|
|
||
Vezi și:FI,
SEMIDEPONENT,
SUBIECT,
ACTIV,
CONJUGA,
DESINENȚĂ,
NEVOI,
PASIV
... Mai multe din DEX...
DIATEZĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. DIATÉZĂ^1, diateze, s.f. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. [Pr.: di-a-] - Din fr. diathèse.Sursa : DEX '98 DIATÉZĂ^2, diateze, s.f. Predispoziția unei persoane de a contracta anumite boli. [Pr.: di-a-] - Din fr. diathèse.Sursa : DEX '98 DIATÉZĂ^2 s. f. predispoziție a unei persoane pentru anumite boli. (< fr. diathèse)Sursa : neoficial DIATÉZĂ^1 s. f. categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. (< fr. diathèse, germ. Diathese)Sursa : neoficial diatéză (categorie gramaticală, predispoziție pentru anumite boli) s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diatézei; pl. diatézeSursa : ortografic DIATÉZ//Ă^2 \~e f. med. Predispoziție a organismului pentru anumite boli. [Sil. di-a-] /Sursa : NODEX DIATÉZ//Ă^1 \~e f. lingv. Categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiune. [Sil. di-a-] /Sursa : NODEX DIATÉZĂ^1 s.f. Categorie gramaticală verbală care arată raportul dintre acțiune și cel care o săvârșește. [Cf. lat., gr. diathesis].Sursa : neologisme DIATÉZĂ^2 s.f. Predispoziție a organismului la anumite boli. [< fr. diathèse, cf. gr. diathesis - dispoziție].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIATEZĂRezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru DIATEZĂ. FI , sunt , vb . IV . Intranz . A. ( Verb predicativ ) 1. A exista , a avea ființă . A fi sau a nu fi . 2. A se afla , a se găsi într - un anumit loc , la o anumită persoană . Cine - i acolo ? 3. A trăi , a viețui , a o duce ; ( despre lucruri , situații , acțiuni etc . ) a dura , a dăinui , a ține . Vechi obiceiuri care sunt și astăzi . 4. A se îndeplini , a se întâmpla , a se petrece , a avea loc . Mi - a spus cum a fost . 5. A avea prețul . . . ; a costa , a valora . Cât sunt vinetele ? 6. ( În superstiții , ghicitori etc . ) A însemna , a prevesti , a fi semn că . . . Ce e când ți se bate tâmpla ? B. ( Cu funcție copulativă ) 1. ( formează , împreună cu numele predicativ , predicatul ) El este vesel . 2. ( construit cu dativul ; împreună cu un nume predicativ , exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv ) Mi - e ... SEMIDEPONÉNT , - Ă , semideponenți , - te , adj . Verb semideponent ( În sintagma ) = verb activ ca sens care are unele forme ce se conjugă după diateza activă , iar altele după diateza SUBIÉCT , subiecte , s . n . 1. Totalitatea acțiunilor , evenimentelor ( prezentate într - o anumită succesiune ) care alcătuiesc conținutul unei opere literare , cinematografice etc . 2. ( Lingv . ) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă , cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal . 3. Ființă aflată sub observație , supusă anchetei , experimentului etc . ; individ care prezintă anumite caracteristici . 4. ( În sintagmele ) Subiect de drepturi = persoană care , în cadrul raporturilor juridice , are drepturi și obligații . Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat . 5. ( Log . ) Termen al unor judecăți , reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de ACTÍV , - Ă , activi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care participă ( în mod efectiv ) la o acțiune ; harnic , vrednic . 2. ( Despre corpuri sau substanțe ) Care realizează ( intens ) un anumit fenomen , un anumit efect etc . 3. ( Despre diateza verbală ) Care exprimă faptul că subiectul săvârșește acțiunea . 4. ( Despre operații , conturi , bilanțuri ) Care se soldează cu un profit , cu un beneficiu . II. S . n . 1. Totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice și juridice . 2. Totalitatea mijloacelor economice concrete care aparțin unei întreprinderi , instituții sau organizații economice ; parte a bilanțului unde se înscriu aceste mijloace . 3. ( În expr . ) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni grave . A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune ( gravă ) pe seama cuiva . 4. Colectiv de persoane care activează intens în domeniul vieții politice și obștești sub conducerea organizațiilor partidului clasei muncitoare sau a organizațiilor de ... CONJUGÁ , conjúg , vb . I . 1. Tranz . A modifica formele unui verb după persoană , timp , mod și diateză DESINÉNȚĂ , desinențe , s . f . Element morfologic care , adăugat la tema unui cuvânt , exprimă în flexiunea nominală cazul , numărul ( la adjectiv și genul ) , iar în flexiunea verbală persoana , numărul ( și NEVOÍ , nevoiesc , vb . IV . 1. Tranz . ( Numai la diateza pasivă ) A fi silit sau constrâns să acționeze într - un anumit fel ; a fi obligat , dator . 2. Refl . ( Înv . și pop . ) A face eforturi ; a se strădui , a se PASÍV , - Ă , pasivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care nu reacționează în nici un fel , care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face , vede etc . ; inactiv . 2. ( Gram . ; despre diateze , forme verbale , conjugări etc . ) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de alteineva . 3. ( Despre metale , aliaje ) Care prezintă fenomenul de pasivitate ( 2 ) . II. S . n . 1. ( Fin . ; adesea adjectival ) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi , privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor . 2. ( Jur . ) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în |
||