Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BANDĂ, CUREA, PISTĂ, STRAT, BRETEA, EȘARFĂ, ETOLĂ, FÂȘIOARĂ, GEANĂ, NOD, PLATBANDĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului FÂȘIE: FĂȘIE.

 

FÂȘIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FÂȘÍE, fâșii, s.f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s.f.] - Fașă + suf. -ie.

Sursa : DEX '98

 

FÂȘÍE s. 1. șuviță, (Mold.) șușăniță. (O \~ de piele.) 2. v. bandă. 3. bucată. 4. v. rază.

Sursa : sinonime

 

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile

Sursa : ortografic

 

FÂȘÍ//E \~i f. Bucată lungă și îngustă din ceva. \~ de pământ. \~ de lumină. [Art. fâșia; G.-D. fâșiei; Sil. și-e] /fâșă + suf. \~ie

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruFÂȘIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 34 pentruFÂȘIE.

Ioan Slavici - Rodul tainic

... și-a sfâșiat însă ițarii în șasesprezece fâșii și, când Lia punea pe scaunul ei o rochie, punea și el pe al său o fâșie. După aceea a pus fâșie lângă fâșie, ca să le coase la loc, dar să vedeți minune! fâșiile se țineau una de alta, încât Lia, Zâna Zânelor, stătea cuprinsă de uimire când ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Clopotele din N%C3%BCrnberg

Ştefan Octavian Iosif - Clopotele din N%C3%BCrnberg Clopotele din NĂ¼rnberg de Ștefan Octavian Iosif La NĂ¼rnberg, în vechiul castel, Stăteam rezemat de-o fereastră, Privind cum se-mbracă sub el Orașul în negură-albastră. Și purpur plutea în fâșii Prin negura vânătă-a serii, Pe uliți străvechi și pustii Robite de vraja tăcerii. Și cum rămăsesem visând, Un clopot începe să sune Așa de duios și de blând De parcă o rugă ar spune... El sună, și alte-i răspund Cântând ca argintul de clare, Și-odată s-aude, din fund, Și clopotul domului mare! Și valuri de-adânci armonii Plutesc în fantastice zboruri, Părând că sunt sute și mii De îngeri ce murmură-n coruri... Dar eu, ca furat de un val, Pierdut în concertul haotic, Mă văd într-o sală de bal, O sală-n mărețul stil gotic. Și albă ca albul din crin, Ca umbra din umbră ușoară, De mine s-apropie lin O falnică, blondă fecioară. Eu stau și de-abia mai respir, Cuprins de-o sfială stângace, Dar ochii ei mari de safir Îmi spun că dorește să joace. Și-ajunge doar brațul să-ntind, Ea brațu-i pe ...

 

George Coșbuc - În miezul verii

... George Coşbuc - În miezul verii În miezul verii de George Coșbuc O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca ...

 

George Coșbuc - Seara

George Coşbuc - Seara Seara de George Coșbuc Ai durat prin aer punte Din fâșii de foc: te-ai dus Tot mai sus și tot mai sus Stai acum pe-un vârf de munte Și-ți întorci senina frunte    Spre apus. Roșii, ca o lună nouă Ai tu hainele subțiri, Lungi și fără-mpodobiri. Iar pe tâmplele-amândouă Porți, strălucitori de rouă,    Trandafiri. Ochii-i ții la soare țintă, Și cu ochii tu-l desmierzi: E flăcău și-acum îl pierzi, Și ți-e drag, și stai ca frântă ... El s-a dus, și jalnic cântă    Codrii verzi. Umed aer te-mpresoară Și-n durerea ta atunci Rupi cununa și-o arunci: Roșii flori prin aer zboară Desfoiate, ca să moară    Jos prin lunci. Plângi acum. Te-a-nvins iubirea! Albe lacrimi cad pe flori Și pe frunze, când scobori Plânsă către văi privirea. Și-o să plângă toată firea    Până-n zori. Te-a cuprins necaz deodată Și din ochi cu ciudă strângi, Parc-ai vrea să rupi, să frângi Să-ți răzbuni, frumoaso fată Parcă lumea-i vinovată    Că tu plângi! De pe turn - ce-i el de vină? - Aurul tu ni- ...

 

George Topîrceanu - M. Sadoveanu

George Topîrceanu - M. Sadoveanu M. Sadoveanu de George Topîrceanu „Hm! făcu primarele, ridicându-se în capul oaselor. Vinul Corjoaii este bun, care nu se mai află...â€� În tăcerea odăii, luna sclipea cu luciri tainice pe podele. De undeva, dintr-un ungher, se auzi un zgomot nelămurit; un cocoș trâmbiță prelung, departe. „Hm, bun! Care va să zică iar m-am îmbătat. Strașnic m-am îmbătat! Sunt un ticălos...â€� rosti el încet, c-o mlădiere de durere în glas. Se coborî din pat, deschise fereastra. Apoi zâmbi și-și clătină capul cu amărăciune. Aburiri de răcoare îi mângâiau obrazul. Din livadă pătrundeau domol înfiorările nopții. Lilieci negri treceau prin pulberea de argint a luminișurilor. O învăluire ușoară de vânt mișca frunzișul și prin țesătura de ramuri luna strecura fâșii palide de lumină. În depărtare, ca niște văluri de ceață pluteau peste întinderi. Primarele răsuflă adânc miresmele nopții și rămase așa, ca-ntr-o visare, cu ochii ațintiți în

 

Ioan I. Ciorănescu - Paiața

Ioan I. Ciorănescu - Paiaţa Paiața de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție     Viața câteodată îmi pare o paiață     Cu buzele făcute și văruită față     Ce vrând prea mult să râdă, se strâmbă dureros,     Cu clopoței în mână și hainele pe dos,     Jucând schimonosită, chemând fără-ncetare :     Veniți ! Nu e durere ! Veniți! Nu-i întristare!     Priviți-mi gura roșe ca florile de mac     Și clopoțeii-aceștia ce sună după plac !     Vedeți-mi haina ruptă din roșii curcubeie     Și-n ochi a veseliei demonică scânteie.     Și-n buzunar am aur, cofeturi, jucării,     Veniți toți flămânziții ... femei, moșnegi, copii,     Vă dau la toți! – și râde cu văruită față,     Se năpustește valul țipând, și unii-nhață     Un vârf de panglicuță tivit cu clopoței,     Dar ea, paiață crudă, bătându-și joc de ei,     Fâșii în fugă-și rupe din haina ei de lână     Lăsând la fiecare o zdreanță roșe-n

 

Ion Luca Caragiale - Un artist

Ion Luca Caragiale - Un artist Un artist de Ion Luca Caragiale Mai mult decât oricare alta, breasla bărbierească mi-este foarte simpatică... Briciul e rudă cu dalta, cu penelul, cu coturnul, arcușul, condeiul — mai știu eu cu ce! De aci, neînvinsa pornire către artele frumoase caracteristică la toți bărbierii. O sumă dintre dânșii, împinși de patima lor pentru teatru, s-au făcut artiști dramatici; mulți alții scriu poezii, de obișnuit lirice, mai adesea galante; mai toți trebuie să știe cânta cu un instrument, prin ajutorul căruia, în momentele pierdute, își traduc în melodii acea încărcare de simțiri ce ne-o dă, unora dintre noi, lumea cu lumina ei, cu formele, mișcările și zgomotul ei... Da, cum se rupe la vreme copilul din mamă, acea încărcare de simțiri caută să se rupă din sufletul nostru: trebuie înapoiată cui ne-a dat-o. Ascunsă-n noi, ne muncește, ne chinuie, nu ne dă pace pân' ce n-o întoarcem în dar lumii, care n-o recunoaște și n-o primește decât învăluită în fâșii smulse din sufletul nostru — pecetia sincerității darului. Dar e oare un mijloc mai puternic ca să ne scăpăm de toată haotica năvălire ...

 

Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki

Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki Cântarea lui Walmiki de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție I     În țara visurilor mele, cu-adânci păduri de portocali,     Acolo unde palmierii înalță frunți cutezătoare,     Sub cerul tropicelor roșii, sub foc de raze orbitoare,     Acolo unde dorm păunii sub lungi alee de migdali,     Demult, demult mi s-arătase, un vis, un lac cu panta lină;     Creșteau și florile de lotus, și albe flori de iacint,     Și lin de tot plutea o barcă, mai mult în umbră ca-n lumină,     Și-n barcă, trist, cânta poetul, pișcând din strune de argint.     Cântarea lui, înduioșată, era o sfântă rugăciune,     Regret adânc ce se ridică în toată seara către cer;     Din glasul lui puteai cunoaște că toate sunt deșertăciune,     Că tot ce-n om e mai puternic e dorul vecinic de mister. II     â€œBrahma, Indra, o Kamadeva, Krișna, Agin, o zei puternici,     â€œPuternici zei ce ne conduceți în lupta noastră pe pământ,     â€œDeschideți porțile eterne; sunt drept, sunt sfânt printre cucernici,     â€œDar arde sufletul în mine de pacea sfântului mormânt.     â€œMi-ați dat destul, în taina nopții. Sub cortul meu de frunze late,     â€œSă-mpace sufletu-mi, trimiteți ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Şuer Șuer de Barbu Ștefănescu-Delavrancea La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită. Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului. Noaptea învăluie tot ca într-o trâmbă de întuneric. Prin crăpăturile ușii licăresc fâșii de lumină, ce se mișcă, ca și când s-ar țese, schimbându-se între ele. Înainte vreme, în așa loc și-așezau pragul cei care, biruiți de dorul libertății, fugeau de mincinosul trai al iobăgiei. N-aveau nici plug, nici boi, nici sapă. Pământul înțelenea nespart. Dar parcă se săturau cu bucuria de-a se mișca încotro i-or duce picioarele și cu goana ce dădeau în huzmetarii vitregi. Așa sta, în limpezimea câmpiilor, coliba haiducului cu poturi ceadirii, cu șerparul verde, smead la față, cu mustața rară și cu ochii ca solzul de crap. Șuer aține, în plaiuri depărtate, poteca arnăuților cu fes roșu și cu iatagan adus. Când făcu crucea, dând drumul murgului, Kira îi strigă, țintindu-l ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella

... fi murit, căci, adormind pe talazuri ca pe-un pat moale, cea din urmă tresărire a dragostei ar fi călătorit veșnic, ca o fâșie de lumină ce colindă tot infinitul, fără să se stingă vreodată". — Aduceți Chianti , roșu ca sângele! Turnați Barolo ce fierbe ca patima! strigară prietenii ...

 

Emil Gârleanu - Tată

Emil Gârleanu - Tată Tată de Emil Gârleanu — Te miri de ce mă găsești mâhnit? mă întrebă prietenul meu, în ochii căruia căutam cercetător. Iar după câtăva vreme adăugă: — Mi-au plecat toți copiii la țară. Am rămas eu cu nevasta. După ce spuse acestea, căzu pe gânduri. M-am uitat din nou în ochii mari, adânci, umeziți de stropul lacrimii sfărâmat în repedele clipit al genei. N-am mai spus nici o vorbă. Mă gândeam la omul acesta potolit, mulțumit în mijlocul alor lui, lângă nevasta pe care o iubea mai presus de orice, alături de copiii fără de care nu putea trăi. Ce rar se găsesc oamenii aceștia și cât n-am da să schimbăm, măcar pentru un an din traiul lor, întreaga noastră viață răvășită, viață cu zilele spulberate de către furtuna dorințelor și plăcerilor neizbutite. Mă uitam cum a doua lacrimă răsărea iarăși ca un bob de mărgăritar, în scoica de sidef a ochiului. Prietenul îmi vorbi: — Tu, care ești singur, dragul meu, nu vei înțelege mâhnirea mea. Ai venit acum la mine, peste câtăva vreme te vei întoarce iarăși între cei patru pereți ai odăiței tale liniștite, între ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruFÂȘIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 105 pentruFÂȘIE.

BANDĂ

... BÁNDĂ^2 , benzi , s . f . 1. Fâșie de stofă , hârtie , de piele etc . cu care se înfășoară , se leagă sau se întărește ceva ; bantă . 2. ( în sintagmele ) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului . Bandă rulantă ( sau de transport , continuă ) = fâșie lată de piele , de cauciuc , de plăci metalice etc . , pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație ; conveier . Lucru ... de lucrători asupra unui obiect aflat pe o banda rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei . Bandă de imagini = peliculă cinematografică . Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum , pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule . Bandă de rulment ...

 

CUREA

... CUREÁ , curele , s . f . 1. Fâșie lungă din piele , cânepă , material plastic etc . ; spec . o astfel de fâșie folosită ca cingătoare . 2. ( În sintagma ) Curea de transmisie = a ) bandă de piele sau de pânză continuă , flexibilă și rezistentă , cu ajutorul căreia ... ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva . 3. ( Înv . și pop . ) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare ; p . ext . fâșie

 

PISTĂ

... PÍSTĂ , piste , s . f . 1. Fâșie de teren amenajată ca drum și rezervată unei circulații speciale . 2. Fig . Făgaș , cale , curs ; direcție . 3. ( Adesea determinat prin " sonoră " ) Fâșie de la marginea peliculei cinematografice , fâșie

 

STRAT

... suprafață de altă natură ( pentru a o acoperi ) sau între alte două suprafețe de altă natură ( pentru a le despărți ) . 2. Fâșie compactă dintr - o materie , aflată în interiorul unei mase de natură diferită . 3. Influență externă exercitată asupra unei limbi date . 4. Fig . Parte dintr - o ...

 

BRETEA

... elastic , pânză , piele etc . care se trec peste umeri , prinzându - se în fată și în spate de pantaloni pentru a - i susține . 2. Fâșie de pânză , mătase , panglică etc . cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri . - Refăcut din pl . bretele ...

 

EȘARFĂ

... EȘÁRFĂ , eșarfe , s . f . 1. Fâșie de lână , de mătase etc . care se înfășoară în jurul gâtului ( mai ales de femei ) ca podoabă . 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu , semn al unei funcții ( înalte ) sau al unei demnități . 3. Bandă ...

 

ETOLĂ

... ETÓLĂ , etole , s . f . 1. Podoabă alcătuită dintr - o fâșie de lână sau de mătase , purtată de preoții catolici în timpul serviciului religios . 2. Fâșie

 

FÂȘIOARĂ

... FÂȘIOÁRĂ , fâșioare , s . f . Diminutiv al lui fâșie . [ Pr . : - și - oa - ] - Fâșie

 

GEANĂ

... GEÁNĂ , gene , s . f . 1. Fiecare dintre firișoarele de păr de pe marginea unei pleoape . 2. ( înv . ) Pleoapă ( a ochiului ) . 3. Fig . Dungă , fâșie îngustă de lumină ; fâșie

 

NOD

NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...

 

PLATBANDĂ

... PLATBÁNDĂ , platbande , s . f . 1. Traversă sau grindă orizontală , formată dintr - o bucată de piatră sau din mai multe bucăți apropiate . 2. Fâșie îngustă de teren , de obicei plantată cu iarbă , cu flori sau cu arbuști , care mărginește despărțiturile unei grădini . 3. ( Tehn . ) Semifabricat de oțel sub formă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...