Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:APOLOGIE, AUTOELOGIA, CELEBRA, DITIRAMB, DITIRAMBIC, ELOGIA, ENCOMION, EPITAF, LAUDĂ, ODĂ ... Mai multe din DEX...

ELOGIU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ELÓGIU, elogii, s.n. Discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă. - Din fr. éloge, it. elogio.

Sursa : DEX '98

 

Elogiuhulă, ponegreală

Sursa : antonime

 

ELÓGIU s. n. discurs prin care este lăudat cineva sau ceva; laudă deosebită adusă cuiva. (< lat. elogium, it. elogio)

Sursa : neoficial

 

ELÓGIU s. v. glorie.

Sursa : sinonime

 

elógiu s. n. [-giu pron. -g?u], art. elógiul; pl. elógii, art. elógiile (sil. -gi-i-)

Sursa : ortografic

 

ELÓGI//U \~i n. 1) Discurs prin care este lăudat cineva sau ceva. 2) fig. Laudă (exagerată) adusă cuiva; proslăvire neîntemeiată; panegiric; ditiramb. /éloge, lat. elogium

Sursa : NODEX

 

ELÓGIU s.n. Discurs, cuvântare prin care este lăudat cineva; laudă deosebită adusă cuiva, preamărire. [Pron. -giu. / < lat. elogium - scurtă inscripție pe statui, pe morminte, cf. it. elogio, fr. éloge].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ELOGIU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru ELOGIU.

Cincinat Pavelescu - Cu prilejul elogiilor

Cincinat Pavelescu - Cu prilejul elogiilor Cu prilejul elogiilor de Cincinat Pavelescu ce mi s-au adus de presa literară la apariția volumului meu de poezii, Galaction într-un număr din Viața românească, în care directorul mă lăuda a scris într-o notița din: Pe marginea cărților o diatribă împotriva poeziilor mele, în genul criticilor lui Caion (C. A. Ionescu) De ce imiți pe Caion Cu stilul lui de Pișculescu, Tu ce semnezi Galaction Și scrii ca orice

 

Paul Zarifopol - Literatura politică a lui Caragiale

... publicație a sa; tot astfel vorbea, mai târziu, cu o vădită mândrie de broșura 1907. În iunie 1897 apare în Opinia din Iași un elogiu foarte fierbinte al lui Take Ionescu de Caragiale, elogiu plin de preziceri strălucitoare: Take Ionescu va fi fost o adevărată glorie pentru vremea și țara lui. Textul acesta l-a reprodus dl ...

 

Cincinat Pavelescu - Patru epigrame

Cincinat Pavelescu - Patru epigrame Patru epigrame de Cincinat Pavelescu Pe când eram magistrat în Brăila, un prieten, judecător, mă roagă, la clubul Rally, să-l împrumut cu 25 lei, ca să ponteze la bacara. Neavând la mine această sumă, el m-a silit să fac câteva versuri unui simpatic bancher, pe care-l auzise cu câteva minute mai înainte lăudându-mă, și să-i cer, pe departe, douăzeci și cinci de lei. Îi trebuia numai atât ca să-și completeze suta de lei, hotărât s-o piardă. Șaptezeci și cinci se și duseseră. Bancherul îmi spusese că în țara asta e o crimă să aibă cineva talent și că ar trebui să mă duc în străinătate, unde lucrurile de spirit sunt prețuite și răsplătite. Amicul meu să nu vă închipuiți că era Fabricius surprinsese această convorbire și voia să tragă câștig din entuziasmul bancherului pentru mine în interesul dulcilor sale patimi de jucător. Pe când bancherul da ceea ce se cheamă, în termeni de club, o chouete de Ă©cartĂ©, a primit din parte-mi, pe un petic de hârtie, aceste rânduri: În țara asta de nimic, Unde talentul e o crimă, Mai lesne-i ...

 

Ion Luca Caragiale - Concurs și premiuri academice

... și frumos la intenția generosului donator? Ne-am gândit, am cumpănit și am hotărât: Moftul român publică prin aceasta următorul concurs: Pentru cel mai bun elogiu adus Academiei Române — 120 lei. Pentru cea mai bună satiră în versuri contra Academiei Române - 100 lei. Pentru cel mai bun epigram [sic] în ...

 

Ion Luca Caragiale - Un dicționar român

Ion Luca Caragiale - Un dicţionar român Un dicționar român de Ion Luca Caragiale Dicționarele au fost întotdeuna considerate ca contingentul cel mai însemnat al genului plictisitor. Răsfoirea unor asemenea cărți nu se face decât la momente solemne în viața școlărească, la traducerea unui autor sau la prepararea unui examen, și atunci, vorba o dată găsită, nenorocitul caută să se sustragă cât mai repede de sub acea atmosferă savantă, dar obositoare. Iată, însă, un dicționar, apărut zilele acestea — Dicționarul universal al limbii române de Lazăr Șaineanu — care pare a respira un aer mai simpatic și unde percurgerea unei pagini îți satisface nu numai curiozitatea, ci-ți insuflă dorința de a nu bate în retragere. Prin ce mijloc a reușit autorul să facă întrucâtva interesante niște materiale obicinuit atât de aride? Prin faptul, cred, că el nu s-a mărginit în opera sa de a înregistra un singur factor de cultură, ci a căutat să îmbrățișeze toate manifestațiunile vieții ale unui popor modern: literatură, științe, arte, meserii, industrie, comerț etc. Astfel, acest dicționar universal oferă o imagine redusă, dar precisă a culturei noastre actuale, întrucât ...

 

Nicolae Filimon - Don Pasquale. Operă comică în trei acte

Nicolae Filimon - Don Pasquale. Operă comică în trei acte Don Pasquale - operă comică în trei acte. Muzica de Maestro Donizetti. de Nicolae Filimon Prima reprezentare a acestei opere devenind o monstruoasă profanare din cauza multelor greșeli ale orchestrului și ale unora dintre artiștii chemați a o interpreta, nu-i vom da loc în coloanele revistei noastre pentru că a-i face o dreaptă critică ar fi să ieșim din limitele prescrise de buna cuviință, și aceasta nu intră în deviza noastră; venim dar la cea de a doua care, deși fu susținută mai binișor, însă modul punerii în scenă și esecutarea lăsă mult de dorit și prea mult de criticat. Este necontestabil că opera comică pretinde mai mult decît cea serie spre a fi bine interpretată. Dacă acea serie, în lipsă de talente mari artistice, se poate reprezinta și de artiști mai mediocri, numai daca vocea lor ar împlini condițiunile cerute pentru esprimarea muzicei dramatice, care consistă mai adesea din ceea ce se zice canto spianatto , cea comică din contra, cere ca artiștii, pe lîngă o voce chiară, plină de agilitate și bine întonată, să aibă jocul de scenă ...

 

Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești

... exagerate pe care le aduce talentului delicat al dlui Tudor Măinescu, modestul judecător de la Vidra. Cât mă privește, îi sunt recunoscător că aduce un elogiu postum și tardiv, dar meritat, dragului meu frate, Ionel Pavelescu, răpit așa de timpuriu vieții, gloriei și poeziei, pe care le adora deopotrivă. Cred că ...

 

Vasile Alecsandri - Nicolae Bălcescu în Moldova

Vasile Alecsandri - Nicolae Bălcescu în Moldova Nicolae Bălcescu în Moldova de Vasile Alecsandri Oamenii de măsura lui Nicolae Bălcescu sunt încă rari între românii de astăzi. Acei care ca dânsul, în tot cursul unei existențe de luptă, au fost insuflați numai de nobila simțire a amorului de patrie și care au visat și lucrat cu neîncetare la reînvierea și la mărirea neamului lor, merită să atragă respectul și simpatiile urmașilor. Tot ce se atinge de acei oameni de frunte, diversele întâmplări ce au trecut peste dânșii, actele lor publice și chiar incidentele vieții lor private devin, după moarte, de un mare interes pentru cine știe a-i prețui și îi admiră. E o datorie sacră pentru amicii și contemporanii lor de-a face apel suvenirelor, spre a feri de uitare toate notițele ce pot contribui la completarea biografiei lor. Această idee m-a îndemnat a vorbi astăzi de Nicolae Bălcescu ca de un om al cărui nume onorează România și ca de un amic scump și jelit. Am petrecut luni întregi cu el, nu numai în țară, dar și în străinătate; am avut adeseori ocaziunea de ...

 

Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F

Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă şi cum se face%3F Ce este o epigramă și cum se face? de Cincinat Pavelescu Țiu de la început să-mi exprim gratitudinea cea mai caldă scumpului nostru președinte care, reluând firul vechilor șezători ale Societății Scriitorilor Români, s-a gândit și la mine și m-a smuls o clipă din arhivele prăfuite ale magistraturii[...] unde guverne neocrotitoare mă țin departe și de publicul elegant, înțelegător și simpatic al capitalei, și de viața intelectuală a Bucureștiului. Parcă, totuși, în satisfacția mea de a mă afla în fața dv. se amestecă și o umbră de melancolie. Să fie numai neîncrederea în modestia mijloacelor mele oratorice și în conștiința sarcinii prea grele ce mi-am asumat-o? Sau poate vina e a titlului conferinței care mi s-a impus? Mă întreb cu nedumerire, cum prietenul meu Rebreanu, cu tot tactul și aleasa lui curtoazie, nu s-a gândit că poate fi o scădere pentru cineva care se crezuse o viață întreagă numai poet liric, să se vadă trecut deodată, fie și în primul rând al scriitorilor umoriști și satirici? O ...

 

George Coșbuc - Pe pământul turcului

George Coşbuc - Pe pământul turcului Pe pământul turcului de George Coșbuc Cluj, 1885 Nu era în sat nevastă, ca frumoasa Veronica: Tânără și vorbăreață, silitoare ca furnica, Din neam bun, cu zestre multă; tinerel bărbat avea Și cu el în armonie și-nțelegere trăia. Constantin era din fire blând și pacinic pe tot locul: Om cu gânduri; ura foarte strugurii, pipa și jocul, Dar era cap de ispravă, cântăreț și se credea Fericit, știind prea bine, că nevastă-sa-l iubea Și din astă cauză dânsul nu știa decât să tacă, Iar nevasta-i putea face orișice voia să facă. Într-o toamnă-au ieșit ambii la holdă, la secerat. Lanul era chiar pe lângă drumul țării așezat! Deci mirare nu-i că ochii nevestei din când în când Rătăceau pe drum, să vază cine naiba-o fi trecând. Tu bărbate!... Vai de mine! of, privește cine trece! Lasă snopul în năpaste, seca-i-ar viața să-i sece! Constantin ridică ochii. Un flăcău tânăr trecea, Nalt ca fagul, lat în spate. Ești nebună, draga mea! Zise Constantin. Ce vorbă?! Eu, nebună! O, bărbate! Un voinic frumos, ca ăsta, nu găsești în șepte sate; Vezi cât de- ...

 

Ion Luca Caragiale - Culisele chestiunii naționale

... său de nenorociri politice și începe să-i dea o lecție foarte înaltă de patriotism și de diplomație. D. Brote face mai întâi tovarășului un elogiu asupra geniului d-lui Sturdza, cel mai mare român, cel mai inteligent bărbat de stat, cel mai sublim patriot, geniul bun al Românismului, o adevărată ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELOGIU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru ELOGIU.

APOLOGIE

... APOLOGÍE , apologii , s . f . 1. Elogiu , laudă ferventă ( și adesea exagerată ) adusă unei persoane , unei idei etc . ; apărare ( servilă și interesată ) a cuiva sau a ceva . 2 ...

 

AUTOELOGIA

AUTOELOGIÁ , autoelogiez , vb . I . Refl . A - și aduce singur elogii . [ Pr . : a - u - to - e - ] - Auto ^1 - +

 

CELEBRA

CELEBRÁ , celebrez , vb . I . Tranz . 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată , în special o căsătorie ; a oficia . 2. A sărbători ( aducând elogii ) un eveniment însemnat , o persoană

 

DITIRAMB

... s . m . 1. ( La vechii greci și la romani ) Poem liric în onoarea lui Bachus ; p . ext . poem liric caracterizat prin inspirație entuziastă . 2. Fig . Elogiu

 

DITIRAMBIC

DITIRÁMBIC , - Ă , ditirambici , - ce , adj . 1. Care aparține ditirambilor ( 1 ) , privitor la ditirambi . 2. Fig . ( Despre stil , vorbire , cuvinte etc . ) Plin de elogii exagerate ; emfatic ,

 

ELOGIA

ELOGIÁ , elogiez , vb . I . Tranz . A aduce elogii , a lăuda ( în cuvinte entuziaste ) , a preamări . [ Pr . : - gi -

 

ENCOMION

... ENCOMIÓN , encomioane , s . n . ( Grecism înv . ) Cuvântare de laudă , elogiu

 

EPITAF

EPITÁF , epitafuri , s . n . 1. Inscripție funerară , în versuri sau în proză , cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală ; p . ext . placă cu o inscripție funerară . 2. Obiect de cult care constă dintr - o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Cristos ; aer ^2 (

 

LAUDĂ

... LÁUDĂ , laude , s . f . Exprimare în cuvinte a prețuirii față de cineva sau ceva ; cuvinte prin care se exprimă această prețuire ; elogiu

 

ODĂ

ÓDĂ , ode , s . f . Specie a poeziei lirice ( formată din strofe cu aceeași formă și cu aceeași structură metrică ) , în care se exprimă elogiul , entuziasmul sau admirația față de persoane , de fapte eroice , idealuri

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...