Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:COABITAȚIE, COABITARE, CONLOCUI, CONVIEȚUI ... Mai multe din DEX...

COABITA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

COABITÁ, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: -co-a-] - Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.

Sursa : DEX '98

 

COABITÁ vb. (JUR.) a conviețui, a trăi, a viețui. (Au \~ doi ani ca soț și soție.)

Sursa : sinonime

 

COABITÁ vt. intr. 1. a conviețui. 2. (despre specii diferite) a popula același habitat. (< fr. cohabiter, lat. cohabitare)

Sursa : neoficial

 

coabitá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coabitéz, 3 sg. și pl. coabiteáză

Sursa : ortografic

 

A COABIT//Á \~éz intranz. A locui împreună; a conviețui; a conlocui. [Sil. co-a-] /<lat. cohabitare, fr. cohabiter

Sursa : NODEX

 

COABITÁ vb. I. intr. (Despre un bărbat și o femeie) A locui împreună, în aceeași casă; a conviețui. [Pron. co-a-, p.i. -tez, coabít. / cf. lat. cohabitare, fr. cohabiter].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COABITA

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru COABITA.

COABITAȚIE

COABITÁȚIE , coabitații , s . f . ( Jur . ) Coabitare . [ Pr . : co -

 

COABITARE

... COABITÁRE , coabitări , s . f . ( Jur . ) Faptul de a coabita . [ Pr . : co - a - ] - V. coabita

 

CONLOCUI

... CONLOCUÍ , conlocuiésc , vb . IV . Intranz . ( Înv . ) A locui împreună cu altcineva ; a coabita

 

CONVIEȚUI

... CONVIEȚUÍ , conviețuiesc , vb . IV. Intranz . A trăi laolaltă , în același loc cu cineva ; a coabita