Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BISECTOR, FAȚĂ, PERPENDICULAR, PERPENDICULARITATE ... Mai multe din DEX...

DIEDRU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DIÉDRU, diedre, s.n. Figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecție; porțiune de spațiu cuprinsă între aceste semiplane. * (Adjectival) Unghi diedru. [Pr.: di-e-] - Din fr. dièdre.

Sursa : DEX '98

 

DIÉDRU s. n. figură geometrică din două semiplane limitate de aceeași dreaptă, de intersecție. o (adj.) unghi ~ = unghi care se formează prin intersectarea a două plane. (< fr. dièdre)

Sursa : neoficial

 

diédru s. n. (sil. di-e-dru), art. diédrul; pl. diédre

Sursa : ortografic

 

DIÉDR//U \~e n. Figură geometrică formată în spațiu de două planuri care încep de la linia lor de intersecție. [Sil. di-e-] /diedre

Sursa : NODEX

 

DIÉDRU s.n. Figură geometrică formată de două planuri care se intersectează după o dreaptă. * (adj.) Unghi diedru = unghi care se formează prin intersectarea a două planuri. [Pron. di-e-. / < fr. dièdre, cf. gr. dis - doi, hedra - bază].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruDIEDRU

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentruDIEDRU.

BISECTOR

... s . f . , adj . 1. S . f . Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale . 2. Adj . ( În sintagma ) Plan bisector = plan care împarte un diedru

 

FAȚĂ

... sau " pământeană " ) Om . 4. Persoană , personaj . Fețe simandicoase . II. 1. ( Mat . ) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru ; fiecare dintre planele care formează un diedru . 2. Suprafață ( în special a pământului , a apei ) . 3. Înfățișare , aspect . 4. Culoare . 5. Partea lustruită , poleită , finisată atent etc . a ...

 

PERPENDICULAR

PERPENDICULÁR , - Ă , perpendiculari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre drepte sau planuri ; p . ext . despre obiecte sau părți ale lor , despre poziția lor etc . ) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale . 2. S . f . Dreaptă perpendiculară ( 1 ) pe altă dreaptă sau pe un

 

PERPENDICULARITATE

PERPENDICULARITÁTE s . f . Faptul sau însușirea de a fi perpendicular ( 1 ) ; poziție perpendiculară ; relație care există între două drepte sau planuri care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente