Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DELIBERAT, DELIBERAȚIE, DELIBERARE, ȚINE, DELIBERANT, DELIBERATIV, INTENȚIONAL, INTENȚIONALITATE, INTENȚIONAT, MUTACISM ... Mai multe din DEX...

DELIBERA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DELIBERÁ, deliberéz, vb. I. 1. Intranz. (Despre membrii unei instanțe judecătorești, ai unei adunări legiuitoare) A chibzui în comun și a discuta (în secret) asupra luării unei hotărâri. 2. Tranz. A decide, a rezolva. - Din fr. délibérer, lat. deliberare.

Sursa : DEX '98

 

DELIBERÁ vb. I. intr. a examina, a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre. II. tr. a decide, a soluționa. (< fr. délibérer, lat. deliberare)

Sursa : neoficial

 

DELIBERÁ vb. v. chibzui.

Sursa : sinonime

 

deliberá vb., ind. prez. 1 sg. deliberéz, 3 sg. și pl. delibereáză

Sursa : ortografic

 

A DELIBER//Á \~éz 1)intranz. A examina sub toate aspectele pentru a lua o hotărâre. 2) tranz. (probleme, chestiuni) A examina în detaliu, oferind o soluție; a rezolva; a dezlega; a soluționa. / délibérer, lat. deliberare

Sursa : NODEX

 

DELIBERÁ vb. I. 1. intr. A examina, a chibzui, a dezbate (pentru a lua o hotărâre). 2. tr. A decide, a rezolva. [< fr. délibérer, it., lat. deliberare].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruDELIBERA

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentruDELIBERA.

Paul Zarifopol - Proza lirică

Paul Zarifopol - Proza lirică Proza lirică de Paul Zarifopol Grigori Sturdza: Pygmalion, București, 1932 Asupra cuvântului roman sunt încă iritabili profesorii de literatură și criticii cu apucătură școlară. Ei cred a ști precis ce e un roman, după numărul de pagini și după natura cuprinsului; prin această credință situația lor este, astazi, paradoxală. În voia lumii și a timpurilor cuvântul acesta și-a lărgit cu mare libertate înțelesul. Colecții de scrisori și memorii; dialoguri politice, filozofice, religioase; voluminoase istorii de familii și povestiri dramatic strânse într-o sută de pagini, abundente expectorațiuni lirice se numesc, acum, liniștit, în subtitlu: romane. Uzul adevărat ne arată că acest cuvânt, după ce va fi concurat sinonimic, destulă vreme, cuvântul foileton, se va îndrepta să însemne poate: carte, simplu o întâmplare simetrică celei a cuvântului grec cu care europenii au ajuns a numi Sfânta Scriptură; numai că, la roman, mișcarea se face în sens opus, de la o semnificare specială spre una generală. Romanul este cartea favorită, e breviarul vremilor noi cum se vede și din format chiar. Supărările profesionalilor oficiali ai literaturii și obiecțiile lor sunt acum de mult alături cu drumul. ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruDELIBERA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentruDELIBERA.

DELIBERAT

... DELIBERÁT , - Ă , deliberați , - te , adj . ( Adesea adverbial ) Care a fost făcut în mod intenționat , din proprie voință . - V. delibera

 

DELIBERAȚIE

DELIBERÁȚIE , deliberații , s . f . ( Înv . )

 

DELIBERARE

... DELIBERÁRE , deliberări , s - f . Acțiunea de a delibera și rezultatul ei ; consfătuire , chibzuire ; dezbatere , deliberație . - V. delibera

 

ȚINE

... cuvânta unui auditoriu . A ține judecată = a judeca . A ține sfat = a se sfătui , a delibera . A ține luptă ( sau război , bătălie , foc ) = a se lupta , a se război cu cineva . A ține ...

 

DELIBERANT

DELIBERÁNT , - Ă , deliberanți , - te , adj . Care

 

DELIBERATIV

DELIBERATÍV , - Ă , deliberativi , - e , adj . Care deliberează având dreptul de a lua o

 

INTENȚIONAL

INTENȚIONÁL , - Ă , intenționali , - e , adj . ( Despre fapte penale ) Săvârșit cu intenție ; deliberat . [ Pr . : - ți -

 

INTENȚIONALITATE

INTENȚIONALITÁTE s . f . Caracterul a ceea ce este intenționat , deliberat . [ Pr . : - ți -

 

INTENȚIONAT

INTENȚIONÁT , - Ă , intenționați , - te , adj . Cu intenție , cu un anumit gând ; anume plănuit , voit , deliberat . V. intenționa . Cf . fr . %

 

MUTACISM

MUTACÍSM s . n . 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare , opoziționism etc . 2. Pronunțare a unei consoane ( mai ales a lui m , b , p ) în locul

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...