Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:MIROS, ANTIGRIZUTOS, AROMĂ, EFLUVIU, EMANAȚIUNE, EMANATISM, FLUID, GAZ, MIASMĂ, PNEUMATOLIZĂ ... Mai multe din DEX...

EMANAȚIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

EMANÁȚIE, emanații, s.f. 1. Emitere, degajare (de gaze, de vapori, de mirosuri etc.); (concr.), ceea ce se degajează, ceea ce se emană. * (Geol.) Emanație vulcanică = a) emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; b) produs al acestei activități, reprezentat prin bioxid de carbon, hidrogen, amoniac, hidrogen sulfurat, clor, azot, oxigen etc. 2. Gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului, toriului sau actiniului. [Var.: (înv.) emanațiúne s.f.] - Din fr. émanation, lat. emanatio, -onis.

Sursa : DEX '98

 

EMANÁȚIE s. f. 1. faptul de a emana; emitere, degajare. * ceea ce se degajă, exalație. * (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice. o ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități. 2. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. (< fr. émanation, lat. emanatio)

Sursa : neoficial

 

EMANÁȚIE s. 1. degajare, emanare, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspândire, (înv.) răsfugare. (\~ de gaze de la sobă.) 2. v. degajare. 3. emanație de radiu = radon. 4. efluviu. (Se simte în atmosferă o \~ specifică.)

Sursa : sinonime

 

emanáție s. f. (sil. -ți-e), art. emanáția (sil. -ți-a), g.-d. art. emanáției; pl. emanáții, art. emanáțiile (sil. -ți-i-)

Sursa : ortografic

 

EMANÁȚI//E \~i f. 1) v. A EMANA. 2) Produs al emanării. [G.-D. emanației; Sil. -ți-e] /émanation, lat. emanatio, \~onis

Sursa : NODEX

 

EMANÁȚIE s.f. 1. Emitere, degajare. ** Ceea ce se degajează. 2. Gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. [Gen. -iei, var. emanațiune s.f. / cf. fr. émanation, it. emanazione].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru EMANAȚIE

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru EMANAȚIE.

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ...

 

Garabet Ibrăileanu - Adela

Garabet Ibrăileanu - Adela Adela de Garabet Ibrăileanu (Fragmente din jurnalul lui Emil Codrescu) (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock -uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o ,,cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din ,,centru" -- cufundat în lectura unui ziar. (Am un număr din Voința națională încă din București.) Plictis odihnitor. Lectură plăcută, reconfortantă: cataloagele câtorva librării străine și un dicționar portativ, cărțile de căpătâi care, împreună cu Diogen Laerțiul, repertoriu de cancanuri și idei antice (amintit adesea de Coco Dimitrescu în ,,prelegerile" lui nocturne de la Cosman și găsit din întâmplare la un anticar), alcătuiesc biblioteca mea estivală. Cataloagele -- pentru momentele de lirism intelectual. Unele ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EMANAȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru EMANAȚIE.

MIROS

... care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori ; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații ; olfacție . 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri ; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații ; senzație pe care ...

 

ANTIGRIZUTOS

ANTIGRIZUTÓS , - OÁSĂ , antigrizutoși , - oase , adj . ( Despre mașini electrice ) Care este prevăzut cu dispozitive speciale de protecție ce îi asigură folosirea , fără pericol de explozie , în minele de cărbuni cu emanații de

 

AROMĂ

... ARÓMĂ , arome , s . f . Emanație

 

EFLUVIU

... EFLÚVIU , efluvii , s . n . 1. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri , perceptibilă cu ajutorul mirosului . 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate , neînsoțită de zgomot sau căldură , între electrozii aflați la o ...

 

EMANAȚIUNE

... EMANAȚIÚNE s . f . v . emanație

 

EMANATISM

... panteistă , potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație , ci s - a născut din substanța divinității printr - un proces continuu de emanație

 

FLUID

... între molecule . 2. S . n . Corp lichid sau gazos care își schimbă forma sub acțiunea unei forțe foarte mici . 3. S . n . Suflu , impuls , curent ; emanație

 

GAZ

GAZ ^2 , gaze , s . n . 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă , incolore , ușor deformabile și expansibile , care , din cauza coeziunii moleculare slabe , nu au o formă proprie stabilă și tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziție . 2. ( La pl . ) Nume dat unor substanțe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război . 3. ( La pl . ) Emanații gazoase ale stomacului sau ale intestinelor . 4. Petrol lampant . GAZ ^1 s . n . Țesătură foarte

 

MIASMĂ

... MIÁSMĂ , miasme , s . f . Emanație

 

PNEUMATOLIZĂ

PNEUMATOLÍZĂ s . f . Totalitatea fenomenelor provocate de acțiunea emanațiilor gazoase dezvoltate din magmă asupra rocilor înconjurătoare cu care ajung în contact . [ Pr . : pne -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...