Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și formele bază: DURĂ,DUR

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului DURA: DURĂ, DURĂ.

 

DURA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DURÁ^3, pers. 3 durează, vb. I. Intranz. 1. (Despre acțiuni în desfășurare) A ține un anumit timp, a se desfășura într-o anumită perioadă de timp. ** A persista, a dăinui, a se menține. 2. (Despre lucruri) A se menține (multă vreme) în stare bună; a fi trainic. - Din fr. durer, lat. durare.

Sursa : DEX '98

 

DURÁ^2, durez, vb. I.Tranz. 1. A construi, a zidi, a clădi. ** A așeza un stog, o claie etc. 2. A face, a confecționa, a alcătui (un obiect). 3. A aprinde focul. - Lat. dolare.

Sursa : DEX '98

 

DÚRA^1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogoleşte sau se învârtește repede. * Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. * Expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur în car, dur în căruță sau dur încoace, dur încolo, exprimă o mișcare continuă sau un schimb de vorbe prelungit, o ezitare, o chibzuire îndelungată. [Var.: dur interj.] - Onomatopee.

Sursa : DEX '98

 

A duraa strica, a demola

Sursa : antonime

 

DURÁ vb. tr. 1. a ține, a se desfășura un anumit timp. 2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil. (< fr. durer, lat. durare)

Sursa : neoficial

 

DURÁ vb. v. construi.

Sursa : sinonime

 

DURÁ vb. 1. v. dăinui. 2. v. menține. 3. a ține. (Spectacolul \~ două ore.) 4. a se păstra, a rezista, a ține. (O încălțăminte care \~ mult.)

Sursa : sinonime

 

dúra/dur interj.

Sursa : ortografic

 

durá (a construi, a face, a se desfășura în timp) vb., ind. prez. 1 sg. duréz, 3 sg. și pl. dureáză

Sursa : ortografic

 

DURA MÁTER n. anat. Membrană externă, fibroasă și rezistentă a meningelui. /<lat. dura-mater

Sursa : NODEX

 

A DUR//Á^2 \~éz intranz. 1) (despre acțiuni) A se desfășura în timp; a ține; a continua; a se prelungi. 2) A-și perpetua existența; a continua fie; a dăinui; a stărui; a persista. /durer, lat. durare

Sursa : NODEX

 

DÚRA interj. v. DUR^2. * De-a dura de-a rostogolul; de-a berbeleacul. /Onomat.

Sursa : NODEX

 

A DUR//Á^1 \~éz tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de construcție; a ridica; a clădi; a zidi; a înălța; a construi; a edifica. 2) (stoguri, girezi, dăi) A ridica prin așezarea materialului în straturi; a clădi. 3) (obiecte) A produce prin muncă. 4) (foc) A face se aprindă. /<lat. dolare

Sursa : NODEX

 

DURÁ vb. I. tr. 1. A ține, a se desfășura un anumit timp, o anumită perioadă. 2. A dăinui, a se menține. 3. A se menține în viață, a trăi. 4. (Despre obiecte) A fi trainic, tare, rezistent, durabil. [< fr. durer, it., lat. durare].

Sursa : neologisme

 

durá (-réz, -át), vb. - 1. A ciopli lemnul. - 2. A edifica, a construi. - Mr. dor, durari. Lat. dol?re (Cihac, I, 84; Pușcariu 560; Candrea-Dens., 524; REW 2718), cf. alb. duruem, calabr. dulare, sp. dolar. - Der. durătură, s.f. (surcele de cioplitură, așchii).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.