Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CÂINESC, HAITĂ, ȘPIȚ, ARET, ASMUȚI, CĂȚEL, CANIN, COCHER, JAVRĂ, POTAIE, TERIER ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CÂINE: CAINE.

 

CÂINE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

C?INE, câini, s.m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris). * Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nici o ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face; caracteristica, aspectul în discuție e comun și altora. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ** Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete.[Var.: (reg.) c?ne s.m.] - Lat. canis.

Sursa : DEX '98

 

CÂINE s. 1. (ZOOL.; Canis familiaris) (rar) lătrător. 2. (ENTOM.) câinele-babei = (reg.) molie, mâța-popii. (\~ este larva unor fluturi de noapte.) 3. (ASTRON.) câinele-mare = (pop.) dulăul (art.); câinele-mic = (pop.) cățelul (art.).

Sursa : sinonime

 

câine s. m., pl. câini

Sursa : ortografic

 

CÂÍN//E \~i m. 1) Mamifer carnivor de talie mijlocie, din familia canidelor, domesticit și folosit la pază, vânătoare etc. * Nici \~ nici ogar se spune despre omul care nu are o poziție bine determinată. A tăia frunze la \~i a se ocupa cu nimicuri. A trăi ca \~ele cu pisica (a se mânca ca \~ii) a fi în relații rele; a se duşmăni. (Undeva) umblă \~ii cu colaci în coadă se spune când cineva crede, undeva se trăiește foarte bine. Nu-i numai un \~ scurt de coadă mai sunt oameni sau situații de felul acesta. 2) fig. Om rău, câinos. * Porc de \~ om ticălos. Coadă de \~ om de nimic. 3): \~ele-Mare constelație boreală în care intră și Sirius. \~le-Mic constelație boreală între Hydra și Orion. \~-de-mare rechin din Marea Neagră de talie mică și culoare albastră-cenușie. /<lat. canis

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CÂINE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 258 pentru CÂINE.

Alecu Donici - Câinele lătrând

... Alecu Donici - Câinele lătrând Câinele lătrând de Alecu Donici — Am, am instinct de câine: Să latru până mâine; Vroi să răspund menirii de câine credincios. Cei buni pe lângă mine pot trece-n bună pace, Iar cei răi să se teamă! Eu am cu ei a face ... La ei dau furios, Am, am, am drit de câine Să-i latru până mâine. Așa bătea-ntr-o noapte în târg la negustor Un câine păzitor. — Mă mir — îi zise oaia tot de la acea casă — Cum nu urăști lătrând, Când lumii nici nu-i pasă De ... pâine, Vrea să mă-ademenească pornit de cuget rău: Îi disprețuiesc harul, am, am să bat mereu. Atunci stăpânul casei a alergat la câine, De care avu noroc, Căci răul era gata să-l prade dându-i foc; El netezi dulăul și-i zise: "Ar fi bine La-ndatoriri ...

 

Constantin Stamati - Drumeții și câinii

... Doi prieteni sara la un loc mergea, Și de-a lor interesuri între ei vorbea, Și iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alții, de prin alte curți, Sărind i-au împresurat. Și așa erau de mulți, Că unul din trecători o piatră au ... ești cu minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să te latre, dar, în sfârșit, vor tăcea. Sau când te latră un câine

 

Grigore Alexandrescu - Câinele soldatului

... străine, N-avea nici prieteni, nici un ajutor; Nu era ființă care să suspine Pentr-un trecător! Singurul tovarăș de nenorocire, Singura-i avere, un câine iubit, Ședea lângă dânsul și-n mare mâhnire Părea adâncit. Acum tot e gata pentru îngropare, Acum ridic trupul pe mâini de soldați, Cinste hotărâtă ... pleacă capul, în pământ privește, Și nimic nu vrea! De două ori noaptea cu umbrele sale Emisferul nostru l-a învăluit, Și sărmanul câine din locul de jale A fost nelipsit! Dar în dimineața acea viitoare, Pe când se deșteaptă omul muncitor, Zăcea lângă groapă, mort de ...

 

Alecu Donici - Doi câini

... Alecu Donici - Doi câini Doi câini de Alecu Donici Un câine, de pe neam dulău, Prielnic, credincios către stăpânul său, Odată au văzut Pe vechiul cunoscut, Juju, cățel tărcat, Ce din ogradă an în curte s ...

 

Alecu Donici - Turma și câinele

... oaie o păzește; Dar ce va face omul cu-a lui societate Când ea va fi legată ca turma, din păcate? Găsi-va câine credincios Să o asigureze de lup primejdios?.. Căci o societate în veci nu e întreagă, Cât de un gând și cuget nu sunt cei ce ...

 

Ivan Andreievici Krâlov - Drumeții și câinii

... Doi prieteni sara la un loc mergea, Și de-a lor interesuri între ei vorbea, Și iată, Deodată, De lângă o poartă, Un câine au lătrat, După care alții, de prin alte curți, Sărind i-au împresurat. Și așa erau de mulți, Că unul din trecători o piatră au ... ești cu minte, cată-ți de treabă cât poți, Căci ei oricât să te latre, dar, în sfârșit, vor tăcea. Sau când te latră un câine

 

George Topîrceanu - Th. Speranția: Câinele ovreiului

... păcat că n-am o pușcă! Badi Gheorghe, badi Gheorghe, Ieși afară că mă mușcă! Badea Gheorghe iese-n ușă, Dă c-o piatră după câine Și-apoi zice: — Nu te teme! ține-ți inima, jupâne! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câine care latră Nu te mușcă niciodată? — Știu proverbul — zice Ițic — Că-l avem și la ovrei, Știu prea bine... dar e vorba ...

 

Ioan Slavici - Scormon

... ea înduioșată. Scormon, nu urla! urmă apoi, simțind că lacrimile îi vin în ochi. Cine știe, poate a și murit în cătănie. Bietul câine! Apoi începe a se sterge la ochi, așezându-se pe piatra de lângă portiță. Cine știe, poate a și murit! Trei ... se mai aude nimic de el. Despre alții tot mai vine câte-o veste. Dar el n-are pe nimeni decât pe bietul acesta de câine, care piere de foame. La acest gând, Sanda privi împrejur. Scormon era tupilit la picioa- rele ei. Ea începu să-l netezească. — Scormon! tu ... c-a murit! câinele simte mai bine decât omul! Naica Marta se opri la portiță și stete uimită: Sanda ședea jos și netezea un câine străin. — Ce faci tu, fată? — A murit, mamă! știu c-a murit! Urlă câinele. — Cine-a murit ... naica Marta într-un târziu. Dumnezeu să-i ierte păcatele! Era băiat bun. Nu mai știe nimeni să facă brânza cum o făcea el. Bietul câine, cum urlă! Acum, când și naica Marta zisese că Pascu a murit, Sanda ar fi dorit să-i arate că e cu putință ...

 

Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană

Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană Oaia năzdrăvană Baladă populară culeasă de Gh. Dem. Teodorescu . Lacu-Sărat—Brăila La Picior-de-Munte, Pe dealuri mărunte, Prin plaiuri tăcute, De vânturi bătute, Urcă și scoboară Și drumul măsoară Trei turme de oi, De oi tot țigăi, Cu harnici dulăi, Ș-un mândru cioban, Tânăr moldovean, Cu trei dorojani, Feciori de mocani. Sub poale de munte, Pe dealuri mărunte, Prin crânguri tăcute, Apa-i răcoroasă, Frunza e umbroasă Și iarba pletoasă Apa de băut, Frunza de șezut, Iarba de păscut. Foaie ș-o lalea, Cioban, d-ajungea, Crângul de vedea, Stân-apropia, Semn i se făcea Și-n loc se oprea, Dulăi odihnea Pe gânduri cădea. Dar pe când ședea De se tot gândea, O oaie bârsană, Oaie năzdrăvană, Nici iarbă păștea, Nici apă nu bea, Nici umbra-i plăcea, Ci mereu umbla Și mereu zbiera. Cioban, d-o vedea, Lângă ea se da Și mi-o cerceta Și mi-o întreba — Oiță, oiță, Oiță plăviță, Oiță bălană, Cu lână bârsană, De trei zile-ncoace Gurița nu-ți tace! Apa rău îți face, Ori iarba nu-ți place, Ori nu-ți vine bine Să mai fii cu mine? Oița bârsană, Oaie ...

 

Alecu Donici - Lupul și lupușorul

Alecu Donici - Lupul şi lupuşorul Lupul și lupușorul de Alecu Donici Un lup pe puiul său voind să-l ispitească, De este vrednic el în breasla părintească, L-au fost trimis odată La margine să vadă: Pe unde-s oile? Cum stau păstorii lor? Și nu cumva ar fi vreun prilej ușor, Măcar cam cu păcat, Să capete vânat? S-au dus și au venit flămândul lupușor, Zicând: "Eu am aflat pe astăzi bună masă: Cole sub deal se pasc mulțime de oi grasă; Putem întru ales vreuna să luăm Și să mâncăm." — Da' bine, de păstor tu nu-mi spui ce-ai aflat? Bătrânul lup au întrebat. — Păstorul, precum spun, E deșteptat și bun, Iar câinii, i-am zărit, sunt slabi și puțintei, Nu-i grijă despre ei. — De este chiar așa, eu tot nu mă unesc La turmă să pornesc — Răspunse lupul — căci de nu-i păstorul prost, Apoi el câini mișei nu ține. Să mergem noi mai bine Pe unde eu am fost, Și știu că sunt câini mulți, dar e păstorul prost. Iar unde e păstorul de nimică, Nici câinii nu-s de

 

Alecu Donici - Lupul la pieire

Alecu Donici - Lupul la pieire Lupul la pieire de Alecu Donici Un lup noaptea, vrând să intre tiptil la vro oierie, Nimeri din întâmplare tocmai într-o câinărie. Simțindu-l pe sur aproape, câinii toți s-au întărtat. Lătret, urlet, hreamăt mare, ca în iad au ridicat. Înarmați cu puști, ciomege, Vânătorii se grăbesc care dincotro s-alerge. Câinii în a lor iuțeală Dau pe unde pot năvală. — Nu lăsați, băieți! le strigă un vânător mai bătrân. Dați lumină! Dați lumină! Să-l prindem viu pe păgân!" Un alt scăpără îndată Și, când la gard: ce să vadă! Lupul cinchit într-un colț, Cu ochi crunți, cu păr pe dos, clănțăia din dinți la toți. Dar văzând că nu-i de șagă, că pieirea-i s-au ales: — Oameni buni! le zise. Stați! Și voi, câini, ce-mi sunteți frați! Eu aice sunt trimes Sol de la neamul lupesc Pace să statornicesc. (Sigură ca la războaie: vecinică, nestrămutată, Până la întâi gâlceavă cu care pacea-i curmată.) Prigonirile pornite între noi să le lăsăm Și prieteșug, credință, unii altor să jurăm. Vitele fără de grijă vor petrece despre noi Și chiar înșiși noi de alții ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CÂINE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 110 pentru CÂINE.

CÂINESC

... aparține câinilor , privitor la câini . 2. Fig . ( Despre atitudinea , manifestările cuiva ) Rău , dușmănos , hain ; ( despre vreme , situații , împrejurări ) vrăjmaș omului , greu de suportat ; aspru , câinos . - Câine

 

HAITĂ

... Grup de câini , de lupi etc . care umblă împreună ( după pradă ) . 2. ( Înv . ) Vânătoare ( cu gonaci și câini ) ; goană . 3. ( Reg . ) Cățea ( rea ) ; p . ext . câine

 

ȘPIȚ

... Reg . ) Țigaret scurt . ȘPIȚ ^1 , șpiți , s . m . Numele unei rase de câini de talie mică , cu păr pufos , cu urechi drepte și bot ascuțit ; câine

 

ARET

... ARÉT s . n . Câine de aret ( În sintagma ) = câine

 

ASMUȚI

... ASMUȚÍ , asmút , vb . I . 1. Intranz . A îndemna ( prin strigăte ) un câine să urmărească , să atace pe cineva ; a întărâta un câine

 

CĂȚEL

... CĂȚÉL , căței , s . m . I. 1. Pui de câine ; p . ext . pui de animal sălbatic ( asemănător cu câinele ) . 2. Fig . Om lingușitor și fără scrupule . 3. Compuse : ( Zool . ) cățelul - pământului = orbeț ; cățel - de - mare ...

 

CANIN

... CANÍN , - Ă , canini , - e , adj . , s . m . 1. Adj . De câine , privitor la câine

 

COCHER

... CÓCHER , cocheri , s . m . Rasă de câini de vânătoare cu părul lung și cu urechile mari , lăsate în jos ; câine

 

JAVRĂ

... JÁVRĂ , javre s . f . 1. Câine slab și prăpădit ; jigodie , potaie , cotarlă ; p . gener . ( depr . ) câine

 

POTAIE

... POTÁIE , potăi , s . f . Câine slab , jigărit sau leneș ; cotarlă , javră ; p . gener . ( depr . ) câine

 

TERIER

... TERIÉR , terieri , s . m . Numele unor rase de câini de statură mică , foarte curajoși , folosiți la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini ; câine

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...