Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CUCĂ, CUCĂI, CUCULĂ, CUCULEȚ, ALIOR, CIUBOȚICĂ, CUCU, CUCUȘOR, CUCUȚ, LIMBĂ ... Mai multe din DEX...

CUC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CUC, cuci, s.m. 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). * Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. * Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ** (Ir.) Cuc-armenesc = pupăză. ** (Adverbial) Izolat, singur, străin. * Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. - Lat. cucus.

Sursa : DEX '98

 

cuc s.m., voc. cucule!; pl. cuci

Sursa : ortografic

 

CUC cuci m. Pasăre migratoare cu penele cenușii, având coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburile altor păsări, cunoscută după strigătul său caracteristic. * De flori de \~ în zadar; degeaba. I-a cântat \~ul din față se spune despre cineva care prosperă. Așa are -i cânte \~ul se spune despre cineva care nu se va întoarce niciodată. /< lat. cucus

Sursa : NODEX

 

cuc^1 s.n. (reg.) 1. plăcintă. 2. sângerete (preparat din carne de porc cu sânge).

Sursa : arhaisme

 

cuc^2 s.n. (reg.) partea de jos a scocului (jilipului) prin care se coboară lemnele de foc; săritoare.

Sursa : arhaisme

 

cuc adv. - La înățime, sus. Mag. kukra (DAR). În Trans. și Mold.

Sursa : etimologic

 

cuc (-ci), s.m. - 1. Pasăre care își depune ouăle în cuiburi străine și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate. - 2. Beat, afumat. - 3. Joc de copii, de-a ascunsul. - Mr., megl., istr. cuc. Lat. cuccus sau cucus (Puşcariu 422; Candrea-Dens., 418; REW 2360; DAR), cuvînt onomatopeic, cf. it. cucolo, fr. coucou, sp. (gal.) cuco, germ. Kuckuck, ngr. ???????, alb. kuko, tc. kuku, bg. kuk (Conev 55). Pentru expresia singur cuc, cf. alb. vetem kuk. Din rom. provine rut. kukul (Candrea, Elemente, 405). Cînd o cînta cucul "niciodată" este echivalentă a expresiei bg. kukov den?, sb. kukov dan "ziua cucului". - Der. cucu, interj. (imită sunetul cucului); cucui, vb. (a cînta cucul); cucă, s.f. (femela cucului).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruCUC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 73 pentruCUC.

Anton Pann - Cucul și privigatoarea

... vorbă mică Privigătoarei să zică : -0, tu, pasăre frumoasă! Cu glăsuire duioasă, Inimă rea nu-ți mai face, Ci cîntă veselă-n pace. Lasă pe cuc să rămîie De magar să se mîngîie : Iar tu vin' de-mi cîntă mie, Că nu te dau pe o mie. De multe ori în ...

 

Vasile Alecsandri - Cucul și turturica

Vasile Alecsandri - Cucul şi turturica CUCUL Dulce turturică, Dalbă păsărică! Hai să ne iubim, Să ne drăgostim La nouri, la soare, În frunzi, la răcoare, La stele, la lună Cântând împreună. TURTURICA Pentru dumneata Eu n-aș zice ba; Dar zic și zic ba Pentru maica ta, Că-i bănuitoare Și fermecătoare [2] Ea mi-a bănui De te-oi prea iubi Și m-a fermeca De te-oi dezmierda. CUCUL Dragă turturică, Pasăre dălbică, Nu-mi fi dușmănică, Vara că ne-ndeamnă, Și frunza ne cheamă Să ne drăgostim Și să ne iubim. TURTURICA Ba, cucule, ba, Nu te-oi asculta. Dă-mi tu bună pace, Că zău, m-oi preface Azimioară-n vatră Cu lacrimi udată, Și de foc uscată, De toți lepădată. CUCUL Oricum te-i preface, Tot nu ți-oi da pace, Că și eu m-oi face Un mic vătrărel, Frumos, subțirel Și-n foc oi intra De te-oi săruta Și te-oi coperi, De foc te-oi feri Încât chiar de silă, Dacă nu de milă, Tu mă-i îndrăgi Și ne vom iubi. TURTURICA Eu n-aș zice ba Pentru dumneata, Dar cumplit mi-e teamă De ...

 

Grigore Alexandrescu - Cucul

... coțofene îi cerură iertare      Că nu-i dau ascultare: Îi ziseră: „Taci, soro, te roagă obștea noastră: Despre cîntec, ne iartă, ești ca un cuc de proastă“. Asfel păți și cioara; în rîs ea fu luată, Și cu un cuc nemernic de toate comparată. De asemenea cinste cucul supărat foarte,         Se duse mai departe;         Dar oriunde mergea,         Nimic alt n-auzea.         În sfîrșit obosit,         Și ...

 

Vasile Alecsandri - Cucul 2

Vasile Alecsandri - Cucul 2 Vine cucul de trei zile Peste văi, peste movile Și loc n-are să se puie, Să cânte, focul să-și spuie. Pune-s-ar pe-o rămurea Aproape de casa mea, Să-mi tot cânte, cânte-n față, Și seară, și dimineață. De-ar fi cucul voinicel, Mi l-aș prinde argățel Și cămăși subțiri i-aș toarce Și l-aș purta cum îmi place. De-ar fi cucul un viteaz, El mi-ar trece de necaz; Dar e cucul păsărea, El cântă pe rămurea Și zboară pe unde vrea, Nu-i pasă de jalea

 

Alecu Donici - Lupul și cucul

... Alecu Donici - Lupul şi cucul Lupul și cucul de Alecu Donici — Rămâi sănătos, vecine! Au zis lupul către cuc. Aceste țări de rău pline Le părăsesc și mă duc. Nu mai pot trăi aice, De om, câine, prigonit. În Arcadia, ferice! Este codru de ...

 

Vasile Alecsandri - Cucul 3

Vasile Alecsandri - Cucul 3 Unde-aud cucul cântând Și mierlele șuierând Nu mă știu om pe pământ! Eu zic cucului să tacă, El se suie sus pe cracă Și tot cântă de mă seacă, Iar mai jos pe-o rămurea Cântă și o turturea Tristă ca inima mea. Cucul zice de pornire Turturica de jelire Ș-al meu suflet de

 

Vasile Alecsandri - Cucul 5

Vasile Alecsandri - Cucul 5 Cântă puiul cucului Pe coarnele plugului, Cântă-o mierlă pe teleagă Și de mine se tot leagă, Cucul zice, mierla zice: ,,Nu-ți bea banii, măi voinice, Că ți-e carul fărâmat Și plugul neferecat Și pământul nelucrat!" Cucule, jivină rea! Nu purta de grija mea; Mierlușcă, pasăre sură, Nu-mi tot bănui din gură, C-oi veni cam tulburat Și-oi cădea într-un păcat, Și v-oi sparge cuibușorul Și v-oi rupe

 

Vasile Alecsandri - Cucul 1

Vasile Alecsandri - Cucul 1 Frunză verde de pelin, Ce-mi ești, cucule, hain, De cânți vara-n jumătate Ș-apoi zbori în altă parte? Cuculeț, pasăre sură! Mușca-ți-aș limba din gură, Cântecul să nu-ți mai zici, Nici să mai colinzi pe-aici. Vara vii, vara te duci Când îs dragostele dulci. Cântă-mi mie încă-o dată Că mi-e mintea tulburată. Cântă-n dreapta mea cu foc, [1] Să am parte de noroc. Cântă-n fața mea cu drag, Că ți-oi da frunze de fag Să nu mai fii tot pribeag. ↑ Vezi nota 1 din balada Cucul și turturica în ediția de

 

Vasile Alecsandri - Cucul 4

... Vasile Alecsandri - Cucul 4 Pierit-ai fi, pui de cuc! Tu mi-ai cântat să mă duc. Mi-ai cântat mie de cale Și mândrei de lungă jale! Eu m-am dus din țară-n ...

 

Vasile Alecsandri - Cucul 6

Vasile Alecsandri - Cucul 6 Cântă puiul cucului Pe crucea molidvului. ,,Cucule, vin' lângă mine Că mă jur să te țin bine Cu vin dulce strecurat, Cu pâine de grâu curat." ,,Eu mai bine m-oi ținea Cu hrana ce mi-a plăcea, Ș-oi zbura pe-unde oi vrea, Oi mânca frunza de fag Ș-oi cânta lumii de drag. Oi bea apa din izvor Ș-oi cânta lumii de

 

Elisabeta de Wied - Vasile Alecsandri

Elisabeta de Wied - Vasile Alecsandri Vasile Alecsandri ()  n. 21 iulie 1821 , Bacău  d. 22 august 1890 , Mircești  Poet, autor, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, academician român, creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România    Biografie în limba română    Citate în limba română    Multimedia la Commons Cuprins 1 Poezii 1.1 Doine 1.2 Lăcrimioare 1.3 Suvenire 1.4 Mărgăritărele 1.5 Pasteluri 1.6 Varia 1.7 Legende 1.8 Ostașii noștri 1.9 Din periodice 1.10 Postume 2 Teatru 2.1 Canțonete comice 2.2 Scenete 2.3 Operete 2.4 Vodeviluri 2.5 Comedii 2.6 Drame 3 Poezii populare ale românilor (1866) 3.1 Cântece bătrânești 3.2 Doine 3.3 Hore 4 Proză 4.1 Biografii 4.2 Călătorii și studii 4.3 Din periodice, broșuri etc. 4.4 Manifeste și amintiri politice 4.5 Din postume 5 Legături externe Poezii Toamna țesătoare Răzbunarea lui Statu-Palmă Noaptea albă Zilele Babii Hora Ardealului Frații Jderi Căpitanul Romano Românca de la Grivița O noapte la țară Vântul Încununarea steagului Doine Doina Baba Cloanța Sora și hoțul Crai-nou Maghiara Altarul mănăstirii Putna Andrii-Popa Groza Ursiții Strigoiul Ceasul rău Strunga ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruCUC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentruCUC.

CUCĂ

... CÚCĂ^3 , cuci , s . f . ( Reg . ) Deal înalt și izolat ; vârf de deal . - Et . nec . CÚCĂ^2 , cuci , s . f . ( Rar ) Femela cucului ( 1 ) . - Cuc + suf . - ă . CÚCĂ^1 , cuci , s . f . Căciulă înaltă , uneori împodobită cu pene ( de struț ) , pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în ...

 

CUCĂI

CUCĂÍ , cúcăi , vb . IV . Intranz . ( Reg . ) A

 

CUCULĂ

CUCÚLĂ , cucule , s . f . Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici , confecționat din stofă groasă și

 

CUCULEȚ

... CUCULÉȚ , cuculeți , s . m . Diminutiv al lui cuc ; cucuț , cucușor . - Cuc

 

ALIOR

ALIÓR , aliori , s . m . Nume dat mai multor specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc lăptos , otrăvitor ; laptele - câinelui , laptele - cucului ( Euphorbia ) . [ Pr . : - li -

 

CIUBOȚICĂ

CIUBOȚÍCĂ , ciuboțele , s . f . 1. ( Reg . ) Cizmuliță sau gheată de damă . 2. Compuse : ciuboțica - cucului = plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară , cu flori galbene și cu fructul o capsulă ( Primula officinalis ) ; ciuboțica - ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii ( Cortusa matthioli ) . [ Var . : cioboțícă s . f . ] - Ciubotă + suf . -

 

CUCU

CÚCU interj . Cuvânt care imită cântecul

 

CUCUȘOR

... CUCUȘÓR , cucușori , s . m . Cuculeț . - Cuc

 

CUCUȚ

... CUCÚȚ , cucuți , s . m . ( Reg . ) Cuculeț . - Cuc

 

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...