Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CONCREȚIONAR, CONCREȚIONARE, STATOLIT ... Mai multe din DEX...

CONCREȚIUNE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CONCREȚIÚNE, concrețiuni, s.f. Agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase. [Pr.: -ți-u-] - Din fr. concrétion, lat. concretio, -onis.

Sursa : DEX '98

 

CONCREȚIÚNE s. v. calcul.

Sursa : sinonime

 

CONCREȚIÚNE s. f. depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. * formațiune din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. (< fr. concretion, lat. concretio)

Sursa : neoficial

 

concrețiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. concrețiúnii; pl. concrețiúni

Sursa : ortografic

 

CONCREȚIÚN//E \~i f. 1) tehn. Corp solid format din compuși metalici, ca rezultat al unui tratament termic. 2) Agregat monomineral sau polimineral inclus într-o rocă sedimentară sau în sol; sediment constând din substanțe minerale, depuse în jurul unui corp străin. [Sil. -ți-u-] /concretion, lat. concrecio, \~onis

Sursa : NODEX

 

CONCREȚIÚNE s.f. Concreționare. ** Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ** Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ți-u-. / < fr. concrétion].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONCREȚIUNE

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru CONCREȚIUNE.

CONCREȚIONAR

CONCREȚIONÁR , - Ă , concreționari , - e , adj . Care prezintă concrețiuni . - [ Pr . : - ți -

 

CONCREȚIONARE

CONCREȚIONÁRE s . f . 1. Operație de transformare , printr - un tratament , termic , a unui conglomerat de pulberi de metale , metaloizi etc . într - un corp solid . 2. Formare a concrețiunilor . [ Pr . : - ți -

 

STATOLIT

... STATOLÍT , statolite , s . n . 1. ( Anat . ) Concrețiune