Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:INANITATE, NIMICNICIE, VANITATE, ZĂDĂRNICIE ... Mai multe din DEX...

DEȘERTĂCIUNE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DEȘERTĂCIÚNE, deșertăciuni, s.f. 1. Lipsă de valoare, de folos, de importanță; zădărnicie; p. ext. lucru lipsit de valoare. 2. Preocupare pentru lucruri nefolositoare; ușurință, vanitate. - Deșert + suf. -ăciune.

Sursa : DEX '98

 

DEȘERTĂCIÚNE s. 1. v. inutilitate. 2. inutilitate, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (înv.) mișelie, nimicie. (Psalmistul afirmă totul e \~.)

Sursa : sinonime

 

deșertăciúne s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. deșertăciúnii; pl. deșertăciúni

Sursa : ortografic

 

DEȘERTĂCIÚN//E \~i f. 1) Lipsă de valoare sau de importanță; nimicnicie. 2) Lucru fără rost; nimicnicie; zădărnicie. 3) Ambiție deșartă. [Art. deșertăciunea; G.-D. deșertăciunei; Sil. -ciu-ne] /deșert + suf. \~ăciune

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruDEȘERTĂCIUNE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 71 pentruDEȘERTĂCIUNE.

Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)

Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deşertăciunilor) Memento mori de Mihai Eminescu (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec ­ înstelatul rege maur ­ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri, Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite Te încerci a scoate lapte din a stâncei coaste seci; Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur, Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci. Las-să ...

 

Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon

... și-ndată altele mai cerem, Așteptând să moară clironomii noștri, Și ei iar, din contra, vor a noastră moarte, Când și avuția e deșertăciune! Deci pe acest luciu a mării vieții, Ne zbuciumăm groaznic în putrede luntre, Înotăm cu frică, prin furtuni și neguri, Și tragem de ... la noi se pierde, Și a noastră iarăși după noi se uită, Și tot acea soartă pe urmași așteaptă, Căci și-nvățătura e deșertăciune. Nimică sub soare nou acum nu este, Căci ce este astăzi au fost de când lumea. Și mai înainte s-au vărsat mult sânge, Și ... timpul, Cel fără de lege și neprihănitul, Vor pieri ca umbra toți deopotrivă, Și pe toți înghite tot un mormânt rece, Căci și omenirea e deșertăciune. Câmpul înflorește pentru om și tigru, Un pământ hrănește pe neânduratul, Și pe-acel ce-ajută văduva, sărmanul, Și tot un mușchi crește pe a ... scumpe nu folosesc ție, Căci murind te uită rudele, amicii, Și nici vin să vadă unde ți-i mormântul, Căci ca un vis toate sunt deșertăciune. Dar oricât ne-nșeală lumea și chiar viața, Noi tot vroim încă să trăim în lume, Și cât de deșarte sunt pompele toate, Noi le

 

Mihai Eminescu - Demonism

Mihai Eminescu - Demonism Demonism de Mihai Eminescu O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie Bătute-n ea și soarele-i fereasta La temnița vieții. Prin el trece Lumina frântă numai dintr-o lume Unde-n loc de aer e un aur, Topit și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se întind, A cerurilor câmpuri potolind Vânăta lor dulceață sub suflarea Acelui aer aurit. Acolo stă la masa lungă, albă, Bătrânul zeu cu barba de ninsoare Și din păhare nalte bea auroră Cu spume de nori albi. Și îngeri dulci În haine de argint, frunți ca ninsoarea, Cu ochi albaștri cari lin lucesc Și-ntunecat în lumea cea solară, Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi, Îi mângâi barba lungă, ­ și razim capul De umerii bătrâni cuprinși de plete. Și colțuroasa-i roșie coroană, De fulger împietrit, lucește-n aer Sălbatec. Iar un înger ... cel mai blând, Îngenuncheat l-a lui picioare cântă Pe arfa sa și aerul roșește De voluptatea cântecului său... Nu credeți cum că luna-i lună. Este Fereastra cărei ziua-i zicem soare. Când îngeri cântă de asupra raclei În lumea cerurilor ­ ele-albesc. Și nu mai pătrund raze ...

 

Alecu Donici - Râul și heleșteul

Alecu Donici - Râul şi heleşteul Râul și heleșteul de Alecu Donici (Hărăzită dlui Gr. Alexandrescu) — Ce vrasăzică, frate! Zicea către un râu vecinul heleșteu — Eu apele-ți mereu Le văz că sunt mișcate; Și cum nu obosești mi-e greu de înțeles. Apoi privesc ades Pe unda ta plutind, când barce încărcate, Când plute, luntri, de care sunt mai nenumărate. Aceste ostenele Zadarnice și grele, Cum nu le părăsești? Cum nu te pilduiești De-a mea viață lină De desfătare plină; Căci eu, deși nu sunt pe hartă arătat, Deși nici un poet vrun vers nu mi-au cântat, Dar stau în maluri moi, Pe perini de noroi, Ca o cucoană mare Pe puful cel mai moale; De barce, plute, luntri nu sunt împovărat Și greutatea lor asupră-mi n-am cercat. Viața fără griji în pace mi-o petrec, Căci toate pre pământ ca vânturile trec, Deșertăciunile lumești eu le urăsc Și în filosofie prin somn mă adâncesc. — Dar filosofisând, Pătruns-ai legea bine: Că apele, mișcând, Păstrează prospețime? — Asupra ziselor lui, râul au răspuns -- Și dacă astăzi eu nu sunt un râu ascuns De al istoriei prea falnică privire, Apoi pricina ...

 

Alexandru Vlahuță - Mă visasem într-un nor

Alexandru Vlahuţă - Mă visasem într-un nor Mă visasem într-un nor de Alexandru Vlahuță Amicului meu C. Alessandrescu' Am privit de sus pământul învârtindu-se sub mine Ca o noapte închegată purtând demonii pe sine: Am văzut pe el durerea despletită alergând, Scoțând gemete cumplite, mări de lacrime făcând, Și veninul ei în clocot pân la porțile cerești Să-nălța și cădea iarăși peste inimi omenești. Am văzut hidoasa crimă cu ochi mari și sângerați, Cu cuțitul într-o mână și cu dinții încleștați, Neagră, vânătă la față și cu buzele uscate, Cătând sânge cald să soarbă din vro inimă ce bate. Am văzut turbate furii cu figuri îngrozitoare, Ochi deschiși ca guri vulcanici, cu priviri fulgerătoare, Cu lungi brațe tremurânde și cu gheare ascuțite, Cu furtună-n a lor suflet și cu trăsnete cumplite. Am văzut nerușinarea, am văzut-o dezbrăcată, Cu corupția pe buze și cu inima-nsetată De plăceri neomenoase, lipind de profanu-i sân Gura oarbei tinerețe și storcând în ea venin. Am văzut deșertăciunea, uriașă,-mpodobită, A nimicului regină, de mărire amețită, Rătăcind, oarbă de visuri, după-nalte idealuri, Ca o scândură zvârlită pe o mare făr de maluri. ...

 

Cincinat Pavelescu - Seară turbure

Cincinat Pavelescu - Seară turbure Seară turbure de Cincinat Pavelescu Coboară seara peste câmpuri Cu ceața ei de toamnă. Mie Îmi clocotesc în minte gânduri De umbră și melancolie. Cu ochii umezi, de la muncă, Spre sat vin boii în cirezi. Ce searbădă și goală-i viața, Ce van e visu-n care crezi! Ce de mai zbuciume și ură, Ce chin, ce lupte fărde rost! Dar într-o clipă moartea ninge Uitare peste tot ce-a fost. Nimic din tot n-o să rămână, Din gând, din visul tău gigant... Ce-ai plăsmuit a fost țărână, Părere, umbră și neant! Și tu, fantomă de o clipă, Privind la lună, stele, cer, Te-nalță-n ura ta și țipă Blestemul celor care pier! Dar pe când sufletul meu geme În prada groaznicei torturi, Senină, noaptea se așterne Pe deal, pe câmpuri și păduri! Iar taina stelelor te-mbie La gânduri pașnice și clare; Și-ncet, încet îți schimbă ura În umilită adorare. Și-adânc pătruns de sfânta lege Ce-aprinde aștri-n golul boltei, De-odată sufletu-nțelege Deșertăciunile revoltei. Și trist, dar liniștit, ascultă, Setos de vraja mângâierii, Cum cade dulce peste câmpuri Armoniosul imn ...

 

Constantin Stamati - Omul și cerul

Constantin Stamati - Omul şi cerul Omul și cerul de Constantin Stamati Iată se urcă luna în carul de lumină, Pe albăstrie boltă a cerului senin, Razele ei sunt blânde, lumina ei îi lină, Ea mângâie ș-alină al omului suspin. Și-i zice: "O, ființă mizeră, pieritoare, Ce ești o jucărie lumeștilor furtuni, Nu mai gândi zadarnic la cele viitoare, Nici la cele trecute, căci sunt deșertăciuni. A ta viață scurtă, lumea te-amăgește, Și tu treci ca o floare, a primăverii fiică, Ș-a mea lumină astăzi pe frunte de-ți sclipește, Iar mâine pe mormântu-ți lânced și galeș pică. Numai pe etern cerul stelele lin săltează, Surâd ca ochii veseli și etern luminează. Vezi balul cest faimos ce ca un vis trecură, Căci jucăușii sprinteni au obosit, s-au dus, Muzica, râsuri, vorbe încet-încet tăcură, Luminile prin lustre pe rând s-au stins. Și vezi cum se lățește tăcerea, trist, adâncă, În sala întru care nu-ncăpea săltători; Ea au rămas deșartă, și numai se văd încă, Căzute de la dame, pe jos, câteva flori. Așa repede timpul și făr’ de îndurare, Trece și vă răpește tot ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Mihai în Transilvania

... azi vă străluciți! Meritați amorul țării ce doriți. Nu luați aminte vorbele de fală Și cu care înșiși ungurii se-nșală! Sub aceste vorbe de deșertăciune Ăst popor ascunde trista-i slăbiciune. Astfel cum pe fața celor care mor Mincinoase roze râură ușor." Zice, dă semnalul. Trumbetele sun'; Tabăra se mișcă ...

 

George Ranetti - În noaptea de 10 mai

George Ranetti - În noaptea de 10 mai În noaptea de 10 mai de George Ranetti Publicată în Furnica , an IV (1908), nr. 191 (8 mai), semnată Cyrano E zece mai... Iluminații... Ăst miez de noapte pare-amiazi. Scînteie mii de constelații Printre ghirlandele de brazi. Orașele-s iluminate În chip atîta de feeric, Că, prin contrast, bietele sate Zac și-n mai negru întuneric. Au fost și-n satele sărace Iluminații... N-ar mai fi ! Arzînd, bogatele conace Schimbau și-acolo noapte-n zi. Și totuși, nu ne-nvățăm minte ! Tot lux ! Tot fast ! Deșertăciuni Ce fac dintr-un popor cuminte Un vast ospiciu de nebuni. O, stingeți lămpile acestea: Îmi face rău lumina lor ! Căci ele mi-amintesc povestea Cea tragică a satelor... Privind mulțimea ce se strînge Sub lampioane ce sclipesc, În roșul razelor văd sînge Nevinovat și

 

Gheorghe Asachi - Iubirea de patrie

... ademenit de această filozofie defăimată. Caracterul ei este a înjosi pre om, a-i tăgădui virtuțile sale, a numi deșertăciune, nebunie și destrămare toate acele ce-l înalță. A înșira o mulțime de cuvinte pompoase pentru a descuviința toate plecările omului ...

 

Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)

... de bine,     Cît izbutesc d-ajunge     Aleși să stăpînească ;     Îndată dau de față     Cumplita tiranie,     Cheamă pre înțeleșii     Ministri să slujească.     A lor deșertăciune.     Adun, ascund comori     Din biruri înfocate,     În sfaturi tot greșite,     Mii izvodiri fac nouă ;     Vor să dezgroape morții,     Cînd nu le mai ajunge     A ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruDEȘERTĂCIUNE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentruDEȘERTĂCIUNE.

Eclesiastul Capitol 2

... seamă la toate lucrările pe cari le făcusem cu mînile mele, și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune și goană după vînt, și că nu este nimic trainic supt soare. 12 Atunci mi-am întors privirile spre înțelepciune, prostie și nebunie. -Căci ce ... și eu voi avea aceeaș soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?`` Și am zis în inima mea: ,,Și aceasta este o deșertăciune.`` 16 Căci pomenirea înțeleptului nu este mai vecinică de cît a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Și apoi și înțeleptul ... Și totuș el va fi stăpîn pe toată munca mea, pe care am agonisit -o cu trudă și înțelepciune supt soare. Și aceasta este o deșertăciune. 20 Am ajuns pînă acolo că m`a apucat o mare desnădejde de toată munca pe care am făcut -o supt soare. 21 ... pricepere și cu izbîndă, și lasă rodul muncii lui unui om care nu s`a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău. 22 Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduința inimii lui, cu care se

 

Eclesiastul Capitol 1

... Eclesiastul Capitol 1 Proverbele 31 Eclesiastul Capitol 1 1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului. 2 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune. 3 Ce folos are omul din toată truda pe care și -o dă supt soare? 4 Un neam trece, altul vine, și pămîntul rămîne vecinic ... îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 14 Am văzut tot ce se face supt soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vînt! 15 Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, și ce lipsește nu poate fi trecut la număr. 16 Am zis în ...

 

Eclesiastul Capitol 4

... 4 Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt. 5 Nebunul își încrucișează mînile, și își mănîncă însăș carnea lui. 6 Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi ... nu i se satură niciodată de bogății, și nu se gîndește: ,,Pentru cine muncesc eu, și-mi lipsesc sufletul de plăceri?`` Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău. 9 Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor. 10 Căci, dacă se ... tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Și totuș, ceice vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este o deșertăciune

 

Eclesiastul Capitol 6

... din ce -i dorește sufletul; dar Dumnezeu nu -l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deșertăciune și un rău mare. 3 Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, și ar trăi mulți ani, -oricît de mult i s ... nenorocitul care știe să se poarte înaintea celor vii? 9 Mai bine ce vezi cu ochii decît frămîntare de pofte neîmplinite: și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt. 10 Ce este omul, se cunoaște după numele care i s`a dat de mult: se știe că este ...

 

Eclesiastul Capitol 8

... și ducîndu-se la odihna lor, iar pe ceice lucraseră cu neprihănire depărtîndu-se de locul sfînt și uitați în cetate. Și aceasta este o deșertăciune! 11 Pentrucă nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău ... Dar cel rău, nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n`are frică de Dumnezeu. 14 Este o deșertăciune care se petrece pe pămînt: și anume sînt oameni neprihăniți, cărora le merge ca și celor răi cari fac fapte rele, și sînt răi, cărora ...

 

Eclesiastul Capitol 12

... întoarce țărîna în pămînt, cum a fost, și pînă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l -a dat. 8 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deșertăciune. 9 Pe lîngă că Eclesiastul a fost înțelept, el a mai învățat și știința pe popor, a cercetat, a ...

 

Eclesiastul Capitol 5

... trimesului lui Dumnezeu: ,,M`am pripit.`` Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, și să nimicească lucrarea mînilor tale? 7 Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea visurilor, nu mai puțin este și în mulțimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu. 8 Cînd vezi în țară pe cel sărac ... țară. 10 Cine iubește argintul, nu se satură niciodată de argint, și cine iubește bogăția multă, nu trage folos din ea. Și aceasta este o deșertăciune! 11 Cînd se înmulțesc bunătățile, se înmulțesc și ceice le papă: și ce folos mai are din ele stăpînul lor decît că le vede cu ...

 

Eclesiastul Capitol 7

... de cît să asculți la cîntecul celor fără minte. 6 Căci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Și aceasta este o deșertăciune. 7 Averea luată prin silă înebunește pe cel înțelept, și mita strică inima. 8 Mai bun este sfîrșitul unui lucru de cît începutul lui; mai ...

 

Psalmii Capitol 4

Psalmii Capitol 4 Psalmii 3 Psalmii Capitol 4 1 (Către mai marele cîntăreților. De cîntat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, cînd strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, cînd sînt la strîmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea! 2 Fiii oamenilor, pînă cînd va fi batjocorită slava mea? Pînă cînd veți iubi deșertăciunea, și veți umbla după minciuni? (Oprire.) 3 Să știți că Domnul Și -a ales un om pe care -l iubește: Domnul aude cînd strig către El. 4 Cutremurați-vă, și nu păcătuiți! Spuneți lucrul acesta în inimile voastre cînd stați în pat: apoi tăceți. 5 Aduceți jertfe neprihănite, și încredeți-vă în Domnul. 6 Mulți zic: ,,Cine ne va arăta fericirea?`` Eu însă zic: ,,Fă să răsară peste noi lumina Feței Tale, Doamne!`` 7 Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decît au ei cînd li se înmulțește rodul grîului și al vinului. 8 Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea. Psalmii

 

Proverbele Capitol 21

... duc de cît la belșug, dar celce lucrează cu grabă n`ajunge de cît la lipsă. - 6 Comorile cîștigate cu o limbă mincinoasă sînt o deșertăciune care fuge, și ele duc la moarte. - 7 Silnicia celor răi îi mătură, pentrucă nu vor să facă ce este drept. - 8 Cel vinovat merge ...

 

Eclesiastul Capitol 3

... soartă au amîndoi; cum moare unul, așa moare și celalt, toți au aceeaș suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. 20 Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țărînă, și toate se întorc în țărînă. 21 Cine știe dacă suflarea omului se ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinBiblie...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruDEȘERTĂCIUNE

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentruDEȘERTĂCIUNE.

INANITATE

... INANITÁTE s . f . ( Rar ) Deșertăciune

 

NIMICNICIE

... NIMICNICÍE , nimicnicii , s . f . 1. Deșertăciune

 

VANITATE

... VANITÁTE , vanități , s . f . Ambiție neîntemeiată ; dorință de a face impresie ; orgoliu , trufie , îngâmfare , înfumurare ; ( la pl . ) deșertăciune

 

ZĂDĂRNICIE

... ZĂDĂRNICÍE , zădărnicii , s . f . 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic ; lucru inutil , fără rost ; deșertăciune