Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:FRĂMÂNTAT, NEPĂSARE, ÎNVĂLURARE, ATARAXIE, CLOCOT, FIERBE, GRAMOLĂ, INTESTIN, LINIȘTE, LINIȘTI ... Mai multe din DEX...

FRĂMÂNTARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FRĂMÂNTÁRE, frământări, s.f. Acțiunea de a (se) frământa și rezultatul ei; frământat^1, frământ. 1. Umblet, neastâmpăr; p. ext. agitație, tulburare (cauzate de mișcări sociale). 2. Neliniște sufletească, zbucium, chin. - V. frământa.

Sursa : DEX '98

 

FRĂMÂNTÁRE s. 1. plămădire, plămădit. (\~ aluatului.) 2. v. agitație. 3. v. forfotă. 4. agitație, tulburare, vâlvă, zarvă. (Din nimic s-a stârnit o \~.) 5. v. zbucium. 6. v. zbucium. 7. v. îngrijorare.

Sursa : sinonime

 

frământáre s. f., g.-d. art. frământării; pl. frământări

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruFRĂMÂNTARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 31 pentruFRĂMÂNTARE.

Ștefan Petică - XV (Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă)

... altădată umplând singurătatea, Și-n notele lor grave de-adâncă tânguire Colinele ascultară cum moare-ncet cetatea. Și turlele părură ca brațe desperate Întinse-n frământare spre cerul azuriu; Străvechea frumusețe murea pe înserate Și sufletul cetăței se plânse-ntr-un târziu. Ah, cântul răzvrătirei în seara somptuoasă Și turlele-nălțate ...

 

Alexandru Macedonski - Mănăstirea

... turnuri albăstrită e de lună Ș-a bisericii nălucă își dă brânci în clarobscur. Tot așa se naște-n mine, sub mister, o frământare... -- Oh! simțire, te crezusem întinată pentru veci. Și afară din Gomora te-azvârliși prin o sforțare Spre-a-mi repune-argint în suflet ...

 

Alexei Mateevici - Basarabenilor

Alexei Mateevici - Basarabenilor Basarabenilor de Alexei Mateevici Să știți: de nu veți ridica Din sânul vostru un proroc, În voi viața va seca, Zadarnic soarta veți ruga, Căci scoși veți fi atunci din joc Și-ți rămânea făr' de noroc. Din cheag de lacrimi, de dureri, Din trăsnet de mânie sfântă, Și din nădejdi și zbuciumări, Din năzuinți și frământări El trebui facla să-și aprindă Și-n el pe toți să vă cuprindă. Și-n țara voastră va purcede Pe drum de spini și chinuire Cu gloata celor cari l-or crede; Și duh aprins de înnoire Va duce-n propovăduire. El jalea vechilor câmpii Numa-ntr-o lacrimă va strânge, Din spic, din strugurul de vii În stropi va scurge ape vii: Din spic — sudori, din viță — sânge Le va sorbi și nu-ți mai plânge, C-atunci sorbiții stropi vor arde Din țară toată vrăjmășia, Clevetitori, dușmani de moarte, Și cei cu limbi în două sparte Atunci vor căuta frăția Și lepăda-vor viclenia. Și toți veți fi un gând ș-un nume Și înfrățiți veți făuri Un viitor mai bun în lume, Iar el va ști să vă îndrume Acolo, unde va zări ...

 

Alexei Mateevici - Trecutul și viitorul

Alexei Mateevici - Trecutul şi viitorul Trecutul și viitorul de Alexei Mateevici S-a dus... Luat de mersul vremii încă un an mare prin întâmplările lui a plecat în vecinicie, ca să nu se mai întoarcă. Încet, pe nesimțite, am pășit noi pragul anului vechi. Și iată că acum am intrat în cea dintâi zi a Anului Nou. Pe nesimțite. Se pare cam ciudat, că în așa vreme mare, însemnată, noi trecem pe nesimțite de la viața anului trecut, cu toate frământările ei, la viața necunoscută, plină de taină, oarecum acoperită cu o perdea,— la viața anului viitor. Dar însăși vremea îl ia pe om, îl face să mai uite câteodată de cele mai de seamă lucruri în viața sa, având în cap grijile traiului zilnic. De aceea, omul trebuie mai adeseori să-și aducă aminte de starea lui îndeobște, de locul lui și al celor care trăiesc o viață cu dânsul în mijlocul altor oameni, cu altă stare în viață. Mare este anul care numai ce a trecut. Fără îndoiala că încă și mai mare are să fie anul viitor. În scrierea din numărul 59 am arătat în parte însemnătatea ...

 

Ioan I. Ciorănescu - Simplu

Ioan I. Ciorănescu - Simplu Simplu de Ioan I. Ciorănescu Informații despre această ediție     Când chipul tău în fața mea apare,     Pot să-ți îndur mânia cât de grea,     Fiindcă bucuria cea mai mare     E bucuria că te pot vedea.     De-aș ști că-n frământarea ce-l doboară     Înfrântul suflet merge spre prăpăd,     Cât timp nădejdea lui n-are să moară     Rămân cu bucuria că te văd.     Că te răsfrângi în mine ca-n oglindă     Și că te port cum racla poartă-un sfânt     Și că din tot ce-n suflet se perindă     Rămâne viu doar chipul tău răsfrânt.     Vorbește deci, sau poți rămâne mută.     Iubește sau urăște huma mea,     Căci marmura ta albă, ne-ntrecută,     O pot vedea ! mereu o pot

 

Elena Liliana Popescu - Imn Existenței

... o licărire din Viața lui uitată, în minte o-ntrebare din ce în ce mai clară și care să pătrundă ființa-om aflată mereu în frământare, făcându-l să tresară Atunci când va-nțelege ceva din rostul firii și-al său în omenire, lăsând deoparte teama ce îl oprea să știe ...

 

Elena Liliana Popescu - Imn Libertății

Elena Liliana Popescu - Imn Libertăţii Imn Libertății de Elena Liliana Popescu Informații despre această ediție Luptătorule, în bătălia decisivă care te așteaptă , ai un singur adversar: tu însuți. Pentru a învinge ai un singur aliat: Tu însuți. I Doamne, nu-mi lua povara încă, al frământării minții chin. Mă zbat înlănțuit de stâncă, silit să-ndur un crunt destin Sunt osândit în veșnicie plătind păcatul făptuit – Secret păzit cu strășnicie, când lumii l-am destăinuit Credeam că sunt învingătorul ursit să schimb fixate legi și pentru om ocrotitorul Eu, Prometeu, zeu peste regi. Și cum pe vremuri neofitul voind să-și dovedească arta a încercat, nefericitul, pecetluindu-și astfel soarta, La fel, eu, încercându-mi forța nebănuind deloc urmarea încrezător adus-am torța aprinsă, săvârșind eroarea Și-am semănat nenorocirea în lumea fără de credință ce-a transformat descoperirea într-o amară biruință. II De multe veacuri, carne vie e pieptul meu însângerat, sortit în preajma lui să fie doar vulturul înfometat... Pe-a suferinței strună vântul, prietenu-mi nedespărțit, îmi însoțește jalnic cântul, un geamăt surd, înăbușit. Din când în când un glas șoptește marcând o trecere în timp ...

 

Emil Gârleanu - Colonelul

... care-i gâdilase sufletul în cel dintâi vals, ca sublocotenent. N-a simțit zdruncinătura grozavă când calul câzu cu el. În clipa de frământare, când primi un glonț, în mână, n-a simțit decât arsura repede a unui fier roșu; apoi alergarea nebună, după lupta ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sorcova

... îneca răsuflarea. Cercă să facă un pas din prag și nu văzu înaintea ochilor. O pală groasă de zăpadă îl izbi peste ochi. În acea frământare cumplită, un singur gând îi licări în mintea lui de copil: "Vreau să aduc pâine caldă mamei, pâine caldă de la Iane brutarul!" Și intră ...

 

Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi

Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi Delicate lucruri vechi de Paul Zarifopol Notă despre romanul domnului Ibrăileanu [1] Un fin studiu moldovenesc, alcătuit din nuanțe savant șterse. Ni se arată întâmplările curioase ale unor suflete ce au fost și care, cât au fost, stăteau învăluite sub rafinate țesuturi de susceptibilitate, orgoliu, dominare de sine, discreție și politețe. Am numit curioase întâmplările acelor suflete: cuvântul l-am luat din însăși cartea dlui Ibrăileanu. Când, la despărțirea finală, femeia întreabă pe adoratorul care, cu nici un chip, nu a vrut să i se mărturisească de ce natură e sentimentul lui pentru ea, bărbatul răspunde: e un sentiment foarte curios. Femeia încheie, firește, aproape ofensată: Adică bun de pus la muzeu. Adevărat, jurnalul doctorului Emil Codrescu dă impresia delicată a unui capitol de arheologie sufletească. De optzeci de ani viața societății românești curge în prestissimo. Totul în ea se învechește cu o iuțeală straniu distrugătoare de valori. Iar Moldova a rămas până azi, poate numai până ieri, provincia conservării elegante. Sfioasele umbre ce joacă în romanul acesta ne apar desigur familiare nouă, moldovenilor; ne apar însă ca amintiri de demult, tot așa cum de demult ne sună ...

 

Alexandru Dimitrie Xenopol - Naționalism și antisemitism

... și a ieși la suprafața valurilor furioase ce păreau că vor să-i înghită, cum ies insulele madreporice pe fața oceanelor. Din această frământare seculară a trebuit să se zămislească în sufletul lor o respingere și o îndepărtare a oricărui element străin. Dar cu timpul ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruFRĂMÂNTARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentruFRĂMÂNTARE.

FRĂMÂNTAT

... FRĂMÂNTÁT^2 , - Ă , frământați , - te , adj . 1. ( Despre aluat ) Preparat prin frământare . 2. Fig . Cuprins de neliniște ; zbuciumat , agitat . - FRĂMÂNTÁT^1 s . n . Frământare

 

NEPĂSARE

NEPĂSÁRE s . f . 1. Lipsă de griji , de frământări ; situație , stare în care se află cel lipsit de griji , de frământări . 2. Lipsă de interes față de ceea ce se petrece în jur ; indiferență , indolență , apatie ; pasivitate . - Ne - +

 

ÎNVĂLURARE

... ÎNVĂLURÁRE , învălurări , s . f . Acțiunea de a ( se ) învălura și rezultatul ei ; ondulare , frământare

 

ATARAXIE

ATARAXÍE s . f . 1. ( Med . ) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni . 2. Concepție filozofică idealistă din antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările

 

CLOCOT

... CLÓCOT , clocote , s . n . 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe . 2. Fig . Zbucium , agitație ( zgomotoasă ) , frământare

 

FIERBE

... lichid care fierbe ( 1 ) , pentru a deveni bun de mâncat . 3. Intranz . Fig . ( Despre oameni ) A fi cuprins de o mare frământare , a fi în tensiune , a fi agitat . 4. Intranz . Fig . ( Despre spații din natură ) A vui , a răsuna ...

 

GRAMOLĂ

GRÁMOLĂ , gramole , s . f . Dispozitiv pentru frământarea și omogenizarea mecanizată a

 

INTESTIN

INTESTÍN^2 , - Ă , intestini , - e , adj . ( Livr . ) Care se produce în interior , care are loc înăuntru ; intern , lăuntric . Frământări intestine . INTESTÍN^1 , intestine , s . n . Parte a aparatului digestiv , la oameni și la unele animale , care are formă de tub și care se întinde de la stomac până la anus , fiind alcătuită din două părți distincte ;

 

LINIȘTE

LÍNIȘTE s . f . 1. Lipsă de zgomot ; tăcere ; calm , acalmie . 2. Stare ( sufletească ) lipsită de zbucium , de frământări ; tihnă , pace ,

 

LINIȘTI

LINIȘTÍ , liniștesc , vb . IV . Refl . și tranz . 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele ; a înceta sau a face să înceteze o acțiune , un proces ( intens ) ; a ( se ) calma , a ( se ) potoli . 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji , de

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...