Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:NUTREȚ, AMBLIPODE, ARTIODACTIL, BONCĂLUI, BONCĂLUIT, CAL, CAMELID, CANGUR, COPITAT, DIPLODOC ... Mai multe din DEX...

ERBIVOR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ERBIVÓR, -Ă, erbivori, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se hrănește numai cu plante. 2. S.n. (la pl.) Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (și la sg.) animal din acest ordin. - Din fr. herbivore.

Sursa : DEX '98

 

ERBIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (mamifer) care se hrănește cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/)

Sursa : neoficial

 

ERBIVÓR adj. (rar) plantivor. (Animal \~.)

Sursa : sinonime

 

erbivór adj. m., pl. erbivóri; f. sg. erbivóră, pl. erbivóre

Sursa : ortografic

 

erbivór s. n., pl. erbivóre

Sursa : ortografic

 

ERBIVÓR \~e n. și adjectival 1) la pl. Ordin de mamifere care se hrănesc în special cu ierburi. 2) Animal din acest ordin. /herbivore

Sursa : NODEX

 

ERBIVÓR, -Ă adj. Care se nutreşte cu ierburi. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (la sg.) animal din acest ordin. [< fr. herbivore, cf. lat. herba - iarbă, vorare - a mânca].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ERBIVOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 22 pentru ERBIVOR.

NUTREȚ

NUTRÉȚ , nutrețuri , s . n . Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore ; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante ;

 

AMBLIPODE

AMBLIPÓDE subst . pl . Mamifere erbivore fosile , cu picioarele terminate cu cinci degete scurte , având copite la vârf . [ Pr . : - bli -

 

ARTIODACTIL

ARTIODACTÍL , - Ă , artiodactili , - e , s . n . , adj . 1. S . n . ( La pl . ) Ordin de animale mamifere erbivore care au picioarele cu două degete dezvoltate și cu două degete mici ; ( și la sg . ) animal din acest ordin . 2. Adj . Care aparține artiodactilelor ( 1 ) , specific artiodactilelor . [ Pr . : - ti -

 

BONCĂLUI

BONCĂLUÍ , pers . 3 boncăluiește , vb . IV. Refl . și intranz . ( Despre cerbi și alte erbivore mari ) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut ; a boncăi . - Et .

 

BONCĂLUIT

BONCĂLUÍT s . n . Faptul de a boncălui ; răget , strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut . V.

 

CAL

... CAL , cai , s . m . 1. Animal domestic erbivor , cu copita nedespicată , folosit la călărie și la tracțiune ( Equus caballus ) ; p . restr . armăsar castrat . Calul de dar nu se caută la dinți ( sau în ...

 

CAMELID

CAMELÍD , camelide , s . n . ( La pl . ) Familie de erbivore rumegătoare cuprinzând cămila , dromaderul și lama ; ( la sg . ) animal din această

 

CANGUR

... CÁNGUR , canguri , s . m . Mamifer erbivor din Australia , cu coadă lungă și cu picioarele anterioare scurte , a cărui femelă are sub pântece o pungă unde își ține puii când ...

 

COPITAT

COPITÁT , copitate , s . n . ( La pl . ) Grup de mamifere erbivore , având ultimele falange acoperite cu copite ; ( și la sing . ) animal care face parte din acest

 

DIPLODOC

DIPLODÓC , diplodoci , s . m . Specie de reptilă dinozauriană fosilă , amfibie ,

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...