Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PRIVILEGIU, ȘIC, BREVET, DECORAȚIE, DEFERI, DISCRIMINA, DISTINCȚIUNE, DISTINS, GEN, GOMĂ ... Mai multe din DEX...

DISTINCȚIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DISTÍNCȚIE, distincții, s.f. 1. Deosebire, diferență. A face distincție. Fără distincție. 2. Finețe, eleganță în înfățișare și comportări. 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [Var.: distincţiúne s.f.] - Din fr. distinction, lat. distinctio, -onis.

Sursa : DEX '98

 

DISTÍNCȚIE s. f. 1. deosebire, diferență. 2. atitudine aleasă, finețe în înfățișare și eleganță în ținută. 3. semn de deosebită prețuire (titlu, decorații etc.) ce se acordă cuiva. (< fr. distinction, lat. distinctio)

Sursa : neoficial

 

DISTÍNCȚÍE s. 1. v. deosebire. 2. v. bun-gust. 3. eleganță, finețe, rafinament, subtilitate. (~ în comportări.)

Sursa : sinonime

 

distíncție s. f. (sil. -tinc-ți-e), art. distíncția (sil. -ți-a), g.-d. art. distíncției; pl. distíncții, art. distíncțiile (sil. -ți-i-)

Sursa : ortografic

 

DISTÍNCȚI//E \~i f. 1) Caracter distinct; lipsă de asemănare; deosebire; diferență. 2) Atitudine, comportare, înfățișare aleasă, deosebită. 3) Diplomă sau titlu, care recompensează un merit al cuiva. [Art. distincția; G.-D. distincției; Sil. -ți-e] /distinction, lat. distinctio, \~onis

Sursa : NODEX

 

DISTÍNCȚIE s.f. 1. Deosebire, diferență (în raport cu ceva). 2. Finețe; strălucire, noblețe; eleganță în ținută, în purtări. 3. Semn de deosebită prețuire, stimă acordată cuiva; (p. ext.) semn onorific cu care se recompensează un merit. [Gen. -iei, var. distincțiune s.f. / cf. fr. distinction, lat. distinctio].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruDISTINCȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentruDISTINCȚIE.

Ion Luca Caragiale - Bene-merenti

... întrucât ne privește, fie că ne va uita, fie că, și mai rău, va lua în seamă pe altul. Pentru aceea nu e în lume distincție publică sau privată care să fie perfect de echitabil acordată, sau, mai bine zis, împotriva împărțirii căreia nimini să nu poată imputa ceva. Tot pentru ...

 

Paul Zarifopol - Creație și analiză

... deosebirile fundamentale dintre artist și diletantul literar. E de folos, cred, să amintim că psihologizarea are și o cotă socială interesantă: se consideră semn de distincție și de modernitate să analizezi stări sufletești și, mai cu seamă, să te analizezi. De aceea, în judecata vulgară, psihologia e socotită ca o superioritate ... care nu vrea să îmbătrânească. Se poate altfel? Maupassant, în romane mai cu seamă, lucrează pentru chic. Adevărul artistic e înlocuit cu un ideal de distincție și de eleganță combinat din estetica profană a oamenilor cu deosebire a femeilor de lume și din visele actorilor, regizorilor, sau ...

 

Ion Luca Caragiale - Toxin și toxice

... mahala, de vânători de slujbe și de mici gheșeftari: avocăței lătrători, samsarași dibaci, toate lichelele și drojdiile sociale, tinzând să suie sus, cât mai sus, - distincție fără merit, avere fără muncă, pofte fără sațiu - roade minunate ale unei școli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile și ...

 

Ion Luca Caragiale - Traian Demetrescu (Caragiale)

... părerea de rău trebuie să fie și mai mare. Era un caracter cu deosebire afabil și apropiat, maniere de domnișoară blândă, sfioasă și prea simțitoare, distincție și politețe de adevărat gentilom, apucături poetice chiar în cele mai de rând prilejuri ale vieții, onest și dezinteresat, figură simpatică, glas dulce și mângâios ...

 

Paul Zarifopol - Recreația criticului

... arăta lorzi și marchize, tot astfel omul neliterar îți face figuri și drame mitocănești, în ideea că te fericește cu cunoștința unor intelectuali de supremă distincție. De aci neapărat rezultă neînțelegere exasperantă între scriitor și cititorul critic, iar neînțelegerea se rezolvă, pentru acest din urmă, în renunțare și tăcere umoristică. Povestirile ...

 

Grigore Alexandrescu - Bistrița (Încheiere)

Grigore Alexandrescu - Bistriţa (Încheiere) Bistrița (Încheiere) de Grigore Alexandrescu Coborându-ne de la peșteră, însoțiți de vuietul Bistriței, ce curgea în vale, luarăm o potecă ce duce la Arnota, mică biserică, spre miazănoapte, așezată la o înălțime de două ori mai sus decât peștera; deși Arnota se vede din curtea mănăstirii, dar îndată ce începi a sui, desimea pădurii și înălțimea vechilor stejari îți ast- upă vederea. Nimic nu îți spune că te-ai apropiat, decât lătratul câinilor ce te presimt și vestesc părinților că le vine o vizită. Ne mirarăm de iuțeala cu care suia călugărul nostru, căruia mulțimea anilor trebuia să-i fi slăbit puterile, dar care nu se arăta nicidecum obosit, în vreme ce noi avurăm trebuință să ne odihn- im în multe rânduri; iată ce e deprinderea. Pe muchia dealului, afară de zidurile Arnotei, este un foișor de lemn, pereții căruia sunt acoperiți cu numele fiecărui vizitator credincios care a avut răbdare să se suie acolo. Între alte nume citirăm pe al unei dame cunoscute și un fel de aforism scris de aceeași mână împotriva bătrânelor cochete care se joacă cu liniștea familiilor și-și fac o proprietate din bărbații altora; ...

 

Ion Luca Caragiale - Autoritate

Ion Luca Caragiale - Autoritate Autoritate de Ion Luca Caragiale Toamna trecută am făcut o cunoștință foarte interesantă — un tânăr poet și literat, fruct prețios al unui gimnaziu de provincie: tânărul meu a renunțat să termine cursurile, neputând reuși la examenul de corigență de la septemvrie. Prețiosul fruct, după trei ani de gimnaziu, s-a simțit destul de copt și, revoltat contra unei discipline stupide de programă, s-a dezlipit cu dispreț de craca sa pentru a veni să-și debiteze savoarea în vastul târg al Capitalei. Este un tânăr ca de vreo optsprezece ani, copil de văduvă; tatăl, fost impiegat comunal în orașul său, a murit de mult; mama, scăpătată, trăiește cu ce poate, coase, spală, calcă, servește la ocazie; are încă doi frați mai mici: aceia urmează la același gimnaziu. Poetul meu îmi spune cu oarecare ton de compătimire că aceia, ca niște mediocri ce sunt, vor să termine cursul și să caute a intra unul în seminar și altul în liceu ca bursieri ai statului; el nu s-ar fi înjosit niciodată să se facă bursier; e prea independent pentru asta, și apoi nu ...

 

Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)

... al XVI-lea, avea o culă la moșia sa Parepa, apropiată de gara Albești. Soția marelui Caragiale, femeie de o bunătate și de o supremă distincție, era nepoata castelanului. Ea auzise că nepoata ei, născută Burelly, luase în căsătorie pe un scriitor, care avea reputația că întârzie prin berării și face ...

 

George Topîrceanu - Hortensia Papadat-Bengescu: Sfinxul

... lucru... Și Adriana, și mai ales Bianca, lăsată de capul ei, n-ar face așa; pentru că spirituala Bianca ne încântă mai cu seamă prin distincție intelectuală și delicateță de sensibilitate, însușiri pe care izolarea ei provincială i le păstrase intacte, departe de literaturism și de orice sugestie grosolană. Pe Bianca ...

 

Titu Maiorescu - Eminescu și poeziile lui

... păstrând și aici simplicitatea încântătoare ce o avea în toate raporturile sale omenești. Dar când a fost vorba să i se confere o distincție onorifică, un bene-merenti sau nu știu ce altă decorație, el s-a împotrivit cu energie. Rege el însuș al cugetării omenești, care ...

 

Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre

Vasile Pârvan - Datoria vieţii noastre Datoria vieții noastre de Vasile Pârvan Lecție de deschidere a cursurilor de istoria antică și de istoria artelor, ținute în semestrul de iarnă 1919 - 1920 la Universitatea din Cluj, citită în ziua de 3 noiembrie 1919 De la o zi la alta popoarele trăiesc prin munca, mereu aceeași, a celor mulți. Singura oboseală ce și-o dă sufletul omului simplu e de a păstra cât mai neschimbat meșteșugul din bătrâni, care îi dă - după meseria ce o are - hrana. Și memoria populară e foarte precisă: unele procedee își au începutul lor, identic cu forma de azi, în epoca preistorică. Continuitatea civilizațiilor populare în cursul mileniilor e propriu-zis un simplu reflex al continuității vieții din natură: evoluția acesteia se petrece în limite de timp așa de imense, încât sunt neaccesibile controlului uman; se poate așadar vorbi de o adevărată eternitate a primitivismului popular, conservativ. Istoric, adică evolutiv-uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor și revoltaților. Aceștia tulbură ca niște demoni, perpetuu nemulțumiți, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor, le deșteaptă iluzii și apetituri, le răscolesc patimile, le dărâmă prețiosul echilibru al perfectei inerții. Fie ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruDISTINCȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentruDISTINCȚIE.

PRIVILEGIU

... PRIVILÉGIU , privilegii , s . n . Avantaj , scutire de obligații ( către stat ) , drept sau distincție socială care se acordă , în situații speciale , unei persoane , unui grup sau unei clase sociale ori , în feudalism , orașelor și mănăstirilor ; ( concr . ) act prin care ...

 

ȘIC

... s . n . Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești ; fluture , paietă . ȘIC ^1 s . n . Eleganță , distincție

 

BREVET

... BREVÉT , brevete , s . n . Document oficial acordat de o autoritate ( de stat ) prin care se conferă unei persoane o distincție

 

DECORAȚIE

... DECORÁȚIE , decorații , s . f . 1. Distincție ( ordin , medalie ) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într - un anumit domeniu de activitate , pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse statului ...

 

DEFERI

... a supune o cauză unui for judecătoresc . 2. ( Neobișnuit ) A acorda , a conferi ( o cinste , o demnitate , o distincție

 

DISCRIMINA

... DISCRIMINÁ , discriminez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A separa , a face deosebire , a face distincție

 

DISTINCȚIUNE

... DISTINCȚIÚNE s . f . v . distincție

 

DISTINS

... 1. Care se remarcă prin însușirile sale , care iese din comun ; deosebit , remarcabil ; ( despre oameni ) ilustru , eminent . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Plin de distincție

 

GEN

GEN , genuri , s . n . 1. Fel , soi , tip ( pe care le reprezintă un obiect , o ființă , un fenomen etc . ) . 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă , stil , temă . 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte , precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin . 4. ( Biol . ) Categorie sistematică , subordonată familiei , care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale . 5. ( Log . ) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două

 

GOMĂ

... GÓMĂ^2 s . f . ( Cu sens colectiv ) Persoane care aparțin lumii elegante , societății cu pretenții de distincție ; ( fam . ) eleganță excesivă , pretențioasă ( în vestimentație ) . GÓMĂ^1 , gome , s . f . 1. Tumoare cu aspect de noduli , de natură infecțioasă sau parazitară , care apare pe ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...