Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:COCOȘEȘTE, COCOȘEL, COCOȘESC, CÂNTĂTOR, CĂMILĂ, CAP, CLAPON, COCOAȘĂ, CRESTAT, CUCOȘ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului COCOȘ: COCOS.

 

COCOȘ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

COCÓȘ, (I, III, IV) cocoși, s.m., (II) cocoașe, s.n. I. S.m. Masculul găinii; pasăre domestică mai mare decât găina, cu o creastă roșie dezvoltată, cu cioc ascuțit și cu penele de diferite culori (Gallus bankiva domestica). * Expr. Cânta cocoșul (într-o casă), se spune pentru a arăta într-o familie dată bărbatul are cuvântul hotărâtor. Basm (sau poveste) cu cocoșul roșu = povestire, întâmplare fără sfârșit sau neadevărată. ** (Pop.) Nume dat masculilor unor păsări. * Compuse: cocoș-de-munte sau cocoș-sălbatic = pasăre sălbatică de mărimea unui curcan, cu pene negre, pe piept verzi-albăstrui, cu ciocul puternic și puțin înconvoiat (Tetrao urogallus); cocoș-de-mesteacăn = pasăre sălbatică având coada în formă de liră, cu penajul masculului negru cu luciu metalic, iar al femelei brun-ruginiu cu pete transversale (Lyrurus tetrix). II. S.n. 1. Ciocănel percutor la armele de vânătoare. 2. Pârghie de comandă a supapei la ciocanele acționate cu aer comprimat sau cu aburi. III. S.m. 1. (Pop.) Partea centrală a miezului pepenului verde, mai dulce și lipsită de sâmburi. 2. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). IV. S.m. Categorie în care sunt încadrați boxerii între 51 și 54 kg și luptătorii între 52 și 57 kg; boxer sau luptător care face parte din această categorie. [Var.: (reg.) cucóș s.m. și n.] - Din sl. kokoši "găină".

Sursa : DEX '98

 

COCÓȘ s. v. coada-cocoșului, cucui, iris, măsea, stânjen, stânjenel.

Sursa : sinonime

 

COCÓȘ s. 1. (ORNIT.) (rar, adesea glumeț) cucurigu, pintenat, (înv. și pop.) cântător. (\~ul este masculul găinii.) 2. (ORNIT.) cocoș-de-munte (Tetrao urogallus) = cocoș-sălbatic, (reg.) gotcan, tarcan, tătar, cocoș-de-sihlă; cocoș-sălbatic v. cocoș-de-munte. 3. (BOT.) inimă. (\~ la pepenele verde.) 4. (TEHN.) (Transilv.) scăpărătoare. (\~ la o armă de vânătoare.)

Sursa : sinonime

 

cocóș (pasăre, miez de pepene, boxer) s. m., pl. cocóși

Sursa : ortografic

 

cocóș (la arme, ciocane) s. n., pl. cocoáșe

Sursa : ortografic

 

COCÓȘ \~i m. 1) Pasăre domestică cu o creastă roșie pe cap, cu penele cozii lungi și arcuite și cu pinteni tari la picioare; masculul găinii. * La (pe la sau spre) cântatul \~ilor în zori de zi. Basmul (sau povestea) cu \~ul roșu istorie fără sfârșit sau neadevărată. 2) pop. Mascul al unor păsări. \~ul potârnichii. 3) Cio-cănel care loveşte percutorul la armele de foc. 4) Miezul de la harbuz, mai dulce și fără sâmburi; inimă. 5) la pl. Grăunțe de porumb coapte în sare sau în nisip înfierbântat și desfăcute în formă de floricele; cocoșei. 6): \~ de vânt figură de metal, reprezentând un cocoș, instalată pe acoperișul casei, care, fiind mobilă, arată dincotro bate vântul; giruetă. * A fi \~ de vânt a se da după împrejurări; a fi conformist. /kokoši

Sursa : NODEX

 

cocóș (-și), s.m. - 1. Masculul găinii. - 2. Trăgaci. - 3. Floricele de porumb. - 4. Ansamblul celor patru bucăți ale nucii. - 5. Prună putredă. - 6. Știft, pivot. - 7. Proptea, reazăm, sprijin. - Mr., megl. cucot, cócut. Creație expresivă care se bazează pe strigătul cocoșului, cf. lat. coco "strigătul cocoșului" la Petronius, lat. med. coccus (› fr. coq), it. cocca "găină" (Battisti, II, 991), fr. cocorico, sp. quiquiriqui etc. Nu încape îndoială în der. cuvîntului a influențat sl. kokoš? "găină". După mai mulți autori, sl. este etimonul direct al rom. (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 296; Cihac, II, 67; Meyer 194; Conev 54; DAR) dar transformarea semantică ridică probleme (mr. și megl. provin din sl. kokot? "cocoș"). Cf. bg. kokoška "găină", sb. kokoš "găină", kokot "cocoș", pol. kokosz "găină", kokot "cocoș" etc. Kokoš cu sensul de "masculul găinii" apare totuși în rut., slov., ceh., ca și în mag. kakas, ngr. ?????????, alb. kokoš. Cel puțin o parte din aceste cuvinte poate proveni din rom. Ideea unei origini expresive a cuvîntului rom. a fost avansată de Pușcariu, Dacor., VIII, 353, unde se atribuie origine rom. cuvintelor mag., rut., slov. și ceh., ca și săs. Kokosch. Der. cocoșesc, adj. (de cocoș); cocoșește, adj. (precum cocoșii); cocoșar, s.m. (sturz, Turdus viscivorus), cf. bg. kokošar "șoim" (menționat de DAR, însă care nu poate avea legătură directă cu rom.); cocoșel, s.m. (dim. al lui cocoș; pasăre de hîrtie; floricele de porumb; știft, cui; nume dat mai multor plante); cocoși, vb. (despre cocoși, a călca găina; a se împăuna; a bate, a ciomăgi), în ultimul său sens confundîndu-se cu vb. a cocoșa, de la cocoașe "gheb"; cocoșoaică, s.f. (plantă, Arum maculatum).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruCOCOȘ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 92 pentruCOCOȘ.

Emil Gârleanu - Cocoșul

Emil Gârleanu - Cocoşul Cocoșul de Emil Gârleanu În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoțate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăștiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac și le-a venit mai la socoteală. La o parte, așa, să le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoșul — pașa, cum îi zic toți ai casei, — rotofei, îmbrăcat în pene, cu creasta lăsată, ștrengărește, pe-o ureche. Cu gâtul întins, cu ochii încă cețoși de somn, privește. E poet. Sufletul lui, deși războinic, e mai avântat spre frumos decât al curcanilor, care se umflă într-atât, de par niște burdufuri, când sunt seci ca niște gogoși; decât al tuturor gânsacilor, care se plimbă pe apă și fac pe visătorii, dar în cap n-au minte nici măcar cât un grăunte; ori decât al rățoilor, care, cu cât sunt mai fuduli, cu atât umblă mai legănați; și chiar decât al păunilor mândri în port, dar cu glasul, între păsări, ca al măgarului între dobitoace. El e poet! E cel dintâi care se minunează de frumusețile firii, și, fără părere ...

 

Emil Gârleanu - Sărăcuțul! ...

... Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Și din capătul drumului, țanțoș, cu pieptul în platoșă, cu pintenii arcuiți, venea un cocoș. „Ia! Scap de unul și dau peste altul, își zise cărăbușul; ăsta mă-nghite!â€� Cocoșul s-a apropiat, s-a ... un ochi la cărăbuș și a trecut mândru înainte. „Am scăpat!â€� gândi cu bucurie cărăbușul, și se întoarse să privească după cocoș. Atunci încremeni de spaimă. Din celălalt capăt al drumului sosea un curcan. Cărăbușul se făcu mai mic decât era, ținându-și sufletul: „Acuma chiar ...

 

Dimitrie Anghel - Zi de sărbătoare

... împărat. Și atunci, după ce gustă porcul îndelung și lacom, își umflă și curcanul cangrenată gușă ca să soarbă și la fel făcu și plouatul cocoș și multele găini, și tristele și plîngătoarele picherițe, precum și tot norodul ce umplea curtea. Ca în chermesele flamande zugrăvite de Rubens și de Teniers ...

 

Cincinat Pavelescu - Lui Eftimiu și Hertz

Cincinat Pavelescu - Lui Eftimiu şi Hertz Lui Eftimiu și Hertz de Cincinat Pavelescu după reprezentarea Cocoșului Negru al lui Victor Eftimiu, care se întrecea în succes cu Păianjenul lui A. de Hertz Cocoșii toți mănâncă gâze Ce n-au valoare în comerț; Cocoșul Negru al lui Victor Mâncă Păianjenul lui

 

Cincinat Pavelescu - Răspuns (Pavelescu)

... de la Timișoara, unor tineri scriitori care se decretaseră ei singuri cocoși: Nu știți să rămâneți senini Când ironia mea vă mușcă; Eu nu-s cocoș pentru găini Plouate, sunt cocoș

 

Emil Gârleanu - Luptătorii

Emil Gârleanu - Luptătorii Luptătorii de Emil Gârleanu Soarta se vede că-i menise așa: să fie vecini și să fie dușmani. Și-amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, uneori sure, ca oțelul. Și penele lungi, mlădioase, și întoarse ca niște arcuri, ale cozii, cu sclipiri albăstrii, ce se stingeau îndată. Numai deasupra capului cu ochii neliniștiți ca niște gâze, creasta plecată, ștrengărește, roșie, aprinsă ca para focului. Celălalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al omătului de curând căzut; alb gulerul, cu vârfurile penelor puțin-puțin gălbui, ca suflate cu aur; albă coada bogată-n pene, ușoară, răsfirată. Și, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și roșie ca o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu-i adusese încă față-n față, ...

 

Ion Luca Caragiale - Un artist

Ion Luca Caragiale - Un artist Un artist de Ion Luca Caragiale Mai mult decât oricare alta, breasla bărbierească mi-este foarte simpatică... Briciul e rudă cu dalta, cu penelul, cu coturnul, arcușul, condeiul — mai știu eu cu ce! De aci, neînvinsa pornire către artele frumoase caracteristică la toți bărbierii. O sumă dintre dânșii, împinși de patima lor pentru teatru, s-au făcut artiști dramatici; mulți alții scriu poezii, de obișnuit lirice, mai adesea galante; mai toți trebuie să știe cânta cu un instrument, prin ajutorul căruia, în momentele pierdute, își traduc în melodii acea încărcare de simțiri ce ne-o dă, unora dintre noi, lumea cu lumina ei, cu formele, mișcările și zgomotul ei... Da, cum se rupe la vreme copilul din mamă, acea încărcare de simțiri caută să se rupă din sufletul nostru: trebuie înapoiată cui ne-a dat-o. Ascunsă-n noi, ne muncește, ne chinuie, nu ne dă pace pân' ce n-o întoarcem în dar lumii, care n-o recunoaște și n-o primește decât învăluită în fâșii smulse din sufletul nostru — pecetia sincerității darului. Dar e oare un mijloc mai puternic ca să ne scăpăm de toată haotica năvălire ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Sărăcia Sărăcia de Bogdan Petriceicu Hasdeu Sărăcia cea flămândă Ca pușcașul stă la pândă, Cu cocoșul ridicat: Dintr-un deget o mișcare, Glonțul zboară cu turbare Și vânatul a picat! Munca tare, munca deasă Numai dânsa nu mă lasă Zbuciumându-mă să pier: Tocmai astfel altădată O cămașă ferecată Apăra p-un cavaler! Dar junia mea, o, Doamne, Face loc zbârcitei toamne: Bătrânețele-au sosit! Zile reci și fără soare, Ca un negru șir de cioare Pe cadavrul părăsit! Munca geme și suspină Și se roagă la odină, - Invalid neputincios, Care după lungi campanii, Când apar din nou dușmanii, Fără voie cade jos! În zadar ca mai-nainte Îmi azvârl trudita minte Colo-n sferele de sus: Ea se-nalță o bucată, Și s-afundă desperată, Ca lumina în apus! Totuși, surdă la durere, Lumea strigă, lumea cere, Lumea strânge birul ei! Dându-i spirit pentru pâine, Ea-ți dă oase ca la câine: Schimb de cărnuri și idei! Și de ți-a secat izvorul, Te turtește cu piciorul, Scuipă ca-ntr-o cârpă rea; Căci pe lume n-o atinge Că fitilul, ce se stinge, Ars-a numai pentru ...

 

Emil Gârleanu - În curtea mea

Emil Gârleanu - În curtea mea În curtea mea de Emil Gârleanu Curtea mea e la țară, pe malul unei ape. De jur împrejurul curții se încinge un gard de cătină, iar pe cătina în care vrăbiile stau împănate ca albinele în roi, se țese, de cu primăvară până-n toamnă, tulpina de rochița-rândunicii . Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvârlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrâni, fuse uriașe pe care se deapână vântul; pe vârfurile lor țin acoperământul, — cerul. Tufe de pomușoară și de agrișe dau, înăuntrul curții, adăpost păsărilor mele. Căci am păsări multe și felurite. De ici, din portița încununată cu iederă, hai să le privim. Ai auzit cucurigul ? Răsare soarele. Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l pe culme, țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. Parcă vrea să-și arate bărbăția cârdului celuia de claponi din fața lui, — găini care nu se ouă, ale căror pene lungi și moi îi prefac într-un fel de sălcii plângătoare printre păsări. A, uite-o, harnica ogrăzii! Repede-repede, sfârâindu-i piciorușele în ghetele galbene pe nisip de iute ...

 

Emil Gârleanu - Ca soarele!

... Așa, în curtea aceasta s-au întâmplat multe și mărunte, căci unde-s păsări multe, dragostea-i stăpână. Nu mai departe, acum o lună, un cocoș a fugit, peste gard, cu bogheta altuia. Nu i-au mai văzut deatunci nimeni! Unele păsări spuneau una, altele — alta, gâștele șușoteau ...

 

George Coșbuc - Lângă leagăn

George Coşbuc - Lângă leagăn Lângă leagăn de George Coșbuc Dormi acum, odorul mamei, Dormi că ești pe prag, Strânse-n aripa năframei Flori de rug ți-am pus, din vale Roșii strămători de bete, Să fii drag așa la fete, Cum ești drag măicuții tale, Dragul mamei, drag. Ieri pe când cântau cocoșii, Peste piept ți-am pus La cămașă panglici roșii, De deochi, ca el să piară Unde spaime-l înspăimântă Și cocoșii-n zori nu-i cântă Să rămâi curat, ca fața Soarelui de sus. Dormi în pace și te scoală Tânăr plugărel! Azi prin somn mi-ai râs în poală Și te-am dus plângând sub cruce. Maica Domnului când vine Pune-o mână peste tine, Măr de aur ea-ți aduce Să te joci cu el. Nouă luni în zori, pe rouă, Tot ți-am descântat, Joi curate, alte nouă Să ai inimă curată Și să fii păzit de ele, Șapte stele, logostele Fie-ți scrise-n cer și-o fată Mândră de-mpărat. M-am rugat de ursitoare Pentru capul tău, S-odrăslești, ca rupt din soare, Toată lumea să te placă; Dar nici fapt și pus-din-ură, Nici un fel de-aruncătură, ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruCOCOȘ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentruCOCOȘ.

Luca Capitol 22

Luca Capitol 22 Luca 21 Luca Capitol 22 1 Praznicul azimilor, numit Paștele, se apropia. 2 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 3 Dar Satana a intrat în Iuda, zis și Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 4 Iuda s`a dus să se înțeleagă cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să -L dea în mînile lor. 5 Ei s`au bucurat, și au căzut la învoială să -i dea bani. 6 După ce le -a făgăduit că li -L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără știrea norodului. 7 Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paștele, a venit. 8 Și Isus a trimes pe Petru și pe Ioan, și le -a zis: ,,Duceți-vă de pregătiți-ne Paștele, ca să mîncăm.`` 9 ,,Unde voiești să pregătim?`` L-au întrebat ei. 10 El le -a răspuns: ,,Iată, cînd veți intra în cetate, vă va ieși înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; ...

 

Marcu Capitol 14

Marcu Capitol 14 Marcu 13 Marcu Capitol 14 1 După două zile era praznicul Paștelor și al Azimilor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug, și să -L omoare. 2 Căci ziceau: ,,Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare în norod.`` 3 Pe cînd ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, dupăce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. 4 Unora dintre ei le -a fost necaz, și ziceau: ,,Ce rost are risipa aceasta de mir? 5 Mirul acesta s`ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (Grecește: dinari.), și să se dea săracilor.`` Și le era foarte necaz pe femeia aceea. 6 Dar Isus le -a zis: ,,Lăsați -o în pace; de ce -i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; 7 căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, și le puteți face bine oricînd voiți: dar pe Mine ...

 

Matei Capitol 26

Matei Capitol 26 Matei 25 Matei Capitol 26 1 Dupăce a isprăvit Isus toate cuvîntările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2 ,,Știți că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!`` 3 Atunci preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrînii norodului s`au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; 4 și s`au sfătuit împreună, cum să prindă pe Isus cu vicleșug, și să -L omoare. 5 Dar ziceau: ,,Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă turburare în norod.`` 6 Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, 7 s`a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe cînd sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8 Ucenicilor le -a fost necaz, cînd au văzut lucrul acesta, și au zis: ,,Ce rost are risipa aceasta? 9 Mirul acesta s`ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.`` 10 Cînd a auzit Isus, le -a zis: ,,De ce faceți supărare femeii? Ea ...

 

Marcu Capitol 13

Marcu Capitol 13 Marcu 12 Marcu Capitol 13 1 Cînd a ieșit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i -a zis: ,,Învățătorule, uită-Te ce pietre și ce zidiri!`` 2 Isus i -a răspuns: ,,Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.`` 3 Apoi a șezut pe muntele Măslinilor în fața Templului. Și Petru, Iacov, Ioan și Andrei, L-au întrebat deoparte: 4 ,,Spune-ne cînd se vor întîmpla aceste lucruri, și care va fi semnul cînd se vor împlini toate aceste lucruri?`` 5 Isus a început atunci să le spună: ,,Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. 6 Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu, și vor zice: ,Eu sînt Hristosul!` Și vor înșela pe mulți. 7 Cînd veți auzi despre războaie și vești de războaie, să nu vă spăimîntați, căci lucrurile acestea trebuie să se întîmple. Dar încă nu va fi sfîrșitul. 8 Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; pe alocurea vor fi cutremure de pămînt, foamete și turburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor. 9 Luați seama ...

 

Ioan Capitol 13

Ioan Capitol 13 Ioan 12 Ioan Capitol 13 1 Înainte de praznicul Paștelor, Isus, ca Cel care știa că I -a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl și fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i -a iubit pînă la capăt. 2 În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gîndul să -L vîndă, 3 Isus, fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mîni, că dela Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, 4 S -a sculat dela masă, S`a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar, și S`a încins cu el. 5 Apoi a turnat apă într`un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor, și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Simon Petru. Și Petru I -a zis: ,,Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?`` 7 Drept răspuns, Isus i -a zis: ,,Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.`` 8 Petru ...

 

Ioan Capitol 18

Ioan Capitol 18 Ioan 17 Ioan Capitol 18 1 După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pîrîul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El și ucenicii Lui. 2 Iuda, vînzătorul, știa și el locul acela, pentrucă Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui. 3 Iuda, deci, a luat ceata ostașilor și pe aprozii trimeși de preoții cei mai de seamă și de Farisei, și a venit acolo cu felinare, cu făclii și cu arme. 4 Isus, care știa tot ce avea să I se întîmple, a mers spre ei, și le -a zis: ,,Pe cine căutați?`` 5 Ei I-au răspuns: ,,Pe Isus din Nazaret!``. Isus le -a zis: ,,Eu sînt!``. Iuda, vînzătorul, era și el cu ei. 6 Cînd le -a zis Isus: ,,Eu sînt``, ei s`au dat înapoi, și au căzut jos la pămînt. 7 El i -a întrebat din nou: ,,Pe cine căutați?`` ,,Pe Isus din Nazaret``, I-au zis ei. 8 Isus a răspuns: ,,V-am spus că Eu ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruCOCOȘ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 24 pentruCOCOȘ.

COCOȘEȘTE

... COCOȘÉȘTE adv . În felul cocoșilor ( I ) , ca cocoșii . [ Var . : ( reg . ) cucoșéște adv . ] - Cocoș

 

COCOȘEL

... COCOȘÉL , cocoșei , s . m . 1. Diminutiv al lui cocoș ( I ) . 2. ( Fam . ) Monedă franceză de aur ( în valoare de 20 de franci ) pe care este gravat un cocoș ( I ) ; p . gener . monedă de aur . 3. ( Reg . ; la pl . ) Floricele ( de mâncat ) . - Cocoș

 

COCOȘESC

... COCOȘÉSC , - EÁSCĂ , cocoșești , adj . De cocoș ( I ) , al cocoșului . - Cocoș

 

CÂNTĂTOR

... despre păsări ) care scoate sunete plăcute , melodioase . 2. S . m . ( Înv . ) Cântăreț ( 1 ) ( de profesie ) . 3. S . m . ( Înv . ) Cântăreț ( 2 ) . 4. s . m . ( Pop . ) Cocoș

 

CĂMILĂ

CĂMÍLĂ , cămile , s . f . 1. Mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia , cu una ( dromader ) sau cu două cocoașe pe spate , folosit la cărat poveri ( Camelus bactrianus ) . 2. ( Mar . ) Ponton din lemn pentru ridicarea navelor

 

CAP

... Viață . A plăti cu capul . 6. Compuse : a ) ( Entom . ) cap - de - mort sau capul - lui - Adam = strigă ; b ) ( Bot . ) cap - de - cocoș = dulcișor ; capul - șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele , dispuse în spice simple ( Echium rubrum ) ; c ) capul - balaurului = o ...

 

CLAPON

... CLAPÓN , claponi , s . m . Cocoș

 

COCOAȘĂ

COCOÁȘĂ , cocoașe , s . f . , 1. Deformație patologică a trunchiului unui om , care constă într - o curbură ( posterioară , anterioară sau laterală ) a coloanei vertebrale , a coastelor sau a sternului ; gheb ^1 . 2. Protuberanță naturală pe spinarea unor animale , formată din rezerve de

 

CRESTAT

... CRESTÁT^3 , - Ă , crestați , - te , adj . Cu crestături ; însemnat cu tăieturi . Frunze cu marginea crestată . V. cresta . CRESTÁT^2 , crestați , s . m . ( Zool . ; glumeț ) Cocoș

 

CUCOȘ

... CUCÓȘ s . m . și n . v . cocoș

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...