Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:RADIOEMIȚĂTOR, AVERS, CELULAR, CUPLOR, DIRECTIVITATE, ECOSONDĂ, EMISIV, FOTOLUMINESCENȚĂ, TERATRON ... Mai multe din DEX...

EMIȚĂTOR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care emite; emisiv. * Post emițător = post de radioemisiune. 2. S.n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. - Emite + suf. -ător (după fr. émetteur).

Sursa : DEX '98

 

Emițător ≠ receptor

Sursa : antonime

 

EMIȚĂTÓR, -OÁRE I. adj. care emite; emitent, emisiv. o post ~ = post de radioemisiune. II. s. n. dispozitiv, instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent. (după fr. émetteur)

Sursa : neoficial

 

EMIȚĂTÓR s., adj. 1. s. emițător radio = radioemițător. 2. adj. transmițător, (rar) emisiv. (Stație õare.)

Sursa : sinonime

 

emițătór adj. m., pl. emițătóri; f. sg. și pl. emițătoáre

Sursa : ortografic

 

emițătór s. n., pl. emițătoáre

Sursa : ortografic

 

EMIȚĂT//ÓR \~oáre (\~óri, \~oáre) și substantival Care emite unde sonore sau electromagnetice. \~ de radio. /a emite + suf. \~ător

Sursa : NODEX

 

EMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care emite; emitent. // s.n. Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. [< emite + -(ă)tor, după fr. émetteur].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru EMIȚĂTOR

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru EMIȚĂTOR.

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EMIȚĂTOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru EMIȚĂTOR.

RADIOEMIȚĂTOR

... RADIOEMIȚĂTÓR , radioemițătoare , s . n . Instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații ; emițător radio ^1 . [ Pr . : - di - o - ] - Radio ^1 - + emițător

 

AVERS

AVÉRS s . m . sg . ( În opoziție cu revers ) Fața unei monede sau a unei medalii , înfățișând chipul emițătorului , stema țării

 

CELULAR

CELULÁR , - Ă , celulari , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care aparține celulei ( 1 ) , de natura celulei ; alcătuit din celule . 2. ( Jur . ; în sintagma ) Regim celular = regim special la care sunt supuși , pe anumite perioade , deținuții în închisori , prin izolare severă în celule ( 4 ) individuale . 3. ( În telecomunicații ; în sintagma ) Telefonie celulară = sistem de telefonie fără cablu care pentru transmiterea semnalelor digitale utilizează aparate de emisie - recepție de mică putere , emițătoare - receptoare de tip releu , fiecare acoperind o celulă ( 7 ) , și echipamente computerizate pentru prelucrarea și comutarea semnalelor . Telefon celular = aparat de emisie - recepție , folosit în telefonia celulară ; telefon mobil . II. S . n . Telefon celular , telefon mobil . Nu uita să - ți iei

 

CUPLOR

... CUPLÓR , cuploare , s . n . Cuplor optic ( Elt . ; în sintagma ) = dispozitiv format dintr - un emițător

 

DIRECTIVITATE

... DIRECTIVITÁTE s . f . Proprietate a unui emițător

 

ECOSONDĂ

... ECOSÓNDĂ , ecosonde , s . f . Aparat alcătuit dintr - un emițător

 

EMISIV

... EMISÍV , - Ă , emisivi , - e , adj . Referitor la emisiune ; care are proprietatea de a emite ( radiații , lumină ) ; emițător

 

FOTOLUMINESCENȚĂ

FOTOLUMINESCÉNȚĂ , fotoluminescențe , s . f . ( Fiz . ) Denumire comună dată fluorescenței , fosforescenței și altor fenomene asemănătoare , în care se produce o emisiune de lumină prin iluminarea prealabilă a substanței emițătoare sau prin iradierea ei cu radiații ultraviolete ori cu raze

 

TERATRON

... TERATRÓN s . n . Emițător de unde a căror lungime depășește lungimile de undă ale luminii , dar este mai mică decât a celor folosite în radiolocație ...