|
|
||
Vezi și:CROIT,
CROIALĂ,
CROITOR,
RĂSCROI,
RIHTUI,
ȘTĂNȚAR,
CHIMONOU,
CLOȘAT,
CROITOREASĂ,
CUSĂTORIE
... Mai multe din DEX...
CROI - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. CROI^1, croiuri, s.n. Croială (1). - Din croială (derivat regresiv).Sursa : DEX '98 CROÍ^2, croiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranz. A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etc.; a începe un lucru sau o lucrare. ** Fig. A ticlui o minciună. 3. Tranz. A desfunda, a deschide un drum, o șosea etc., înlăturând obstacolele. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranz. Fig. (Fam.; în expr.) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). - Din sl. krojiti.Sursa : DEX '98 CROÍ vb. v. atinge, bate, lovi, plesni, trage.Sursa : sinonime CROÍ vb. 1. a tăia, (Transilv.), a săbăi. (\~ o haină.) 2. a-și tăia, (înv.) a sparge. (Fluviul își \~ drum prin munți.)Sursa : sinonime CROI s. v. croială, tăietură.Sursa : sinonime croi s. n., pl. cróiuriSursa : ortografic croí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. croiésc, imperf. 3 sg. croiá; conj. prez. 3 sg. și pl. croiáscăSursa : ortografic A CRO//Í \~iésc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte etc.) A tăia dintr-un material după anumite forme și dimensiuni în vederea confecționării. 2) (drumuri, cărări etc.) A deschide înlăturând obstacolele. * \~ planuri a face planuri pentru viitor. \~ o minciună a ticlui o minciună. 3) fig. (lucrări, acțiuni etc.) A pregăti luând măsurile necesare în vederea realizării. 4) fig. pop. (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Sil. cro-i] /Sursa : NODEX croí (-oésc, -ít), vb. - 1. A tăia. - 2. A tranșa. - 3. (Înv.) A face o incizie. - 4. A tăia materialul după un model, a tăia materialul un croitor sau o croitoreasă. - 5. A confecționa, a face. - 6. A da o formă, a modela. - 7. A plănui, a proiecta. - 8. A medita, a reflecta. - 9. A inventa, a făuri. - 10. A face dungi, a brăzda cu lovituri de bici sau palme. - 11. A pedepsi, a lovi, a bate, a da pumni, a pălmui. - 12. A deschide drum. - 13. A fugi, a scăpa. -Mr. cruescu, cruire, megl. cruiés, cruiri. Sl. kroiti, krajati "a tăia" (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 312; Cihac, II, 84; Conev 60); cf. bg. krojă, sb. krojiti, slov. krajati. - Der. croială, s.f. (tăietură a unei haine; plan, proiect; dispoziție; tipar, model; minciună, înșelăciune; lovitură, palmă); croi, s.n. (croială), din bg., sb. kroj; croitură, s.f. (croială, confecționare; bucată de material pentru un obiect de îmbrăcăminte); croitoare, s.f. (briceag de pantofar); croitor, s.m. (meseriaș care croieşte și coase haine; înv., tăietor; insectă, Cerambys credo); croitoreasă, s.f. (meseriașă care croieşte și coase haine); croitoriță, s.f. (Mold., Bucov., croitoreasă); croitori, vb. (a se ocupa cu croitoria); croitorie, s.f. (meseria croitorului); croitorit, s.n. (croitorie); croitoresc, adj. (de croitor); răscroi, vb. (a îndrepta prima croială a unei rochii; a decolta, a face decolteul unei rochii); răscroială, s.f. (acțiunea de a răscroi; decolteu).Sursa : etimologic Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru CROIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 79 pentru CROI. Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt Cântece de peste Olt de Grigore Alexandrescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 XVII 18 XVIII 19 XIX 20 XX 21 XXI 22 XXII 23 XXIII 24 XXIV 25 XXV 26 XXVI 27 XXVII 28 XXVIII 29 XXIX 30 XXX 31 XXXI 32 XXXII 33 XXXIII 34 XXXIV 35 XXXV 36 XXXVI 37 XXXVII 38 XXXVIII 39 XXXIX 40 XL 41 XLI 42 XLII 43 XLIII 44 XLIV 45 XLV 46 XLVI 47 XLVII I Foaie verde aluniță, Aolică fa, leliță! Fire-a-ți pieptu-o grădiniță Și țâțele lubeniță Și gura o fântâniță, Măselele pietricele, Și buzele ghizdurele, Și limba o ciuturea, S-adăpi pe neica din ea, Seara și dimineața, Peste zi, totdeauna. II Între Olt și-ntre Olteț Răsărit-au nuculeț, Nucu-i mare, frunza rară; Strânși-s toți cucii din țară Și cântă de se omoară. Iar mai sus, pe rămurele, Cântă două turturele, Ce sunt mândruțele mele. Dar în vârful nucului Cântă puiul cucului Rășchirîndu-și penele, Ca ... Ștefan Octavian Iosif - O viață Ştefan Octavian Iosif - O viaţă O viață de Ștefan Octavian Iosif În amintirea lui Ștefan Petică și a altora Târziu se face ziuă, curând se face seară În odăița scundă din strada solitară. Hârțoage prin unghere și patul la perete, Iar lângă pat, pe masă, hârtii împrăștiete, Și-n negură eternă, o lampă mititică Abia îngân-o rază, de-ai crede că i-e frică... Ci totuși nopți de-a rândul, ea arde cu credință, Și zarea ei hrănește o dulce suferință În ceasurile triste de grea singurătate, Când numai vântul plânge pe uliți depărtate... Atunci ea luminează pe-un tânăr stând la masă Cum scrie și citește sau câteodată-și lasă Încet pe mână capul... Și cine știe unde, În care lumi și vremuri gândirea lui pătrunde, Când cată-n zarea lămpii ce-alăturea veghează Și-i încunună fruntea cu firava ei rază... Dar câteodată lampa, sătulă de veghere, Își pâlpâie-n feștilă lumina care piere Și umbre cresc și joacă pe ziduri și podele... Tresare visătorul atunci privind la ele, Oftând închide cartea sau lasă manuscrisul, Ca-n așternut să-și toarcă pe întuneric visul... A doua zi se scoală, se- ... Alecu Donici - Oracolul Oracolul de Alecu Donici Întru un templu idolesc, Era un zeu de lemn cu dar proorocesc; El sfaturi și povețe la tot poporul da: Pentru aceasta sta În aur și argint, spre slavă ferecat, De jertfe-mpresurat, De ruge asurzit Și de miroazme-nădușit. Toți în oracolul credea, fără-ndoială. Dar deodată, vai! ce lucru de sminteală! Oracolul slăvit Cu totul s-au schimbat și s-au nimicnicit. În loc de adevăr, el tot minciuni croia La cei ce mângâieri sau sfaturi îi cerea. Iar pricina era: Că-n zeul cel deșert un jertfitor intra Și, de avea el minte, Apoi oracolul rostea cerești cuvinte. Dar când intra în zeu Vreunul nătărău, Atuncea vai de cei Ce mai credeau în Alexandru Macedonski - Rondelul lui Tsing-Ly-Tsi ... plan, Pomi albaștri, zbor de graur; Tsing-Ly-Tsi stă-n prispa de-aur, Cu ochi mici ca de ghierlan. Spre-a-și croi al vieții plan, Asudat-a ca un faur; Un măreț de smalt balaur Poartă prins l-al său colan. -- Tsing-Ly-Tsi stă ... Alexandru Vlahuță - Vechilor ateneiști Alexandru Vlahuţă - Vechilor ateneişti Vechilor ateneiști de Alexandru Vlahuță Acei ce v-ați legat viața De-un vis frumos și fericit, Pentru a cărui întrupare Cu-atâta dragoste-ați muncit, Voi toți, cari-ați păzit cu cinste Stindardul sfânt ce-ați ridicat, Și cari-ați pus întâia piatră Acestui strălucit palat, Puteți în adevăr fi mândri Și fericiți c-ați izbutit: A prins ființa visul nostru De-acuma drumul e croit!... Și ce răsplată glorioasă! În templul ridicat de voi Sărbătorim un sfert de secol Din lupta voastră de eroi! Desigur, a fost grea chemarea Și lungă cale-ați străbătut: Dar azi puteți întinde mâna Și zice: Iată ce-am făcut! Acestea-s luptele ce-aruncă Lumină-n calea tuturor, Și-acestea-s marile trofee Ce onorează pe-un popor. Aici de-a pururea vor curge Izvoarele de gânduri sfinte, De-aici va răsuna trivoga Deșteptătoarelor cuvinte; Și roiul generos de tineri, Această gloată de recruți, Ce umplu golurile triste Ale eroilor căzuți, Atâtea forțe risipite S-or încălzi de-același dor, Și-n larga tabăr-a vieței Își vor aduce jertfa lor, Vor pune pace și iubire În ... Andrei Mureșanu - Deșteaptă-te, române Andrei Mureşanu - Deşteaptă-te, române â†� Imnuri naționale Deșteaptă-te, române! (Un răsunet) de Andrei Mureșanu Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian. Înalță-ți lata frunte și cată-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii. Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine, Viață-n libertate ori moarte" strigă toți. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați. O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână ... Bogdan Petriceicu Hasdeu - Să vorbim românește Bogdan Petriceicu Hasdeu - Să vorbim româneşte Să vorbim românește de Bogdan Petriceicu Hasdeu Cugetarea românească Are portul românesc: Nu lăsați dar s-o ciontească Cei ce limba ni-o pocesc. Când românul se-ndârjește Din țărână când mi-l scoți, El îți toarnă românește Un blestem de șapte coți, Când de dragoste s-aprinde El vorbește lin și blând, Încât dorul te cuprinde Dulcea-i vorbă ascultând. Niciodată altă limbă, De pre buze românești, Nu se-ndoaie, nu se schimbă După gândul ce gândești. La mânie, la iubire, La suspin și chiuit, După chiar a noastră fire Graiul nostru e croit. La iubire, la mânie, La chiot și la suspin, România-i România Cu fagur și cu pelin. Sucind limba românească, Stricând graiul strămoșesc, După moda franțuzească, Sau cu modul latinesc, Ne-am strâns mințile cu fracul Și simțul ne-am îmbrăcat Cu haina, de unde dracul Copiii și-a înțărcat. Românimea cât trăiește Graiul nu și-l va lăsa; Să vorbim dar românește. Orice neam în limba Bogdan Petriceicu Hasdeu - Vornicul Iancu Moțoc Bogdan Petriceicu Hasdeu - Vornicul Iancu Moţoc Vornicul Iancu Moțoc de Bogdan Petriceicu Hasdeu (Baladă din secolul XVI) Răsturnător în curs de douăzeci de ani, vornicul Iancu Moțoc alungă pe Alexandru-vodă și aduce la locu-i pe un străin din Germania; dar mai la urmă, dând jos și pe acesta, pen- tru a pune pe tron o nouă creatură, poporul nu-l mai ascultă, ci primește înapoi pe gonitul Alexandru. Vornicul fuge în Polonia, unde însă, după stăruința Porții otomane, piere decapitat în capitala Galiției. Testamentul acestei triste celebrități se află până astăzi la Lemberg, în Tabula Municipală, Liber Testamentorum, t. 2, ab anno 1554 ad 1578, p. 225. La cetate Leov, în țara leșească, Va tăia calăul p-un român fugar: Curge tot poporul, lacom s-o privească Lacom s-o privească, că-i un lucru rar. Solul din Moldova, trimis ca să ceară Marfa cumpărată: capul cel tăiat, Stă cu nerăbdare mai curând să piară Mai curând să piară omul vinovat. Mii și mii de glasuri se pornesc d-odată, Ca și când orașul izbucnea de foc; Vine! vine! vine! și-n sfârșit s-arată Și-n sfârșit s-arată vornicul Moțoc. Dânsul alungase pe ... Cezar Bolliac - Cugetare Cugetare de Cezar Bolliac Nous naissons, nous vivons, bergère, Nous mourons sans savoir comment; Chacun est parti du nĂ©ant: Ou va-t-il?... Dieu le sait, ma chère. Voltaire Prieteni! priviți zidul acela chinezesc, Și templii, elefanții, colosuri egiptene, Pagode suterane, pagode indiene, Ce se mai lupt cu timpul ca neamul omenesc, Și spuneți, unde-i omul ce-odată le-a zidit? Priviți Memfis, Efesul, priviți Babilonia, Cetățile gigantici din Indii și Asia, Cui vreți a le ști vârsta din stilul ce-a pierit! Priviți! Sidonul, Tirul ce pe profeți au dat; Gândiți l-a lor putere, pe lumea cunoscută; - Cătați-le-ți ruina! A! este prefăcută 'N acele elemente din care s-a creat! Oari unde e mulțimea ce-atuncea le mărea? Și unde l-e comerțul? Unde le e oștirea? Unde le este legea? Ce s-a făcut mărirea, Știința, avuția ce-atunci le înflorea? Mirați-vă-ți acuma de cărămida lor! Împleți-vă-ți muzeul de săpături, inscripții! Cătați chei d-alfabeturi! Croiți-vă-ți descripții! Râdeți d-a lor credință, de epopeea lor! ... Cincinat Pavelescu - Poetul (Pavelescu) Cincinat Pavelescu - Poetul (Pavelescu) Poetul de Cincinat Pavelescu Fecioare dulci, e în zadar! Privirea voastră fermecată Și ale voastre jurăminte, Oricât de calde și de sfinte, Nu pot din drum să mă abată Căci e croit mai dinainte, Așa spinos și solitar... Un glas îmi strigă: Mergi! Nebun! Puterii sfinte mă supun, Și fug, și fug în largul zării, Și fug în voia întâmplării P-aripa largă-a fanteziei, Călăuzit d-un singur dor: Sunt jidovul rătăcitor Al Duiliu Zamfirescu - Ca un mănunchi de ramuri Duiliu Zamfirescu - Ca un mănunchi de ramuri Ca un mănunchi de ramuri de Duiliu Zamfirescu Te-a zămislit blânda natură Ca pe o floare de pe plai; Din carminul rozei de mai Ți-a zugrăvit, rotunda gură, Iar din albastrul de cicoare Ți-a-nduioșat privirea vie, Așa că bine nu se știe De ești femeie sau ești floare. La brâu te-a strâns ca pe-un mănunchi De ramuri tinere de crin Și nu știu ce ți-a pus în sân Și de la sân pân-la genunchi, Că parcă-i fi un vis croit După gândirea mea nebună, Cu sufletul ca alba lună, Cu trupul cald și liniștit. În trista mea singurătate Au răsărit colo și colo Vedenii cu cap de Apollo Și ochi plini de bunătate: Dar dacă tu ai ști anume Cât farmec e-n făptura ta, Ai face aripi și-ai zbura, Căci prea ești singură în lume. ( Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CROIRezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru CROI. ... CROÍT s . n . Faptul de a croi ^2 . - V. croi ... CROIÁLĂ , croieli , s . f . 1. Felul cum este croită o haină ; tăietură , croi ^1 . 2. Fig . Fel de a fi ; caracter . 3. ( Înv . ) Plan , arhitectură . [ Pr . : cro - ia - ] - Croi ... coapsei , situat între osul iliac și fața internă a tibiei ( prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor ) . [ Pr . : cro - i - ] - Croi ... răscroiesc , vb . IV . Tranz . A tăia un material de croitorie urmând linia gâtului sau a brațelor ; p . gener . a croi un material după măsură . - Răs - + croi ... RIHTUÍ , rihtuiesc , vb . lV . Tranz . A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte ; a pune căptușeala unei fețe croite . - Probabil din ... ȘTĂNȚÁR , ștănțari , s . m . Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind - o cu ștanța ( 1 ) . - Ștanță + suf . - CHIMONÓU , chimonouri , s . n . 1. Croială de haină femeiască , cu mâneca dintr - o singură bucată cu restul hainei . 2. Îmbrăcăminte japoneză în formă de halat cu mâneci foarte largi sau , p . ext . , haină femeiască de casă croită în acest fel . [ Var . : chimonó s . CLOȘÁT , - Ă , cloșați , - te , adj . ( Despre fuste ) Croit cu falduri , evazat , cu firele țesăturii așezate oblic ; CROITORÉASĂ , croitorese , s . f . Meseriașă sau muncitoare care croiește și coase rochii . [ Pr . : cro - i - ] - Croitor + suf . - ... CUSĂTORÍE^2 , cusătorii , s . f . Atelier unde se cos rufe , haine etc . - Cusători ( puțin folosit " a croi Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||