fi. Între acestea iată că sosi și fiul ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecu I

Ion Budai-Deleanu - Ţiganiada:Cântecu I Păn Vlad Vodă pe țigani armează, Asupra lor Urgia-întărâtă Pe Sătana, ce rău le urează, Întracea luându-ș' de drum pită, De la Flămânda pleacă voioasa Țigănimea drept cătră-Inimoasa. Musă ce lui Omir odinioară Cântași Vatrahomiomahia , [1] Cântă și mie, fii bunișoară, Toate câte făcu țigănia, Când Vlad Vodă-îi dede slobozie, Arme ș-olaturi de moșie, Cum țiganii vrură să-și aleagă, Un vodă-în țară ș-o stăpânie, Cum, uitându-și de viața dragă, Arme prinsără cu vitejie, Ba-în urmă-îndrăzniră ș-a să bate Cu murgeștile păgâne gloate, Cum apoi, prin o gâlceavă-amară (Căci nu să nărăvea depreună), Toți cari-încătrĂ² fuga luară Lăsându-și țară vodă și corună. Însă toate-aceste se făcură Prin dimoneasca amegitură, Că, măcar cel fără-asămănare Mai rău duh dintru toate, Sătana, Purure-în iad lăcașul său are, Focului nestins fiind el hrana, Dar' totuș', pe furiș', câteodată, Răzvrătind lumea, el se desfată. Iar' de-astă dată-l întărâtase Urgia (precum spun) blăstămată Ce văzând cu săcuri și baroase Pe țigănimea noastră-înarmată, În tot chipul hotărî s-o strice, Vrajbă-întru dânsa-aducând și price. O! tu, ...

 

Ștefan Octavian Iosif - La marginea satului

... țiuie, Și flăcăii chiuie : — Crîșmăriță, dragă, hăi ! Adă vin bun la flăcăi ! Vechi ca moșu-meu, colea, Zvăpăiat ca mîndra mea ! — Zi, măi cioară, din vioară, Că mă-mbăt în astă-sară ! Zi, mă !... că-ți plătesc să-mi zici : Vroi să crăp jucînd aici !... Bate cineva-n fereastră ...

 

Alexandru Macedonski - Zi de iarnă

Alexandru Macedonski - Zi de iarnă Zi de iarnă de Alexandru Macedonski Se-nnorează ceru-albastru, Nici o floare, nici un astru, Căci și cer ca și pământ Pus-au vara în mormânt. Toate frunzele-adorate Zboară-n vânt amestecate... Corbi și ciori-nnegresc pe sus... Rândunelele s-au dus. Fulguiește de ninsoare În pustiile ogoare, Urlă crivățu-n copaci... Vai de oamenii săraci. De la munte pân' la baltă Numai crivăț ce te saltă; Numai cer posomorât Peste câmpul mohorât. Bătătura e pustie De belșug și veselie, Și de-al verii cântec viu Orice suflet e pustiu. Sus la stânele din munte Pe zăpadă își fac punte Lupi prădalnici și mișei... Vai de turmele de miei. Pestetot numai zăpadă, Ce s-adună în grămadă Sau se-mparte-n fel de flori Sub ai vântului fiori. Prin pădurea troienită Nu e cracă nenflorită, Dar în loc de ghiocei Pretutindeni e polei. De prin coșuri iese fumul Ce mereu își trage drumul Sub al iernii cer senin... Vai de cei fără cămin. Prin orașe umblă-n sănii Fel de feluri de jigănii Ce-năuntru nici nu-ncap De samur și de sângeap. Tot prin falnice locașe Își duc frunțile trufașe, Dar ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIOARĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru CIOARĂ.

CIOROI

... CIORÓI , cioroi , s . m . 1. Bărbătușul ciorii . 2. Epitet dat unui om brunet , oacheș ; cioară . 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene ( Inula ) . - Cioară

 

CÂR

CÂR interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită sunetul caracteristic scos de unele păsări ( ciori , găini etc . ) ; strigăt cu care se alungă unele

 

CEAPĂ

CEÁPĂ , cepe , s . f . 1. Plantă erbacee legumicolă , bienală , din familia liliaceelor , comestibilă , cu miros puternic , specific , cu tulpina aeriană dreaptă , cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb , cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase , dispuse în inflorescențe dese ( Allium cepa ) . 2. Compus : ceapa - ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor , una cu flori galbene ( Gagea pratensis ) , alta cu flori albastre ( Muscari comosum ) , iar a treia cu flori albe - verzui sau violete ( Muscari

 

CIOROAICĂ

... CIOROÁICĂ , cioroaice , s . f . 1. Cioară

 

CLONC

CLONC , ( 1 ) interj . , ( 2 ) cloncuri , s . n . 1. Interj . ( De obicei repetat ) Cuvânt care imită strigătul cloștii , ciorii , corbului etc . 2. S . n . Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige . [ Var . : clónca interj . ] -

 

CORB

CORB , corbi , s . m . 1. Pasăre semirăpitoare , omnivoră , mai mare decât cioara , cu penele negre , cu ciocul și picioarele puternice și cu penajul negru cu luciu metalic ; croncan ( Corvus corax ) . 2. Compuse : ( Ornit . ) corb - albastru = dumbraveancă ; corb - de - mare = cormoran ; corb - de - noapte = pasăre cu capul și ceafa negre , cu spinarea cenușie și cu pântecele alb - cenușiu . ( Nycticorax nycticorax ) . 3. Pește de mare cu capul mare și botul gros , rotunjit , de culoare brună ( Corvina nigra ) . 4. ( Art . ) Numele unei constelații din emisfera

 

CRONC

... CRONC interj . Cuvânt care imită sunetele scoase de corb , de cioară

 

CRONCĂNI

CRONCĂNÍ , croncănesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre ciori , corbi etc . , la pers . 3 ) A scoate sunete caracteristice speciei . 2. ( Despre oameni ) A scoate strigăte nearmonioase , a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil , gutural și nedeslușit . [ Var . : croncăí vb . IV ] - Cronc + suf . -

 

CRONCĂNIT

... CRONCĂNÍT s . n . Faptul de a croncăni ; croncănire , croncănitură ; sunet strident scos de cioară

 

GAIȚĂ

GÁIȚĂ^1 , gaițe , s . f . 1. Pasăre înrudită cu corbul , de mărimea unei ciori , cu penajul brun - roșcat , cu dungi albastre și negre pe aripi , cu coada neagră , care poate imita sunetele scoase de alte păsări ( Garrulus glandarius ) . 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost . [ Pr . : ga -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...