Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:FUNCȚIE, FUNCȚIONA, FUNCȚIONAL, FUNCȚIONALISM, FUNCȚIONALITATE, FUNCȚIONAR, FUNCȚIONARE, FUNCȚIONARISM, FUNCȚIUNE, FUNCȚIONĂRESC, FUNCȚIONĂRIME ... Mai multe din DEX...

FUNC - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUNC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru FUNC.

FUNCȚIE

FÚNCȚIE , funcții , s . f . ( Și în forma funcțiune ) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într - o instituție , în schimbul unui salariu ; serviciu , slujbă , post ^2 . 2. Sarcină , rol ; destinație . 3. ( Gram . ) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într - o propoziție . 4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus , determinat de o anumită grupă de atomi din molecula . 5. ( Fiziol . ) Activitate proprie a fiecărui organ , aparat , țesut din organismele vii ale viețuitoarelor . 6. ( Mat . ) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente . 7. ( Log . ) Operație care , prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare . 8. ( În expr . ) A fi în funcție de . . . = a depinde de . . . [ Var . : funcțiúne s .

 

FUNCȚIONA

FUNCȚIONÁ , funcționez , vb . I . Intranz . A - și îndeplini funcția ,

 

FUNCȚIONAL

FUNCȚIONÁL , - Ă , funcționali , - e , adj . 1. Care ține de o funcție , privitor la o funcție . 2. Util ,

 

FUNCȚIONALISM

FUNCȚIONALÍSM s . n . Curent în arhitectura secolului al XX - lea , care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenței dintre formă și funcție , astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă . [ Pr . : - ți -

 

FUNCȚIONALITATE

FUNCȚIONALITÁTE s . f . Calitatea de a fi funcțional . [ Pr . : - ți -

 

FUNCȚIONAR

FUNCȚIONÁR , - Ă , funcționari , - e , s . m . și f . Persoană care îndeplinește o muncă cu caracter administrativ . [ Pr . : - ți -

 

FUNCȚIONARE

FUNCȚIONÁRE , funcționări , s . f . Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei . [ Pr . : - ți - o - ] - V.

 

FUNCȚIONARISM

FUNCȚIONARÍSM s . n . Tendință birocratică de a considera problemele din punct de vedere individual , nu general ; atitudine indiferentă , lipsită de interes și de devotament față de muncă ; birocratism , birocrație . [ Pr . : ți -

 

FUNCȚIUNE

FUNCȚIÚNE s . f . v .

 

FUNCȚIONĂRESC

FUNCȚIONĂRÉSC , - EÁSCĂ funcționărești , adj . 1. Care aparține funcționarilor , care se referă la funcționari . 2. Birocratic . [ Pr . : - ți - o - ] - Funcționar + suf . -

 

FUNCȚIONĂRIME

FUNCȚIONĂRÍME s . f . Număr mare de funcționari ; totalitatea funcționarilor . [ Pr . : - ți - o - ] - Funcționar + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...