Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: COASE

  Vezi și:COASE, COSĂ, COSĂCEL, CUSĂTURĂ, CUSĂTORIE, ÎNSĂILA, DESCUSUT, HREAPCĂ, PAPIOTĂ, ÎNCREȚIT ... Mai multe din DEX...

CUSUT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CUSÚT s.n. Acțiunea de a coase; operație de prindere prin coasere a unor țesături sau bucăți de piele. ** (Reg.; concr.) Cusătură (2). ** Asamblare prin sudare sau prin nituire a materialelor metalice. * Mașină de cusut = mașină folosită pentru coaserea confecțiilor, încălțămintei etc. - V. coase.

Sursa : DEX '98

 

Cusutdescusut

Sursa : antonime

 

CUSÚT s. 1. v. cârpire. 2. (TEHN.) cusătură. (\~ul a două plăci metalice.)

Sursa : sinonime

 

cusút s. n.

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CUSUT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 176 pentru CUSUT.

Mihai Eminescu - Viața (Eminescu)

... pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un tort de in; Vânătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce ... ncepe. Negustoru-și pune pânzele-nainte, Lucrul scump și harnic unor ceasuri sfinte, El are briliante pe degete groase Din nopțile celor care pânza-i coase; Desface ducesei, c-o galantă grabă, În cusut în lacrimi de o mână slabă: Pânze moi în care se țesură zile, Vederea și somnul sărmanei ...

 

Ion Luca Caragiale - Făcătoare de minuni...

Ion Luca Caragiale - Făcătoare de minuni... Făcătoare de minuni... de Ion Luca Caragiale Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe câțiva gologani, un vraf de cărți vechi, toate desperecheate și hărtănite. Bănuiam că între atâtea mardale de tipar, avariate de câte și mai câte împrejurări, tot se găsește poate ceva interesant; asemenea, într-o ladă de gunoaie se-ntâmplă să găsim un crâmpei de sârmă, un nasture sau măcar cine știe ce lucru de nimic, care să mai poată fi-ntrebuințat la ocazie cu folos... Omule, nu desprețui lucrurile fie cât de nensemnate! Valoarea lor se măsoară cu nevoia ce ai de ele la un moment anume, și, uneori, nevoia rară de o clipă acordă un preț exorbitant la un lucru nesocotit cu desăvârșire în împrejurările comune ale vieții... Un ac cu gămălie... Ce valoare poate avea un biet ac cu gămălie?... Și totuși un ac cu gămălie poate salva onoarea tânărului gentleman care, în mijlocul unui bal high-life, se pomenește trădat de un nasture prea slab cusut tocmai acolo unde trebuia cusut mai trainic... Dar să lăsăm altora, mai preparați pentru aceasta, sarcina de a filosofa despre valoarea lucrurilor și nevoile oamenilor, și ...

 

George Coșbuc - Nucul (Coșbuc)

... în gând cuvinte, Și-mi cântai spre-a-mi da cărare, Și vedeam că ies cîntare          Vorbele ce-adun. Ca și-atunci, mai coase mama, Coase și suspină rar, Dar când da-ndărăt marama Desvălindu-și câmpul frunții, Părul ei e alb ca munții          Ernii lui Ghenar. A murit ...

 

Pitarul Hristache - Povestea mavroghenească

Pitarul Hristache - Povestea mavroghenească Povestea mavroghenească de Pitarul Hristache Fragmente     Numai a-l vedeai dodată     Prin tîrg trecînd fără gloată,     Cu vro doi-trei, dinpreună     Cu cîte-o sapă de mînă,     Și după ce se-ntorcea     Vedeai colea și colea     Cîte unul atîrnat     De cîte-o șandrama legat,     Iar pe afară prin cîmpuri     Stă țepele-nfipte pîlcuri     â€¢ • • • • • • • • • • • • • • •     Dacă mergeai și la curte     Vedeai altele mai multe,     Te uitai prin spătărie     Rămîneai la aporie,     Vedeai săbii ferecate     Tot prin păreți spînzurate,     Mai pistoale, buzdugane,     Mazdrace și iatagane,     Suliți, angere, cuțite,     Ca acile ascuțite.     Măciuci, mai puști ghintuite     Toate prin păreți lipite.     â€¢ • • • • • • • • • • • • • • •     Apoi stai de socoteai     Și-n rost nu puteai să-i dai     Vedeai casele d-o parte     Numai de arme-ncărcate.     D-altă parte te uitai     Și la el și înghețai     Că-l vedeai cu-n hîrz străin     Nu-și semăna a creștin.     Cîndu-l auzeai vorbind     Încremeneai tremurînd,     Din damuit și din chiafîr,     Și din as și din caldîr,     Nu-l mai ...

 

George Coșbuc - Dragoste învrăjbită

George Coşbuc - Dragoste învrăjbită Dragoste învrăjbită de George Coșbuc Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I Fata sta la poartă, mă-sa la prilaz Nu știu ce-avea fata, că-i era necaz Și umbla de colo până colo beată. O vedea și mă-sa că e supărată Și că-i joacă-n lăcrămi ochii arși de foc, O vedea prin casă că se-nvârte-n loc; Prinde-n mâini un lucru numai ca să-l prindă, Iese-n tindă, intră, iarăși iese-n tindă Și frământă casa cu nimic, așa. Ieri, cât a fost ziuă, nu s-astâmpăra Nici cât bați în palme, și-alerga silhuie, O trudea vreo taină și-ar fi vrut s-o spuie Și de multă trudă, n-a vorbit deloc. S-a culcat în urmă supărată foc Și prin somn întruna a vorbit cu șoapte. Astă-dimineață s-a sculat de noapte Și-a tors două fuse până s-au sculat Ceialalți ai casei. Și-avea plânsă fața. N-a vrut să mănânce. Toată dimineața N-a vorbit ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Cântecul despre preafericita izbândă de la Podul-Înalt

... ucid în gloată, Pe pod se repăd Loviți de prăpăd, Se izbesc în dos De malul râpos; Podu-i frânt în două, Săgețile-i plouă, Coase și topoare Cad fulgerătoare! Și, lovit de-o rază, Ce i-e dat să vază Pașa Soliman? Vede pe Ștefan, Cum venea, curat Ca un ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia

... străluce-n noapte Ca un fulger prins din zbor! Armele sclipesc în juru-i, Caii sforăie sălbatic, Joacă flamurile, urlă Buciumele de măcel, Și cu coase și topoare, Zguduind, călări, pământul, Năvălesc de pretutindeni Moldovenii după el! Unde-ți este fala, rigă? Unde-i lauda deșartă? Cine trece, dus în leagăn ...

 

Alecu Donici - Știuca și motanul

Alecu Donici - Ştiuca şi motanul Știuca și motanul de Alecu Donici Nu-i bine când pânzarul se-apucă de cusut, Iar croitorul de țesut. Și e desigur totdeauna Că cine multe întreprinde Nu scoate-n capăt nici pe una, Ba încă râsul lumii adese își aprinde! O știucă prea colțată, jaluză, de soi rău, Văzând odinioară Motanul de la moară Cum șoarecii vânează... căzu la el mereu Cu multă rugăminte, s-o ieie la vânat. — Dar spune-mi: cunoști oare Tu astă vânătoare? O întrebă motanul. — Nu-i lucru minunat — Răspunse mândră știuca — de-a prinde șoricei, Când prindem costrășei! — Prea bine; hai la treabă! Tu, dar, vei lua sama Aproape de lăptoc, Iar eu — zise motanul — mă duc să păzesc vama Pe lângă poloboc. Toți șoarecii din moară Aice au să-ți vie; vânează și-i omoară. Noroc! Noroc! Mergând la loc, motanul s-a apucat de treabă Și, foarte-n grabă, Mulțime de șoricărit El a vânat, a omorât. Apoi și la tovarășa a mers, dar ce să vadă! Mai, mai, murinda știucă, ciuntată, fără coadă, Pe care șoarecii ...

 

Alecu Donici - Calul și măgarul

Alecu Donici - Calul şi măgarul Calul și măgarul de Alecu Donici Păstorul unor oi, pe lângă turma sa Avea un cal și un măgar. Din întâmplare el găsește o harșa, Cusută tot în fir și în mărgăritar. Harșaua, precum știu acei ce merg călare, Se cade calului spre înfrumusețare. Păstorul însă-au socotit Că calul e destul de fire-mpodobit Și au găsit cu cale, Stăpân fiind pe ale sale, Să puie pe măgar harșaua delicată. Dar au ieșit în faptă Că prostul de măgar, nesocotind ce poartă Și nedeprins a fi-mbrăcat, Cu scumpa lui harșa în bahnă au intrat; S-au tăvălit, s-au răcorit Și chiar ca un măgar de glod plin au ieșit. Din fabulă e lămurit, Cum că păstorul au greșit, Iar el o da la întâmplare. Eu însă socotesc: că calul, deși are Nărav de tăvălit când este asudat, Dar nu se bagă-n glod, și cum s-au ridicat Îndată de pe el tot colbu-i

 

Alecu Donici - Furnica (Donici)

... orzul cel mai mășcat. Era înc-acea furnică Și la războaie voinică: Unde viermișor vedea, Se repezea și-l prindea. Chiar paingul cu atâtea săbii, coase, înarmat, Al ei ac de biruință într-o vreme au cercat. Dar furnica, ca și omul, cu dorinți nesățioase, De-a furnicarului slavă ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski) Noaptea de mai de Alexandru Macedonski Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri, Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri? Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă, Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți, Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă, De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți? Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze. Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze, Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută. Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit; Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge, -- Când frunza ca și mai nainte șoptește ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUSUT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 87 pentru CUSUT.

COASE

COÁSE , cos , vb . III . Tranz . 1. A fixa , a prinde între ele părțile unei haine sau un petic , un nasture etc . la o haină , trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac . 2. A broda . 3. ( Med . ) A împreuna ( cu un fir de mătase , de intestin preparat anume etc . și cu un ac special ) marginile unei

 

COSĂ

CÓSĂ , cose , s . f . Obiect protector din tablă care se introduce in interiorul unei bucle formate la capătul unui

 

COSĂCEL

COSĂCÉL , cosăcei , s . m . Diminutiv al lui cosac . - Cosac + suf . -

 

CUSĂTURĂ

... bucăți de stofă , de pânză etc . ; ața cu care s - a cusut . 3. Felul cum este cusut ceva , modelul , punctul cu care se coase ; p . ext . ornamentele cusute pe o pânză , pe o stofă etc . 4. Lucru la care coase

 

CUSĂTORIE

... CUSĂTORÍE^2 , cusătorii , s . f . Atelier unde se cos rufe , haine etc . - Cusători ( puțin folosit " a croi " din coase ) + suf . - ie . CUSĂTORÍE^1 s . f . ( Rar ) Meșteșugul de a coase ; meseria cusătoresei . - Cusător ( puțin folosit " croitor " < coase

 

ÎNSĂILA

... ÎNSĂILÁ , însăilez , vb . I . Tranz . A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate ; a prinde cu un fir de ață ( albă ) locurile pe unde se va coase

 

DESCUSUT

DESCUSÚT , - Ă , descusuți , - te , adj . ( Despre o cusătură ; p . ext . despre un lucru cusut ) Cu ața ruptă , destrămat în locul unde a fost cusut ; a cărui cusătură este desfăcută . - V.

 

HREAPCĂ

HREÁPCĂ , hrepci , s . f . ( Reg . ) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite ; p . ext . coasă prevăzută cu o astfel de

 

PAPIOTĂ

PAPIÓTĂ , papiote , s . f . 1. Sul mic de carton pe care se înfășoară ața de cusut ; p . ext . ață de cusut înfășurată pe acest sul . 2. ( Astăzi rar ) Sul mic de hârtie pe care femeile își răsucesc părul pentru a - l bucla . [ Pr . : - pi -

 

ÎNCREȚIT

ÎNCREȚÍT^2 , - Ă , încrețiți , - te , adj . Care are , care face etc . crețuri ; cusut cu cute , cu încrețituri . V. încreți . ÎNCREȚÍT^1 s . n . ( Rar ) Încrețire . - V.

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...