Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:IRIZA, IRIZAȚIE, IRIZAT ... Mai multe din DEX...

CURCUBEU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CURCUBÉU, curcubeie, s.n. 1. Fenomen optic care se datoreşte refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. ** Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească. 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roșii-purpurii și cu fructele capsule (Lychnis coronaria). - Et. nec.

Sursa : DEX '98

 

CURCUBÉU s. v. iarba-câinelui, pir-de-țelină, pir-gros.

Sursa : sinonime

 

CURCUBÉU s. 1. (ASTRON.) (reg.) cearcăn, brâul-cerului, brâul-Cosânzenei, brâul-lui-Dumnezeu, brâul-Maicii-Domnului, brâul-popii, curuna-cerului. 2. (BOT.; Lychnis coronaria) (reg.) flocoșele (pl.), flocoșică, barba-împăratului, floarea-cununii.

Sursa : sinonime

 

curcubéu s. n., art. curcubéul; pl. curcubéie

Sursa : ortografic

 

CURCUBÉ//U \~e n. Fenomen optic având aspectul unui arc multicolor, care se produce în atmosferă datorită refracției luminii solare în picăturile de apă dispersate în aer, după ploaie. /<lat. curcus + bibit

Sursa : NODEX

 

curcubéu (-éie), s.n. - 1. Fenomen optic datorat refracției, cu aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. - 2. Iris, spectru solar. - 3. Plantă (Cynodon dactylon). - 4. Plantă (Lychnis coronaria). - Var. curcubeu (s.m.), curcubei, curcubel, curcubău. Mr. curcubeai, megl. (curcu)bei. Pare a fi reprezentant al lat. *cucuvius "încovoiat", cuvînt care apare în forma sa m., cucurvior, la San Jerónimo (cf. Corominas, I, 900). Este vorba de o reduplicare expresivă de la curvus, ca în cucurbae "coardă de alfă" › ven. curcuma și de aici ngr. ?????????; cf. și cucurbita, cucullus. Posibila legătură cu curvus sau concurvare a fost semnalată încă de Lexiconul de la Buda; Cipariu, Gram., 132; Laurian; Cihac, I, 65; Philippide, Principii, 140; Densusianu, Hlr., 104; Tiktin; și combătută de Pușcariu 458. Celelalte explicații par mai puțin convingătoare. Plecînd de la imaginea, curentă în mentalitatea populară, care interpretează curcubeul ca un mijloc de a absorbi apa rîurilor pentru a o condensa în nori (Jura arc-boit, retor. arcobevondo, campan. arcovévere; cf. Rohlfs, Quellen, 12), s-a încercat se explice ultima parte a cuvîntului prin lat. b?b?re. Giuglea, RF, II, 49, pleacă de la un lat. *arcus › combibulus (cf. REW 2037a), care cu greu ar fi ajuns la rezultatul rom. (*arcus combibu- › *arcurcubeu › *acurcubeu). Puşcariu, Dacor., VI, 315-7 și DAR, preferă plece de la circus b?bit, asimilat la *curcus b?bit, care "corespunde exact" lui curcubeu; afirmație surprinzătoare, dacă se are în vedere b?bit a dat în rom. be › bea și , devenind intervocalic acest b trebuia se piardă; fără a mai vorbi de cît de puțin normală este această compunere în rom. După Roesler 39, din per. kalkum; Bogrea, Dacor., IV, 805, se gîndea la o posibilă legătură cu cucură. Scriban se gîndește la cocobelci, var. de la culbec, sau cubelc "melc". Din rom. provine rut. korkobe? (Miklosich, Wander., 10; Miklosich, Etym. Wb., 130; Berneker 571; Candrea, Elemente, 407).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CURCUBEU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 53 pentru CURCUBEU.

Dimitrie Anghel - Curcubeul

... Anghel - Curcubeul Curcubeul de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 21 ian. 1907 (semnată Ion Fulga) Ce schimbătoare e la munte Lumina; cât ai scăpăra, Un curcubeu a-ntins o punte Din casa mea pân’la a ta. Și-un gând, un gând nebun îmi vine! - Așa-s ...

 

Dimitrie Anghel - Hefaistos

Dimitrie Anghel - Hefaistos Hefaistos de Dimitrie Anghel — Incendiul unei fabrici de panglici — Ciudat, fantezist și proteiform e focul. Joacă deasupra mlaștinilor în vîlvătăi albastre, înșelînd drumeții rătăciți ; tremură aureole viorii deasupra comorilor ascunse, își prelungește viața în fosforescențe, închizînd-o în putregaiuri, se urcă în stea și se coboară leneș pe suprafața oceanelor, mijește tihnit aprinzînd lumini trandafirii la gura vetrelor, arde ascuns și înflorește în roză uriașă deasupra craterelor vulcanilor, se furișează în zigzagurile fulgerelor albastre, știe să fie uriaș precum știe să fie și scînteie, îi place să se facă temut precum a adorat să fie și divinizat de la începutul vremurilor. Același și divers, fie ascuns îndărătul ochilor noștri sau după colțurata imagine a unei stele, metamorfozat în flacără sau în mare de jăratec, în rază sau scînteie, el tot Hefaistos este, fiul strălucitorului Zeus și al mult geloasei Hera. Eu l-am iubit ca unul căruia îi sunt drage strălucirile, am stat de multe ori de vorbă cu el pînă în tîrziu la gura sobei, în serile de iarnă, ascultîndu-i mitologicele legende, și, deși într-un moment dat mi-a fost potrivnic și mi- ...

 

Dimitrie Anghel - Murmurul fîntînei

Dimitrie Anghel - Murmurul fîntînei Murmurul fîntînei de Dimitrie Anghel Publicată în Pagini literare , 29 aprilie 1899 (sub titlul În grădină ) În murmurul fîntînei plînge povestea vremilor trecute... De știi s-asculți, auzi iar glasul atîtor guri ce-s astăzi mute: S-a potolit atîta viață, ș-a ars atîta foc de soare, De ani și ani, de cînd tot curge împrăștiind mărgăritare. De ani și ani... dar de atuncea grădina ș-a schimbat stăpînii Cu glasuri gîngave alt'dată — pe cînd eram copii — bătrînii Lung sfătuiau în șoapta apei sub cernerea de umbre sure, Ș-acuma numai apa plînge, iar noi ne-am răznețit pe-aiure. Sunt ani și ani... dar astăzi unde-s copiii gureși ? Unde-i oare Copila ce privea uimită la curcubeiele de soare Ce se fărmau în praful apei, și s-aprindeau din nou măiastre, Ca iarăși să se năruiască etern ca visurile noastre ?   Sînt ani, și de atunci în noapte s-au prăvălit grămadă anii Și dintre toți eu singur numai, ținînd azi firul Arianii Mai rătăcesc ș-ascult cum cîntă pierdut pe-aleele deșarte În murmurul fîntînei glasuri ce vin de dincolo de moarte. Eu ...

 

Mihai Eminescu - Umbra mea

... de argint și cu săli întinse prin care pluteau îngeri cu haine de aur și cu aripi de culorile curcubeului și-ncinși în brâie de curcubeu, iar blondele lor capete erau încadrate de lungi plete de aur, și ochii albaștri se plecau timizi și mari, și pleoape și gene lungi. Portale ... și ea se trezea cu frig și, ținându-și ochii închiși, își strângea împrejurul umerilor ei goi plapoma țesută din argint și din culori de curcubeu. Când însă își deschidea ochii, sorii răsăreau calzi și frumoși, iar noi ne sculam râzând, somnoroși, unul de altul, apoi, spălându-ne fețele în basin ...

 

Ștefan Octavian Iosif - La o ciocîrlie

... Lumina lunei blînd pătrunde Și-nseninează firmamentul în noaptea plină de mister. Cu ce-aș putea să te asamăn ? Nu plouă norii aurii, Cînd rîde curcubeu-n zare, Mai vesele mărgăritare Ca ploaia trilurilor tale armonioase și zglobii ! Precum în lumea-i ideală poetul cîntă solitar ; Smulgînd superbe-accente lirii, Sădește ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Noaptea de mai (Iosif)

... fântână... Unde zăbovești, Dulcea mea stăpână? Tremură de dor Gândurile mele: Nu te-nduri de ele Tu, stăpâna lor, Care-n orice floare Pui un curcubeu

 

Alexandru Macedonski - Poeții

Alexandru Macedonski - Poeţii Poeții de Alexandru Macedonski De ce ca norii cei de iarnă Ce vin pe câmpuri ca s-aștearnă     Lungi strate de zăpadă, Se strâng pe unele frunți june Nori viforoși, sumbre furtune     Ce se-mbulzesc grămadă? Ori nu mai este-n ceruri soare, Și-n lume viață râzătoare     Misteruri și amoruri? Ce patime-i însuflețește? Vrun vis nebun îi urmărește     Cu vecinicile-i doruri? De sunt nebuni, voiesc să-i apăr, Că-n ochi au fulgere ce scapăr'     Schântei de poezie, Și nu e rar să se întâmple Să poarte-o lume între tâmple     Pe care să n-o știe! Cu ei vorbesc frunzele-n cale, Cu ei și apele pe vale,     Și bolțile albastre! Iar dacă au un corp de tină, Cu sufletele în lumină     Plutesc mai sus de astre! De suferinți, ei sunt exemple, Când mor li se ridică temple     Și falnice statuie! În viață însă duc o cruce Pe care toți se-ntrec s-apuce     Să-i răstignească-n cuie! Și nu e-n stare suferire Ca să-ntrerupă-a lor menire     Și nobilă, și sfântă! Lor nu le pasă de năpastii; Zâmbesc pe margini de prăpastii;     Iubesc, mângâie, cântă! Câștigă ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda II

... Nădejdea să o punem în Domnul Dumnezeu Acela care-n nouri cu fulgerul trăsnește, Ce suflă și furtuna îndată risipește, Ce-ncinge orizontul cu mândrul curcubeu. Ce va să fie mâine nu te-ngriji a ști. De ziua cea de astăzi îl binecuvântează. De traiul tău, de hrană El ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - La Iulia

... Bogdan Petriceicu Hasdeu - La Iulia La Iulia de Bogdan Petriceicu Hasdeu Când văz o floare Lucind la soare Ca o lumină din curcubeu, Mă fac o rază, Ce colorează Flori și mai mândre pe chipul tău! Când pe sub seară În primăvară Previghetoarea cântă cu dor, Printre suspine ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Muntele și valea

... rodește cu sfială Un mușchi mănunt și otrăvit. Priviți, priviți aceste văi, De râulețe și de căi, De busuioace și de clăi Brăzdate ca un curcubeu: Se scaldă struguru-n lumină, Și iese mierea din albină, Și totu-i plin de Dumnezeu! Nu sus, nu sus la cei avuți, În norii ...

 

Dimitrie Anghel - Alesul

Dimitrie Anghel - Alesul Alesul de Dimitrie Anghel Publicată în Viața românească , februarie 1908. S-a deșteptat prisaca din poiană Subt uriașul clopot de azur, Și sună tot cuprinsul dimprejur, De-ai spune că o harfă-eoliană E aninată undeva de-un ram... De-ar fi să stai nesigur la răscruce, Căci pretutindeni murmurul l-auzi, Asemeni unui tainic călăuz, Te cheamă, te îmbie și te duce, Fără să vrei, al florilor parfum... Poiana pare-o uriașă floare, Ce schimbă curcubeie de culori, Dar nu-i o floare, ci sunt mii de flori, Din care ies scîntei rătăcitoare Ce se aprind în aer și dispar. Ca niște temple în miniatură Ce ar serba un cult misterios, În raiu-acesta-atîta de frumos Lăsat anume parcă de natură, Stau albii stupi subt streșinele lor.   Neobosite-aleargă în lumină Albinele zburînd din loc în loc, Acum se-nclină-un fir de siminoc, Acum se-nalță galben-o sulcină, Și mursa-n aur se preschimbă-ncet. Dar iată că pe-un urdiniș apare Aleasa între-atîtea mii de vieți, Și trîntorii amanți de soare beți Simțind imperioasa ei chemare, Tresar prelung din somnolența lor. Din urdiniș zburînd ea scrie-o dungă, ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CURCUBEU

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru CURCUBEU.

IRIZA

IRIZÁ , irizez , vb . I . Intranz . ( Rar ) A emite culori asemănătoare cu ale curcubeului ; a scânteia , a luci în lumini

 

IRIZAȚIE

IRIZÁȚIE , irizații , s . f . Colorație similară curcubeului , apărută în urma unui proces de interferență a luminii albe prin straturi transparente subțiri . [ Var . : irizațiúne s .

 

IRIZAT

IRIZÁT , - Ă , irizați , - te , adj . Care reflectă culorile curcubeului . - V. iriza . Cf . fr . %